Un antropolog explică rolul ascuns al rugăciunilor pentru ploaie: „Înapoiaţi, Evul Mediu? Este mai mult de atât!“

Rugăciune pentru venirea ploii în comuna Bogdăniţa FOTO Vremea Nouă

Antropolog cu studii la Londra şi Paris, Radu Umbreş susţine că nu ar trebui să ne grăbim să-i catalogăm pe românii care participă la ritualurile de „chemare” a ploii drept „înapoiaţi şi proşti”. El arată că foarte puţini dintre cei care participă la astfel de ceremoniale chiar cred că acestea vor avea efect şi explică motivaţia pentru care preoţii, politicienii şi oamenii simpli iau parte la aceste evenimente ale comunităţii.

„Dacă vi se pare că nişte oamenii fac nişte chestii trăsnite, explicaţiile simple cu un strop de prejudecată sau insultă sunt probabil greşite. Astăzi luăm cazul slujbelor/rugăciunilor pentru ploaie din multe sate. Înapoiaţi, Evul Mediu, proşti, Românica - ştiţi reacţiile, nimic surprinzător. Dar staţi un pic, că e mai mult de atât”, susţine, într-o postare pe Facebook, antropologul român Radu Umbreş.

Umbreş susţine că antropologii au dat două interpretări unor astfel de ritualuri aparent iraţionale:

1. Interpretare funcţionalistă: ritualul nu aduce ploaia, dar creşte solidaritatea socială în vremuri de criză şi de asta ritualul persistă în acea societate.  

2. Cea culturalistă: aşa sunt credinţele lor, din perspectiva lor se vede că ploaia vine după ritual, nu putem judeca alte culturi după standardele noastre.

„Ambele perspective au ceva folositor, dar niciuna nu e satisfăcătoare pe deplin”, explică antropologul. 

Cred oamenii că ritualul aduce ploaia? „Poate că unii cred cu putere asta, dar probabil sunt puţini şi nu ajunge această credinţă magică pentru a explica de ce atât de multe slujbe se organizează pe vreme de secetă. Cel mai probabil mulţi au convingeri moderate sau chiar slabe. Mai mult, putem explica foarte convingător practicarea ritualului şi dacă NIMENI, DAR ABSOLUT NIMENI nu crede că ritualul aduce cu adevărat ploaia”, arată Umbreş. 

Creşte ritualul solidaritatea socială? „Poate că da, un pic, dar la fel de bine probabil că nu aduce beneficii colective semnificative. Dar aduce nişte beneficii individuale de mai multe feluri, si asta explică organizarea slujbelor şi perpetuarea practicii”, detaliază el. 

Antropologul Radu Umbreş a studiat la Londra şi Paris. FOTO: Arhivă personală

„Nu prea poţi să le spui oamenilor că ritualul nu funcţionează”

Punctul de la care trebuie plecat este tradiţia, acest obicei al slujbelor pentru aducerea ploii pe vreme de secetă. 

„De ce există ritualul e altă discuţie, dar hai să plecăm de la realitatea că ritualul a fost practicat în trecut. Iar asta deja creează nişte premize destul de solide ca el să fie reprodus la fiecare secetă.”, detaliază specialistul.  

El vorbeşte despre actorii implicaţi şi motivaţia fiecăruia: preoţi (Biserică), politicieni (primari etc) şi oameni de rând. 

„Preoţii ştiu că oamenii se aşteaptă ca Biserica să facă ceva ce s-a făcut şi în trecut. E secetă, se face slujbă. Dacă nu ar face slujba, atunci oamenii ar putea să vorbească de rău clericii sau instituţia religioasă. („De ce nu le pasă? Înainte făceau, uite că acum ne abandonează.... Acuma doar la bani se uită, când suferă tot satul ei nu fac nimic...“). Nu prea poţi să le spui oamenilor că ritualul nu funcţionează pentru că atunci contrazici ideea că relaţia cu Dumnezeu poate aduce lucruri bune şi că biserica este intermediarul necesar”, explică Umbreş. 

De ce participă politicienii la ritual?

În ceea ce-i priveşte pe politicieni, aceştia ştiu că oamenii se uită la ei şi atunci au motive să colaboreze cu preoţii pentru ritual. „Oricum nu au alt mijloc să prevină sau să combată seceta, aşa că organizarea ritualului măcar semnalează cetăţenilor că primarul e preocupat de problemele lor, uite, face şi el ceva, se zbate acolo.... Dacă preotul îl cheamă pe primar - sau invers, de ce ar refuza unul dintre ei participarea? De ce să se expună la un cost social ridicat? Ce ar avea de câştigat?”, arată antropologul. 

