Constanţa: Mădălin Roşioru-Portret al traducătorului la tinereţe

Şi-a depus candidatura pentru Uniunea Scriitorilor din România, secţia de traducători, se apropie de vârsta perfectă şi nu are regrete că ar fi trebuit să facă ceva şi nu a reuşit. Este mulţumit că a putut traduce şi publica două cărţi ale laureatului Premiului Nobel pentru Literatură pe 2008, Jean-Marie Gustave Le Clezio.

Tânărul artist deţine premiul Concursului European de Disertaţie al Alianţei Franceze din Paris (1995), opt premii pentru traducere, un premiu pentru eseu (1999), premiul II pentru proză la Festivalul-concurs „Vasile Voiculescu“ din Buzău (2000), marele premiu pentru poezie la Festivalul- concurs „Aron Cotruş“ din Mediaş (2001), marele premiu pentru proză la Festivalul-concurs „Al. Odobescu“ din Călăraşi (2002), premiul de proză acordat de Fundaţia „Luceafărul“ din Bucureşti (2005) şi premiul pentru debut în proză al Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România (2005).

Până la momentul actual a publicat cărţile: „Liber Superbus - povestiri indecente din războiul civil“, „Cartea Românească“, „Babel după Babel - însemnările unui traducător“ şi „Le démonisme est un humanisme - une phénoménologie de l’imaginaire démoniaque dans l’œuvre poétique de Charles Baudelaire“.

A practicat aikido takeda ryu

Mădălin este pasionat de fotografia artistică, aikido takeda ryu şi de muzica bună. Motto-ul după care se ghidează, însă, în viaţă ar fi „Mai mult în teorie, la timpul trecut sau viitor“. Ca planuri de viitor visează să aibă o casă pe care a desenat-o de câteva zeci de ori…

Ar fi ales cariera de bogătaş

Pentru Mădălin timpul liber nu prea există: „Ştiţi vorba cu soldatul care nu doarme, ci execută program de somn? Nici vocaţia de scriitor, nici cea de tată nu sunt foarte compatibile cu timpul liber“. Dacă nu ar fi ales cariera scriitoricească, ar fi ales-o cu siguranţă pe cea de bogătaş, ca să facă aceleaşi lucruri, dar mai relaxat şi din prea multă plictiseală.

La capitolul întâmplări trăznite îşi aminteşte că în urmă cu patru ani, când a concurat pentru un post în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, l-au „ţăcat“ la proba de franceză şi la cea de tehnoredactare. „Contestaţia mi-a dat dreptate, dar n-a mai contat, posturile se ocupaseră mai mult în baza unui interviu“, spune Mădălin zâmbind detaşat.

În afară de scris sau tradus îi mai plac şi animalele. A avut o pisică maidaneză, a practicat aikido câţiva ani de zile, destul de asiduu (patru antrenamente pe săptămână). Consideră că aceasta a fost o perioadă foarte echilibrată a vieţii lui şi că efectele ei persistă încă.

Citiţi mai multe amănunte în Adevărul de Seară