„Minunea de la Sinoe”, anchetată de Securitate. Cui i s-ar fi arătat Dumnezeu şi ce previziuni s-au făcut
0În anul 1949, Securitatea ancheta cazul unui preot care vorbea credincioşilor despre o minune. Investigaţia s-a finalizat cu condamnarea la închisoare a slujitorului Domnului.
În luna iunie 1949, părintele Stere Popovici din satul Lunca (judeţul Tulcea) le vorbea credincioşilor despre „minunea de la Sinoe”, un sat aşezat relativ aproape, din judeţul Constanţa. De altfel, ambele localităţi sunt situate pe malurile lacurilor ce fac parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
„Dumnezeu este mare şi numai el este capabil de aşa ceva”, le spune părintele Popovici oamenilor, conform fişei personale întocmite de Direcţia Regională a Securităţii Poporului (DRSP) Constanţa, prezentată în volumul „Biserica ortodoxă Română sub regimul comunist” (1945-1958).
Concert, securiştii îl acuzau pe preot că, în luna iunie 1949, a popularizat în comuna Lunca „minunea de la Sinoe”.
Din descrierea ofiţerilor, minunea a constat în faptul că „Dumnezeu ar fi apărut în comuna Sinoe, arătându-se unui cioban mut şi cerându-i să-i dea o oaie. Ciobanul i-ar fi dat oaia şi din acel moment a început să vorbească”.
Aceasta era doar prima parte a minunii pe care preotul o povestea credincioşilor. În partea a doua, Dumnezeu i-ar fi cerut ciobanului să bage mâna într-o groapă, de unde acesta a scos un spic de grâu sec şi un ştiulete de porumb, după care a scos mâna plină de sânge. „Dumnezeu i-ar fi explicat ciobanului că aceasta înseamnă că va fi un mare război şi deci el trebuie să meargă să explice lumii despre aceasta”, se arată în documentul Securităţii.
Preotul a fost imediat anchetat de Securitatea Babadag, iar prin sentinţa numărul 533 din 30 septembrie 1949 a Tribunalului Militar Constanţa a fost condamnat la 3 luni şi o zi de închisoare corecţională pentru „lansarea de zvonuri mistice în rândul populaţiei cu scopul de a opri populaţia de la executarea muncilor agricole”.
După eliberarea din puşcărie, în decembrie 1949, preotul Stere Popovici se întoarce în satul Lunca doar pentru un timp scurt. După câteva luni se mută în satul său natal, Tuluceşti, judeţul Galaţi şi slujeşte la o parohie din apropiere.
În anul 1952, părintele este condamnat din nou la o pedeapsă de 22 de ani de muncă silnică „pentru activitate în bandă”. Conform Ziarului Lumina, Stere Popovici este închis la Constanţa, Jilava, Aiud (aprilie 1952 şi februarie 1956), Lugoj (decembrie 1954), Gherla (martie 1956, tranzit şi 1962) şi lagărul de muncă de la Periprava. A fost eliberat la 15 aprilie 1964 din penitenciarul Gherla. A fost reintegrat la Parohia Fântâna Mare, judeţul Tulcea (1964-1970), apoi la Cavadineşti, judeţul Galaţi.
Pe aceeaşi temă: