În ce s-a transformat Taina Cununiei: „Cei care se căsătoresc se consumă într-o alergare după restaurante şi ţinute. Femeia nu mai e frumoasă, e «bun㻓
0
Despre motivele false care stau la baza unei pseudocăsătorii, despre cât de repede se consumă o astfel de uniune şi despre nota de plată a unui stil de viaţă pe care o plăteşte tot femeia, vorbeşte pentru „Adevărul“ un preot care a împlinit 20 ani de căsnicie şi este părinte nu doar pentru cei patru copii ai săi.
Este plin sezon al nunţilor, cu alergături şi tensiune, tradiţii şi convenţii, visuri şi capricii - o întrecere de opulenţă, risipă şi simboluri fără preţ.
Dar în frenezia pregătirilor este uitat adesea factorul cel mai important: sentimentele solide. O pasiune este luată drept iubire, distracţia comună este confundată cu compatibilitatea, iar cuplul care s-a format într-o doară ajunge în faţa altarului „ca s-o facem şi pe-asta“, din lipsă de „altceva“.
Preotul Cezar Axinte, consilier la Arhiepiscopia Tomisului, a renunţat la roba de avocat pentru haina preoţească. Este căsătorit de 20 ani, este părintele mai multor copii, dintre care 4 „de sânge“, şi a vorbit pentru „Adevărul“ despre cununie, o taină desacralizată prea des în ziua de azi.
Ce lipseşte?
Duhovnicul mărturiseşte că ar vorbi trei zile întruna despre Hristos, dar tocmai Hristos - altfel spus credinţa, iubirea curată - a ajuns să lipsească din uniunea tinerilor.
„Tinerii care doresc să se căsătorească se consumă în alergarea asta fără sens, după restaurante, ţinute, după fel de fel de formalisme impuse de modă. În definitiv, combustibilul lor ar trebui să ardă într-un singur sens, în iubirea pentru celălalt. E singurul lucru care contează. Dacă poţi să-l iubeşti pe celălalt considerându-l deja o părticică din tine. Durerea lui trebuie să devină a ta, bucuria lui să fie a ta, trebuie să îl tratezi cu delicateţe, să îl cunoşti, să ştii ce-l supără, să eviţi ce îl deranjează...
Căsătoria înseamnă delicateţe, iubire, jertfă în primul rând, faţă de celălalt. Ce se întâmplă acum este dispreţul pentru fiinţa umană, pentru chipul lui Dumnezeu din om, care exclude capacitatea de jertfă din legătura tainică dintre soţi sau parteneri“, consideră părintele Axinte.
Aleasa trebuie să fie „bună“
Duhovnic şi slujitor al tainelor bisericeşti, preotul constată cu tristeţe devalorizarea principiilor care trebuie să stea la baza unei alegeri, făcute pentru o viaţă. Cum se alege acum perechea? Tot pe criterii de consum, precum societatea în care trăim. Mireasa nu mai este „aleasa“, ci este „aleasă“ din alte motive.
„Ce mutaţii s-au produs la tinerii de azi... Bărbaţii, tinerii, nu mai caută să se uite la chipul femeii, să vadă dacă e gingaşă, nu mai vor să o privească în ochi, deşi ochii reprezintă adâncimea sufletului. Ei, sărmanii, se uită la părţile anatomice, să mă iertaţi! Femeia nu mai este gingaşă, frumoasă, ea este «bună». Este o mutaţie care nu permite ca o căsnicie să se dezvolte firesc, să crească iubirea, devenind o relaţie care se consumă înainte de vreme.
Eu le vorbesc despre angajamentul acesta, despre responsabilitatea faţă de căsătorie, care este o cruce. Trebuie să ai respect pentru această instituţie. Tinerii, sărmanii, sunt luptaţi de tot felul de năluciri, chiar în legătură cu relaţia trupească, care este şi ea o taină. Biserica nu exclude relaţia trupească, n-a exclus-o Dumnezeu, care a binecuvântat nunta în Cana Galileii, prima minune. Dar astăzi femeia nu mai este preţuită, valorizată. Tinerii nici nu mai ştiu ce să facă, cum să facă. Ei numesc asta dragoste.
