Destinul celui care a pus Marea Neagră pe hartă. După un triumf mondial la Paris, comandorul Cătuneanu a sfârşit tragic
0
Comandorul Alexandru Cătuneanu a coordonat toate măsurătorile care au dus la întocmirea primei hărţi a coastei româneşti a Mării Negre, ce a fost premiată cu medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris, în 1900. Soarta i-a rezervat, însă, un sfârşit crud.
Alexandru Cătuneanu s-a născut la Bucureşti, în ziua de 17 octombrie 1862, în familia Sidoniei şi a lui Constantin Cătuneanu. A visat să devină ofiţer de Marină, iar la absolvirea Şcolii de ofiţeri, în 1883, a fost repartizat să facă practică pe nava-şcoală Mircea. În anul 1888, tânărul ofiţer primea o misiune importantă: să facă parte din echipajul care să aducă din şantierul din Newcastle din Anglia în România crucişătorul Elisabeta din Anglia.
În iulie 1890, Cătuneanu este avansat în grad de căpitan şi i se încredinţează pentru prima dată comanda unei ambarcaţiuni: remorcherul România. După numai un an, în 1891, este numit ofiţer secund pe Bricul Mircea. Calităţile sale îl propulsează pentru o carieră de coordonare la nivel mai înalt, astfel că între anii 1892 şi 1895, Cătuneanu va activa la Administraţia Centrală a Războiului; Diviziunea Echipajelor; Inspectoratul Navigaţiei şi al Porturilor; Depozitul şi Comandamentul Flotilei. În anul 1896 devine căpitan de Port clasa I, la Constanţa.
Era iulie 1897 când Bricul Mircea începe o campanie de măsurători hidrografice pentru întocmirea unei hărţi maritime a părţii de vest a Mării Negre. Din echipa de specialişti făcea parte şi căpitanul Alexandru Cătuneanu. Peste doar 2 ani, în 1899, având grad de locotenent-comandor, ajunge să conducă vasul şi implicit măsurătorile la care ia parte şi şalupa Rahova. Momentul de triumf vine în 1900, când Harta Cătuneanu primeşte cea mai înaltă distincţie de la Expoziţia Universală de la Paris: medalia de aur. Juriul a recunoscut astfel acurateţea cu care fusese realizată de către ofiţerii români.
Harta Cătuneanu - coasta românească a Mării Negre Sursa foto DHM Constanţa
Documentul hidrografic fusese tipărit la Serviciul de specialitate al Ministerului Marinei Franceze şi a fost apoi gravat pe o placă de aramă de către un cunoscut gravor francez, Ettiene Delaune. În iunie 1904 sosesc în ţară 1000 de exemplare tipărite, însoţite de placa gravată. După această hartă realizată în secolul al XIX-lea s-a navigat până în anul 1952.
„În urma măsurătorilor hidrografice realizate de echipa condusă de Alexandru Cătuneanu, a fost ridicat şi farul de aterizare de la Tuzla, în anul 1900. Acesta era atât de necesar asigurării navigaţiei în această zonă, ştiut fiind faptul că din cauza stâncilor aflate sub apă, este o zonă în care se odihnesc epave ale multor nave. Astăzi, farul de la Tuzla este cel mai vechi far de pe coasta românească aflat în funcţiune“, arată specialiştii Marinei Militare.
Cariera lui Alexandru Cătuneanu continuă fulminant după recunoaşterea mondială de la Paris. Este numit în 1901 căpitan al portului Constanţa şi profesor la Şcoala de Marină. Comandă succesiv şalupa Vedea, Compania Galaţi. Vedeta Valter Mărăcineanu şi monitorul Mihail Kogălniceanu. În 1909 ajunge comandant pe crucişătorul Elisabeta şi comandant al Diviziei de Mare. Ia parte la cel de-al Doilea Război Balcanic în 1913 şi este numit director al Direcţiei Marină din Ministerul de Război. În 1914 primeşte aceeaşi funcţie, de comandant, la Divizia de Dunăre.
Încărcat de glorie, comandorul Alexandru Cătuneanu se putea mândri cu distincţii importante date de statul român. De-a lungul carierei sale, ofiţerul a fost decorat cu: Ordinul sârbesc Tacava; Ordinul Coroana României, clasa a V-a, în grad de Cavaler (1898); Ordinul Sf. Alexandru (Bulgaria) 1900; Semnul Serviciul Onorific de Aur pentru 25 de ani de serviciu (1904); Ordinul Steaua României, clasa a V-a, în grad de Cavaler (1906); Ordinul Coroana României, în grad de Ofiţer (1912); Ordinul Sf. Stanislas, în grad de Mare Ofiţer, cu placă (1912); Medalia Bărbăţie şi Credinţă, clasa I (1914).
La 31 decembrie 1916, în plin Război Mondial, comandorul Alexandru Cătuneanu se afla în trenul care forma un convoi militar, cu 26 vagoane, care mergea de la Galaţi spre Iaşi. Trenul era supraaglomerat de români, civili şi soldaţi, şi de ruşi care se refugiau. În apropiere de Gara Ciurea, la o pantă abruptă, frânele au cedat, iar garnitura de vagoane, cu excepţia primelor două, a deraiat. Peste 1.000 persoane au murit în acel dezastru. Printre victime s-a numărat comandorul Alexandru Cătuneanu şi locotenentul Vasile Cantacuzino (fiul fostului primar ieşean Matei B. Cantacuzino), iar istoricul Vasile Pârvan s-a aflat printre puţinii supravieţuitori, fiind doar rănit.
În memoria ofiţerului care a pus Marea Neagră pe hartă, la Gara Ciurea va avea loc la 100 ani de la teribila catastrofă, dezvelirea unei plăci comemorative. Marina Militară îl onorează pe comandorul Alexandru Cătuneanu dând numele său unei nave de cercetări hidrografice a Direcţiei Hidrografice Maritime (DHM), unui număr de trei şalupe hidrografice (botezate „Cătuneanu 1“, „Cătuneanu 2“, „Cătuneanu 3“, o sală de conferinţe a DHM, precum şi un amfiteatru al Academiei Navale Mircea cel Bătrân din Constanţa.
Ciurea, cea mai mare catastrofă feroviară din România Sursa foto Dan Şambra romaniaforum.info
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
