Mărturia omului care a văzut lupta aeriană dintre Horia Agarici şi cele trei avioane ruseşti
0
Constănţeanul Traian Petcu, de 92 de ani, se afla la Ovidiu atunci când salvatorul Constanţei, Horia Agarici, a doborât trei avioane inamice. Mai târziu, el a fost acuzat că l-a deconspirat pe liderul comunist Filimon Sârbu.
Traian Petcu s-a născut în urmă cu aproape 93 de ani, în Constanţa, tatăl său, Dumitru, fiind luat prizonier în Primul Război Mondial. A mai avut trei fraţi vitregi: unul care s-a înecat în timp ce nava Carmen Sylva a fost torpilată la 31 mai 1941, unul care a murit într-un accident de maşină în anii războiului, şi un al treilea care a începtat din viaţă în urmă cu opt ani.
În timpul războiului, familia sa s-a refugiat la Ovidius, unde a locuit în casa unui cârciumar. În vara anului 1941, în timp ce el se afla în localitatea de lângă Constanţa, îşi aminteşte el, a fost martorul luptei aeriene dintre avionul lui Horia Agarici şi aparatele de zbor sovietice. „Era cam ora 11.00 când am văzut cum zburau pe cer avioane. Agarici când trecea pe sub avioanele duşmane, când pe deasupra lor. Nici în filme nu am văzut aşa ceva. Era foarte greu pentru Agarici să comande şi avionul şi să fie şi mitralior“, spune bătrânul.
La 23 iunie 1941, „salvatorul Constanţei“ a doborât trei avioane inamice sovietice, trimise să distrugă Portul Constanţa. Cu o zi înainte, escadrila de la Mamaia Sat a primit ordin să se deplaseze la Galaţi, pentru o misiune specială. Au plecat toate avioanele cu excepţia unuia: cel al tânărului aviator Horia Agarici, care avea 30 de ani. Aparatul său de zbor avea o defecţiune. Era vorba de un Hawker Hurricane cu numărul 3.
A doua zi, pe 23 iunie, aviatorul a zărit deasupra mării şapte bombardiere: trei în faţă şi alte patru în formaţie de câte două. Imediat s-a dat alarma, iar Horia Agarici a decolat, chiar dacă avea avionul defect. A luat înălţime, a pornit în picaj şi a atacat avionul din centrul formaţiei. L-a doborât în mare. Apoi a atacat alte două aparate de zbor din faţa formaţiei. Unul a căzut în zona unde astăzi se află Valu lui Traian, iar altul mai la sud.
Nu a putut termina Liceul Mircea
Mult mai târziu, Traian Petcu avea să îl vadă personal pe Horia Agarici, el fiind ajutor de observator la Flotila de hidroaviaţie, după ce a urmat cursurile şcolii de zbor de planatorism de la Miercurea Ciuc.
A ajuns tocmai în cealaltă parte din ţară din cauza faptului că veniturile părinţilor nu i-au permis să termine cursurile Liceului Mircea cel Bătrân din Constanţa, fiind nevoit să se înscrie la Liceul Sfântul Nicolae din Gheorghieni, unde a învăţat la fără frecvenţă. Paralel, a urmat şi cursurile şcolii de zbor.
După 23 August 1944, odată cu venirea ruşilor în ţară, Flotila de hidroaviaţie, unde erau 600 de oameni, a fost desfiinţată, baza fiind preluată de ruşi. Cu toţii au primit misiunea de a merge la aeroportul de la Ianca, din Brăila.
În tinereţe
„Unii au plecat cu camioanele. Nu ni s-a zis cum să ajungem acolo, iar eu am luat-o pe câmp, pe jos. Trăgeau şi nemţii şi ruşii pe câmp. Nu se mai ştie ce era. Oamenii se refugiau oriunde vedeau cu ochii. Am luat-o pe jos, dar am ajuns până la Nicolae Bălcescu, unde trăia prima soţie a tatălui meu. Am stat o noapte acolo şi a doua zi am luat un tren către Medgidia, care a făcut 20 de ore pe drum. De la Medgidia, am vrut să vin la Constanţa, dar tata mi-a zis că asta e trădare şi că pot fi împuşcat pentru asta. «Tu du-te la Ianca» mi-a spus. Ţin minte că făcusem răni la picioare de la puşca pe care o legasem de picioare, pe sub pantalon. Dar nu se putea ajunge la Ianca şi m-am prezentat la Comisariatul rusesc de la Constanţa, unde am făcut apel de prezenţă.
Peste două zile au venit la Constanţa şi cei trimişi la Ianca şi aşa s-au reunit cei din Flotila de hidroaviaţie, care s-a mutat la Palatul regal, din staţiunea Mamaia“, rememorează el acei ani. Cât timp a lucrat ca ajutor de observator, a însoţit zborurile, observând orice avion sau navă inamică.
Liceul l-a terminat în 1945, şi apoi s-a angajat ca muncitor în Portul Constanţa. Cum avea de mic pasiunea de a face sport, a făcut parte şi din echipa Clubului sportiv Dezrobirea.
