Femeile frumoase, marea slăbiciune a cronicarului vieţii mondene, Duiliu Zamfirescu. Avea ciudă pe cucoanele cu ifose, pe care le defăima în ziar

Duiliu Zamfirescu

Părintele lui „Tănase Scatiu” a avut mai multe aventuri amoroase în tinereţile sale, mai ales în perioada când lucra ca reporter de monden.

Puţină lume cunoaşte faptul că marele scriitor vrâncean Duiliu Zamfirescu a fost la vremea sa unul dintre cei mai importanţi cronicari ai vieţii mondene din Bucureşti, postură care i-a atras şi un renume de curtezan.

Ca ziarist monden, avea un umor extrem de fin şi un sarcasm pe măsură, înfierând zilnic în paginile ziarului cucoanele cu ifose.

Era un bărbat extrem de elegant, care se îmbrăca după ultimul „răcnet” în materie de modă, fapt pentru care doamnele din înalta societate roiau în jurul său.

„Frecventa cele mai cunoscute locuri ale lumii bune, de la grădinile Rasca, Union sau Stavri, până la restaurantul Hugues sau cofetăria Fialcovski. Scriitorul era un obişnuit al saloanelor ţinute în strada Căderea Bastiliei (pe atunci Primăverii) de directoarea pensionului de fete, Elena Miller Verghy şi în strada gen. Berthelot (pe atunci, Fântânii), de doamna Zoe Mandrea. Iar răutăcioşii spuneau că Duiliu era prea curtenitor cu amândouă doamnele”, scriu cronicile vremii despre Duiliu Zamfirescu.

Prima aventură amoroasă despre care se ştie este cea cu Eliza Ioanid, fiica unei foarte înstărite familii din Hârşova, care a fost forţată de familie să-l abandoneze pe Duiliu Zamfirescu pentru un alt tânăr bogat.
Eliza a murit peste puţin timp, răpusă de o tuberculoză.

Pe lista aşa-ziselor iubiri ale „craiului” Duiliu Zamfirescu se numără şi o interpretă de operă celebra în epoca, Silvia Montalba, care se spune ar fi încercat să-l ia cu ea în lume pe junele Duiliu, însă acesta a refuzat oferta.

"Nu pot atinge partea cu adevărat bună a trupei, fără să pun în frunte pe d-na Montalba. Se pare că aceasta eminentă artistă nu place tuturor deopotrivă. Unii o judeca dintr-o direcţie greşită, pe când alţii în adevărata direcţie, o coboară prea jos. Umila mea părere este că, alături de doamna Sparapani, doamna Montalba e singura cântăreaţă dramatică. La d-sa vocea plină şi modulată cu dibăcie se întovărăşeşte cu un joc rotund, grav, plin de nobleţe, care, în cele mai grele situaţii de canto, o face să rămâie stăpână pe emoţiunea lăuntrică a sufletului femeii şi să nu lase decât emoţiunea actriţei. Darul de a se identifica cu rolul arareori l-am văzut aşa de întreg că la d-na Montalba. D-sa cântă cu gura, cu ochii, cu mişcarea... Şcoala franceză are şi aici o superioritate incontestabilă asupra şcolii italiene, pe care o au toţi ceilalţi artişti”, a fost una dintre cronicile din ziar care au făcută pe renumita interpretă să se îndrăgostească de Duiliu Zamfirescu. 
Eleganţa şi extravaganţa lui Duiliu Zamfirescu i-au atras ironii ale colegilor de breaslă în presa vremii, astfel că scriitorul nu a întârziat să-i provoace de fiecare dată la duel, cunoscut fiind faptul că Duiliu Zamfirescu frecventa foarte des şi sălile de scrimă.

Din aceste dueluri ieşea mereu câştigător, fapt care i-a atras o reputaţie de spadasin de temut.

După ce a părăsit jurnalistica, Duiliu Zamfirescu a intrat în diplomaţie şi a fost secretar de legaţie la Roma. Acolo s-a căsătorit cu  italianca Henriette Allievi şi a avut doi copii, Henrietta şi Alexandru, născuţi şi crescuţi în Italia.

Mai puteţi citi:

Cum l-a executat banca pe marele scriitor Duiliu Zamfirescu pentru un împrumut nerestituit

Cel mai important scriitor al ţinutului Vrancea de astăzi a contractat un împrumut de 10.000 de lei în urmă cu 99 de ani şi nu s-a ţinut de cuvânt în restituirea datoriei.

S-a stins din viaţă în anul 1922, la mănăstirea Agapia. Scriitorul a fost înmormântat în Cimitirul Sudic din Focşani, acolo unde se află şi cavoul său şi al familiei. În Focşani, biblioteca publică îi poartă numele, ca de altfel şi o unitate de învăţământ şi o asociaţie a scriitorilor.

Duiliu Zamfirescu, boierul literaturii române

Este cel mai cunoscut dintre scriitorii care s-au născut şi au trăit în Vrancea. Fiu de arendaş şi nepot de negustor de cherestea, Duiliu Zamfirescu a urmat şcoala la Focşani, iar apoi Facultatea de Drept, obţinând licenţa în 1880.