Aviatorul Horia Agarici, „salvatorul Constanţei“ în Al Doilea Război Mondial, văzut de superiori: „Mediocru, indisciplinat, fără putere de muncă“
0
La 23 iunie 1941, locotenentul Horia Agarici (6 aprilie 1911 – 13 iulie 1982), deloc apreciat de mai-marii săi, a distrus singur, de la manşa unui avion defect, trei avioane sovietice venite să bombardeze Portul Constanţa şi întreg litoralul. A fost primul militar român decorat pentru fapte de arme în cel de-al Doilea Război Mondial.
Aviatorul Horia Agarici a fost născut să iasă din tipare. Iar ziua de 23 iunie 1941, când Constanţa a fost ţinta unui atac care trebuia să o radă de pe faţa pământului, i-a asigurat lui Agarici gloria eternă şi recunoştinţa unui întreg popor. Superiorii, însă, nu apreciau deloc felul său de a fi.
Ziua atacului
La 23 iunie 1941, o escadrilă de bombardament sovietică a venit să atace, dinspre mare, mai multe obiective din zona Constanţei: portul unde se aflau rezervoarele de petrol, Gara Maritimă, Spitalul Militar, Poşta, Halele Centrale.
Locotenentul Horia Agarici tocmai făcuse cale întoarsă pe aerodromul din Mamaia, deoarece avionul său, un Hawker Hurricane, se defectase în zbor, având scurgeri de combustibil la un rezervor. Escadrila 53 Vânătoare destinată apărării coastei, pe care Agarici o conducea, plecase să escorteze o formaţiune de bombardiere spre Buzău, când s-a dat alarma: o escadrilă sovietică vine glonţ spre Constanţa.
Riscând totul, locotenentul Agarici se urcă în avionul cu un singur rezervor plin şi pleacă singur să înfrunte inamicii. Dintre cele cinci bombardiere, românul distruge trei şi pe celelalte două le pune pe fugă. Reuşeşte să aducă la sol avionul, cu ultimele resurse de combustibil. Este întâmpinat ca un erou şi devine cel mai brav ofiţer al Armatei Române din Al Doilea Război Mondial, primul militar român decorat pentru fapte de arme în cel de-al Doilea Război Mondial. Păstorel Teodoreanu şi Gherase Dendrino i-au compus o melodie al cărui refren era: „A plecat la vânătoare Agarici / Să vâneze bolşevici“
Regimul comunist însă avea să-l pedepsească pentru asta – deoarece provocase distrugeri URSS. După război, în timpul ocupaţiei sovietice, Horia Agarici a fost arestat, degradat şi întemniţat la Aiud, în 1955, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică pentru „crime de război“. A trăit într-un apartament sărăcăcios de la parterul unui bloc comunist, cu 4 etaje, în Constanţa. A murit la 13 iulie 1982, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa.
Salvatorul „dezordonat“ şi „fără putere de muncă“
Cel supranumit „Salvatorul Constanţei“ nu era bine văzut de către superiori, în afara acelui moment de glorie, decisiv pentru soarta ţării. Câteva dintre caracterizările făcute de aceştia de-a lungul activităţii sale militare, pe timp de război, au fost publicate în volumul „Dunărea şi Marea Neagră în spaţiul euroasiatic“, lansat recent la Muzeul Naţional al Marinei Române de la Constanţa.
În toate rapoartele citate, Agarici este descris ca un aviator foarte bine pregătit, însă cu multe carenţe. De multe ori are un temperament liniştit şi în dese ocazii a dat dovadă de multă energie şi voinţă. Însă, mai departe, raportul consemna: „Ca pilot a demonstrat bune aptitudini, însă trebuie supravegheat, căci săvârşeşte acte de indisciplină, propunându-şi să rezolve anumite probleme de zbor“. Altfel era un aviator bine dezvoltat, sănătos, rezistent. „Poate suporta eforturi mari. Iubeşte şi practică sporturile. Foarte frumos, are aptitudini intelectuale. Inteligenţă vie, judecată formată, spontan în gândire. Sintetizează extrem de uşor“, era fişa lui Agarici.
Un comandor era deranjat că locotenentul Agarici nu are o pregătire tactică prea bună, pentru că „ofiţerul nu citeşte decât ceea ce îi place, nu şi ceea ce-i trebui ca militar“. „E disciplinat după împrejurări şi nu după convingere, are caracter oscilant, nu are un drum de om integru, ci după situaţie. În general, în cursul anului 1940 – 1941, lt. av. Agarici Horia a dovedit că poate face fapte de curaj în adevăr minunate. Asta însă nu este de ajuns pentru a înainta în grad şi funcţie. Pentru aceste motive îl calific pe acest an ofiţer mediocru. Se comportă în unele ocaziuni în afara regulamentelor militare, obligaţiuni militare, indiferent cine ar fi el“, era verdictul şefului.
Zile de arest
Mai mult decât atât, „Salvatorul Constanţei“ a primit şi zile de arest. La 30 martie 1942 a fost pedepsit de comandamentul flotilei cu două zile de arest pentru lipsă de la program, iar la 5 septembrie 1942 - cu „ordin observator pentru neexecutarea ordinului şi cu observaţie verbală“. Motivul: a întrebuinţat expresii neregulamentare în corespondenţa către superiori şi a intervenit pe căi neregulamentare în chestiuni de serviciu.
Alt superior scria că, deşi Horia Agarici este foarte inteligent, „nu judecă sănătos“. Dar i se recunoşteau şi meritele: ştia să vorbească mai multe limbi străine, cum ar fi franceza, engleza, germana. La educaţia militară se specifica: „Disciplinat cu oarecare abateri, fără autoritate în faţa inferiorilor, nu are putere de muncă“.
Anterior, în Foaia calificativă din perioada anilor ’37 -’38, este descris: „În curs de stagiu ca subaltern în escadrilă. Fizic nu prea rezistent. Uneori acţionează dezordonat, nu se controlează şi mai ales nu este punctual“. Tot despre el se arată că „a învăţat singur englezeşte şi, la sosirea materialelor din Anglia a fost în măsură să lămurească unele chestiuni de amănunt privind avioanele Hurricane“
Tocmai aceste însuşiri au contribuit decisiv la salvarea Constanţei. Indiferent de părerile superiorilor care îl criticau aspru, Horia Agarici rămâne o legendă şi un erou al Armatei Române.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
