Asistenta medicală cu mai multe vieţi. Cum a supravieţuit în urma a trei tragedii navale

Violey Jessop

Femeia considerată cea mai norocoasă din lume a decedat în 1971, în patul ei, la vârsta cu 84 de ani, doborâtă de o insuficienţă cardiacă.

Argentinianca Violet Jessop s-a născut, cu siguranţă, sub o zodie norocoasă, deşi ghinioanele au urmărit-o de multe ori în viaţa sa. S-a născut într-o familie de irlandezi cu nouă copii, care a emigrat la capătul celălalt al lumii, şi, încă de la o vârstă destul de fragedă, a fost aproape să-şi piardă viaţa, după o tuberculoză rebelă, căreia nici medicii nu-i mai găseau leac.

A fost primul moment când a reuşit să păcălească moartea, din seria lungă de evenimente cărora le-a făcut faţă.

Pentru a-şi putea întreţine familia numeroasă, întrucât tatăl decedase, Violet s-a angajat la mai multe companii nautice, unde era cameristă. În anul 1911, aflată la bordul navei Olimpyc, acesta s-a ciocnit cu o navă militară, o coliziune extrem de puternică. Cu mari eforturi, vasul, comandat de Edvard Smith, cel care avea să fie căpitan şi pe Titanic, a ajuns în port la Southampton, în Marea Britanie. 

Sperietura a fost mare şi toţi s-au temut că vor muri, după ce apa a intrat în două din compartimentele etanşe ale navei.

Anul următor, Violet a ajuns pe celebrul Titanic, cel mai mare pachebot din lume, care pe 10 aprilie 1912 a plecat în călătoria sa inaugurală din acelaşi port Southampton, unde camerista acostase în trecut cu vasul grav avariat. Tânăra era tot cameristă şi nimic nu anticipa naufragiul în care şi-au pierdut viaţa 1.514 oameni, din cei 2.228 de oameni aflaţi la bord.

În acele clipe dramatice, Violet Jessop a primit ordin de la superiori să urce pe puntea vasului, pentru liniştirea pasagerilor. Tot prin ordin, a urcat în barca de salvare, unde i s-au încredinţat doi copii, pe care i-a salvat, lucru pentru care a fost decorată. 

Scăpată cu viaţă din cea mai mare tragedie navală din lume, tânăra a urmat o şcoală de asistenţi medicali şi a fost de mare ajutor în timpul Primului Război Mondial, când a lucrat ca asistentă medicală la Crucea Roşie.

După ce viaţa i-a fost pusă la încercare de două ori pe navă, Violet nu a ezitat să revină pe ape şi în anul 1916 s-a angajat ca infirmieră la bordul navei-spital Britannic. În acelaşi an, pe 21 noiembrie, vasul, plecat tot de la Southampton, a lovit o mină şi s-a scufundat în Marea Egee.

Explozia a avut loc la tribordul navei, între compartimentele de marfă 2 şi 3. Dar forţa exploziei a afectat şi două uşi etanşe. Asta însemna că primele patru compartimente ale navei se umpleau rapid cu apă. Pentru a face lucrurile şi mai grave, tunelul fochiştilor, care leagă cabinele acestora şi camera şase a cazanelor, se umplea de asemenea cu apă. În timp ce vasul se scufunda, asistenta Violet a sărit dintr-o barcă de salvare direct în apă, înainte ca barca să fie zdobită de elicele vasului.

"Am sărit în apă, dar am fost blocată sub corabia de care m-am lovit. Am scăpat, dar ani mai târziu am mers la doctor din cauza durerilor de cap. Medicul a descoperit că aveam o fractură de craniu”, a declarat femeia într-o carte de memorii. 30 de persoane şi-au pierdut atunci viaţa.

După război, ea a continuat să lucreze ca stewardesă pe cele mai mari nave de croazieră din lume. Violet s-a retras din activitate în anul 1931, după 23 de ani petrecuţi pe mare. Ea s-a stabilit în Marea Britanie şi a decedat în 1971, în patul ei, la vârsta cu 84 de ani, doborâtă de o insuficienţă cardiacă.