Să fi avut premierul Sorin Grindeanu cunoştinţă de această maximă atunci când a decis să iasă din lesa în care îl ţinea dresorul şef al PSD, Liviu Dragnea? Nici vorbă! A ajuns singur la concluzia americancei.

Desigur că termenul de turmă, care face trimitere la mioriţele atât de dragi „păstorului” din fruntea agriculturii noastre, nu este onorant pentru specia umană din regnul vertebratelor. Nici pentru un singur om, iar pentru mase mari de oameni (dintr-o colectivitate, localitate, judeţ, dintr-un partid politic etc.) – cu atât mai puţin.

Dacă este să ne referim la entitatea privată numită partid politic, care poate să ajungă şi la guvernare, sau care poate administra judeţe şi comunităţi locale, bineînţeles că pentru buna lui funcţionare este nevoie de disciplină; de respectarea unui anumit statut care să nu conţină prevederi dincolo de limitele legii. Dar spiritul de turmă în cazul unui partid politic este mai mult decât primejdios pentru democraţie. Înseamnă că nimeni în afară de şeful din vârful piramidei nu mai are voie – şi dreptul – să gândească cu propriul cap! În caz contrar, ar rămâne fără el! Politica este, totuşi, o muncă de echipă.

În legătură cu „disidenţa” pe care Sorin Grindeanu o face (abia acum) în PSD, memoria este mult prea proaspătă pentru a uita comportamentul său de om din turmă din ziua de 4 ianuarie 2017 – când a fost investit în funcţia de prim ministru al Guvernului României, prin votul Parlamentului – şi când s-a lăsat adus de mânuţă, ca şcolar din clasa pregătitoare, de către Dragnea şi Tăriceanu, până la uşa noului său birou de premier. Uitase unde se află această încăpere în Palatul Victoria? Nici vorbă! Doar fusese ministrul Comunicaţiilor în cabinetul lui Ponta şi-i trecuse acestuia pragul de mai multe ori. S-a lăsat însă umilit! Ca un om din turmă!

Dar miniştrii care au intrat în guvernul condus de Popeye Sorinel ce fel de comportament au avut după ce au depus jurământul pe Constituţie şi Biblie, apoi i-au înmânat jupânului Dragnea demisia în alb? Tot de turmă, nu?

După declanşarea crizei politice provocată de marele dregător Dragnea Vodă, în urma unei evaluări pătimaşe şi mincinoase a activităţii miniştrilor grindeni, făcută la ordin de mazilire a premierului, dat fostului primar puşcăriabil al Slatinei ceauşiste, Darius Vâlcov, am urmărit informaţiile din mass media ca să-mi fac o părere despre nerealizările care i se impută lui Grindeanu. Era prezentată o statistică neconvingătoare. Am priceput imediat despre ce este vorba. De ceea ce se face vinovat... nevinovatul Sorin, trebuie trecut în contul fostului baron de Teleorman, setos de putere, care vrea să teleormanizeze şi Ţara.

Am văzut cu toţii ce pacoste reprezintă baronii judeţeni atotputernici pentru România. Şi avansez o întrebare retorică: oare de ce doar colectivităţile din cele mai sărace judeţe – Teleorman, Olt, Giurgiu, Mehedinţi, Vaslui, Botoşani, Vrancea şi încă vreo câteva – se încolonează la ordin politic, şi execută orbeşte ceea ce li se dictează, iar în cele mai prospere nu se întâmplă acest lucru?

În momentul în care preşedintele Klaus Iohannis a luat act de câştigarea alegerilor parlamentare de către coaliţia PSD+ALDE şi l-a desemnat candidat de prim-ministru pe Sorin Grindeanu, acesta nu a avut voie să-şi aleagă singur echipa ministerială. Miniştrii i-au fost impuşi de Liviu Dragnea. Acesta îi avea, umili, prin apropierea Teleormanului: pe la Giurgiu, pe la Dolj, Olt şi Gorj. Aşa proceda şi Ceauşescu! Doar în Bobu şi în neamurile sale mai avea încredere!

Din ianuarie 2017 şi până a luat decizia decapitării premierului, nu a fost săptămână fără prezenţa Jupânului Dragnea la televiziunea lui de casă - Antena 3. Şi cum îşi mai lăuda el guvernul personal! Şi Tăriceanu se făcea ecoul acestor laude. Un rătăcit cu morgă prin politica dâmboviţeană, cu memorie scurtă, pentru că uită cum a guvernat el ţara cu 18% din voturile liberalilor, preferând şi el lesa PSD-ului, între aprilie 2007-noiembrie 2008, numai să rămână în fotoliul de premier.

La televiziunea de care făcură-i vorbire mai sus s-au perindat, zilele astea, mulţi politicieni din turmă (cu demisia în alb): de la Interne, de la fonduri europene, de la muncă şi pensii, ba chiar şi propagandista şefă a Capitalei. Amazoanele lui Dragnea, cum le numeşte Marinel Băsescu. Sau trompetele lui Dragnea - zic eu. Iar vuvuzelele Antenei le-au întrebat orice, ocolind (minciună prin omisiune!) întrebarea principală: Doamna Dan, Doamna Olguţa, Doamna Servil, pe dumneavoastră v-a recomandat să ajungeţi ministru şeful de partid Dragnea sau premierul desemnat de preşedinte să formeze guvernul?

Orice om cu scaun la cap înţelege că motivele care l-au determinat pe Liviu Dragnea să scape de premierul Sorin Grindeanu nu au legătură cu actul de guvernare (deşi numai bună guvernare nu este aceea care dă pensii şi salarii din bani împrumutaţi şi se laudă cu creşteri economice pe consum şi nu pe investiţii). Liderului PSD i s-a pus pata pe timişan din patru motive: neadoptarea de către guvern (pe şest, „noaptea ca hoţii”) a celebrei OUG 13, pentru ca el să scape de puşcărie; neasumarea Legii salarizării unitare de către executiv; împiedicarea Ministerul Dezvoltării să folosească ce 30 de miliarde de lei pentru clientela locală de partid; modificarea legislaţiei, la iniţiativa guvernului, astfel încât el, Dragnea, să vadă cu ochii lui cele 2 miliarde de euro luate din Trezoreria Statului pentru constituirea mult visatului său Fond de Dezvoltare Suverană. Un fond care, după părerea mea – şi a milioanelor de români – este necesar, dar care trebuie constituit din banii din privatizări şi nu din taxele şi impozitele noastre. Tăriceanu, cât a fost premier, a avut miliarde de euro pe mână din privatizări (amintesc doar banii de la BCR) şi le-a risipit cu o inconştienţă condamnabilă.

Moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu mi-a adus aminte de rechizitoriul procurorului din procesul soţilor Ceauşescu. Un simulacru. Doar acuze, nu şi probe. Cei care au preluat puterea în urmă cu 27 de ani au folosit-o pentru ei. Acum suntem în altă etapă istorică. Deşi democraţia în România este încă şubrezită de bâlciul politic din aceste zile, de răfuiala clanurilor din rândurile social-democraţilor, cred că, din punct de vedere constituţional, PSD+ALDE trebuie să rămână la guvernare. Dar păpuşarul şef Dragnea şi adjunctul lui, Tăriceanu, să plece! Să nu mai aibă nici un cuvânt în formarea noului guvern! Unul politic, fără Grindeanu, condus de un prim-ministru cu personalitate, votat cu încredere de parlamentari fără frică de jupâni.