Toate raporturile acestea cu totul şi cu totul groteşti duc la epuizarea căsătoriei. Ei nu mai sunt una, ci sunt fiecare pe cont propriu, fiecare doreşte să-şi procure plăcerea personală. Ceea ce este un poem, un pom fructifer frumos, se reduce la o floare efemeră. Dar o floare dă şi rod, un copac are rădăcină, are sevă. Este foarte dificil, s-a uitat rostul“, dezvăluie părintele Cezar Axinte.
Bombardaţi de himere, oamenii uită pentru ce s-au unit. Atraşi de iluzii, vor ceea ce văd, cred ceea ce simt la un moment dat şi nu-şi mai pun întrebarea dacă sentimentele sunt profunde şi vor fi trainice. Legământul este călcat uşor, pentru că legătura a fost superficială.
„Taina nu poate rezista la atacurile de astăzi. Pentru un bărbat la 20 şi ceva de ani, pentru o femeie la 20 şi ceva de ani este năucitor modelul pe care-l propune societatea. Unde ridici capul vezi numai ispite, ispite, ispite - imagini, sunet, miros. Vezi agresiune asupra corpului femeii, care este folosit ca reclamă: «vând pompe de căldură». Bărbatul devine consumator de pornografie. Cum să reziste iubirea? Eşuează astfel legătura trupească, eşuează în repulsie, în ură. Nici nu înţelegi, este degradant, animalele nu fac aşa ceva“, se revoltă preotul.
Pseudocăsătoria
El dă un singur exemplu, care rezumă dramele familiale şi neîmplinirile personale atât individuale, cât şi în cuplu. De ce se uită atât de uşor pentru ce s-a pornit la drum alături de un om?
„Consecinţa legăturii de iubire dintre soţi ar trebui să fie nu naşterea de prunci. Nu intrăm în detalii tehnice, câţi, ce şi cum, nu suntem noi arhitecţi sociali. Dar astăzi, nota de plată la pseudocăsătorie o plăteşte numai femeia. Face avorturi peste avorturi, consumă anticoncepţionale care produc nişte mutaţii teribile, metabolice, femeia se îmbolnăveşte de tot felul de cancere. Iar după 10 ani de căsnicie, când se îngraşă 20 kilograme şi îi cresc mustăţi, bărbatul se duce la tribunal că nu-i mai place de ea. După ce şi el s-a distrat...
Or asta este Taina Cununiei. Presupune să înţelegi ce înseamnă legătura de iubire. Bunicii noştri stăteau căsătoriţi 30-40-50 ani şi nu se vedeau dezbrăcaţi niciodată. Ea era «aleasa», el era «omul meu», ce frumos. Acum s-a despuiat de taină totul şi nu mai ştiu ce să facă.
Vorbim despre prospeţime, despre prezenţa lui Hristos, nu doar virtual, ci real - cu trup şi sânge, altfel nu are viaţă. Aşa şi cuplul. Omul este biologic viu, dar mort sufleteşte. Văd tineri care după 6 luni, 2 ani, 3 ani de căsnicie, sunt gri. Nu mai zic, după 10 ani, 15 ani, ce jigniri, ce dureri... Dumnezeu spune: «Iată, eu stau la uşă şi bat... Aştept să mi se deschidă».
Căsătoria înseamnă iubire, înseamnă jerftă care se nutreşte din iubire, care aduce respectul, ceea ce este o formă superioară de iubire. Dacă lipsesc acele ingrediente, o căsătorie devine o convieţuire, o dependenţă, o convenţie juridică, dar taina înseamnă prospeţime, înnoire. Asta o face doar Duhul sfânt“, arată părintele Cezar Axinte de la Arhiepiscopia Tomisului (foto).
Vă mai recomandăm
Se încarcă comentariile...