Cinci zile s-a hrănit doar cu scuipat
Vremurile grele prin care a trecut România după 23 August 1944, şi-au pus amprenta şi asupra vieţii lui Traian Petcu, fiind târât prin beciurile Siguranţei Statului şi apoi supus la interogatorii interminabile de către Securitate, fiind acuzat că l-a turnat pe Filimon Sârbu, activistul comunist care a fost executat în anul 1941, fiind acuzat de sabotaj. „Am aflat că un anume muncitor pe care-l chema tot ca pe mine, l-ar fi trădat şi aşa a fost găsit Filimon Sârbu de autorităţi. M-au ţinut patru nopţi şi cinci zile la beci, timp în care m-am hrănit doar cu scuipat, pentru că mi-a fost frică să beau ceaiul şi să mănânc pâine dată de ei de frică să nu fiu otrăvit“, mărturiseşte Traian Petcu.
Nici până în prezent nu a aflat dacă securitatea a dat de urma acelui Traian Petcu, acuzat că l-a trădat pe marele comunist. „M-am dus la Bucureşti să văd dosarul lui Nicolae Filimon, dar nu am aflat nimic“, spune el.
Acuzat că l-a trădat pe Filimon Sârbu
Teama însă pe care a simţit-o în acei ani, că va fi executat pe nedrept, nu o va uita niciodată. „Şi mai târziu, când eram la Dinamo, clubul sportiv care aparţinea Ministerului Securităţii, am fost chemat la interogatorii. Mi se reproşa că eu, în timp ce alergam pe malul mării, unde astăzi este Casa Căsătoriilor, am descoperit grupul lui Nicolae Filimon, care se întrunea clandestin la cazematele din dreptul străzii Mihai Eminescu, şi apoi m-am dus să îi trădez. Dar habar nu avem. Când eram la Dinamo, chiar s-a făcut o confruntare. Au adus oameni închişi la Gherla şi Aiud care au fost puşi să mă recunoască. Unul dintre ei a zis că Traian Petcu pe care îl ştiau ei era mai mic de înălţime şi cu faţa mai rotundă. Dar îmi era frică că unul din ei va minţi şi va spune că eu sunt, dar nu a fost aşa“, retrăieşte el teama acelor zile.
Traian Petcu, împreună cu mama sa.
Somat să îşi toarne colegii
La Clubul sportiv Dinamo, ce aparţinea la acea vreme de Ministerul Securităţii Statului, a fost luat datorită meritelor sale sportive, aducând clubului medalii şi diplome, avându-l coleg pe pe marele Angelo Dumitrescu.
Pe lângă activitatea sportivă, la Dinamo, spune el, i s-a propus să semneze un angajament de colaborare cu Securitatea, însă a refuzat. „Eu asta nu fac. Am venit să apăr culorile lui Dinamo. Mi se cerea să spun ce ştiu despre colegi, şi alţii. Le-am spus: «vă dau hainele înapoi, aşa cum le-am primit. Eu pot să mă duc în port să muncesc. Nimeni nu-mi ia sacul de ciment din spate»“, le-am spus eu. Au mai încercat de câteva ori să mă convingă, dar nu au reuşit“, spune Traian Petcu.
Purta haina militară doar când era obligatoriu. „Eu dacă eram într-un compartiment şi purtam uniforma, plecau toţi de lângă mine, de teamă“, spune el.
Însă, în cele din urmă, sistemul l-a învins şi a plecat de la Dinamo, întorcându-se acasă, la Constanţa. A fost printre primii dascăli ai Şcolii ajutătoare din Constanţa, unde îi ajuta pe copiii cu dizabilităţi să se recupereze prin sport.
O viaţă în pas alergător
Atletismul sportul pe care l-a iubit cel mai mult, îl practică şi astăzi. Traian Petcu a fost asemănat în tinereţe cu atletul american John Woodruff, campion olimpic în 1936 la Berlin, în proba de 800 de metri. În 1952, un profesor universitar a calculat, la Bucureşti, pe pistă, fuleul lui Petcu, ieşindu-i valori apropiate de cele ale campionului olimpic. O dată la două săptămâni se antrenează pe plajă. Locuieşte în casa în care s-a născut, de pe strada Mircea cel Bătrân, şi doarme în patul copilăriei sale. Cadrul de metal este acelaşi şi doar salteaua este schimbată, la insistenţele nepoţilor. Pe pereţi sunt atârnate sute de medalii, diplome şi cupe obţinute în întreaga activitate sportivă.
Bibliotecă şi multe amintiri nu mai are. Le-a donat din timpul vieţii muzeelor, bibliotecilor şi arhivelor statului. A primit mulţumiri. A refuzat orice bănuţ care i s-a oferit.
Pentru întreaga sa activitate, consilierii locali au votat pe 28 februarie ca Traian Petcu să primească titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Constanţa.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