Umbreş vorbeşte şi despre motivaţia oamenilor. 

„Oamenii ştiu că şi preoţii, şi primarii, şi ceilalţi oameni se uită la ei şi i-ar putea judeca dacă stau acasă sau dacă critică ritualul. Ce, lor nu le pasă că e secetă? De ce nu vin şi ei la ritual, sunt mai buni sau mai deştepţi decât restul? Ne lasă doar pe noi să facem ceva, şi ei profită de pe urma rugăciunilor noastre? Poate pe ei nu îi afectează şi îi doare în dos de cei care suferă..... Au o soluţie mai bună? Erau oare proşti bătrânii că se rugau să plouaăsau cum? Atunci de ce nu ne sprijină să facem ritualul? Şi, credeţi-mă, nu e nevoie de mult ca să înceapă satul să te vorbească, pentru că mereu este cineva care are ceva cu tine şi abia aşteaptă un moment ca acesta să te bârfească...”, atrage atenţia antropologul Radu Umbreş. 

Puţini dintre cei care participă la ritual chiar cred că acesta va aduce ploaia. Totuşi se practică pentru că a devenit o tradiţie, spune Radu Umbreş. FOTO: Vremea Nouă

„Nu ai cum să dovedeşti că ritualul funcţionează, dar nici că nu funcţionează”

Umbreş face o analiză de costuri („nişte timp în soare”), beneficii („aduce aceste beneficii reputaţionale - sau evitarea unor costuri reputaţionale - practic acelaşi lucru - indiferent de credinţele private că „va ploua datorită slujbei.” 

„Dacă cineva crede, cu atât mai bine. Iar dacă nu crede, de ce s-a pune potrivnic celorlalţi, ce ar avea de câştigat? Iar dacă sunt foarte mulţi care nu cred că ritualul face ceva, cum s-ar putea coordona şi contesta practica, şi la ce le-ar servi asta?”, conchide Umbreş.  

Cheia ritualului este opacitatea care învăluie cauza, spune antropologul. „Nu ai cum să dovedeşti că ritualul funcţionează, dar nici că nu funcţionează. Uneori plouă după o zi, două, şi pare că a mers. Alteori seceta continuă şi sunt alte explicaţii (suntem prea păcătoşi, poate mai trebuie să ne rugăm, ne trimite Dumnezeu o lecţie etc). În jurul acestui mister se poate ţese o poveste despre cine vrea binele celorlalţi şi cine nu, indiferent dacă binele chiar poate fi adus prin ritual.”, mai arată specialistul. 

„Vor face la nesfârşit asta?”

Cum se schimbă lucrurile aşadar, prin aceste ritualuri în care lumea continuă să creadă, este una dintre întrebările care se nasc, la fel şi aceea dacă oamenii vor face la nesfârşit asta, indiferent de evoluţia ştiinţei. 

„Nu, există multe feluri prin care ritualurile se transformă, sunt înlocuite, sau dispar. Dar asta e deja altă poveste la care lucrez acum pentru un articol ştiinţific (de asta mai e bun şi FB, mai faci un ping-pong de idei cu ce ai prin workload). Tot ce pot să spun deocamdată este că, deloc surprinzător, oamenii trebuie să aibă motive bune să nu mai facă ceea ce „se face”.”, afirmă antropologul Radu Umbreş. 

Ritual păgân de aducere a ploii

Slujbele ţinute de preoţi nu sunt singurele modalităţi „tradiţionale” de a chema ploaia. În lumea satului, atunci când seceta îşi făcea simţită prezenţa, iar recolta era ameninţată, comunitatea „punea în scenă“ două ritualuri de „chemare“ a ploii. Atunci când seceta era şi mai puternică, fetele din lumea satului practicau un alt ritual  de invocare a ploii, şi mai puternic - „Caloianul“. 

„E obicei ca fetele şi femeile de la ţară, frământând lut galben, să modeleze un om în miniatură, numit Caloian, îl aruncă în gârlă, ca să tulbure norii şi apele, cum se întâmplă înainte de ploaie“, povesteşte Radu Umbreş.

În tot acest timp, femeile cântau: „Caloine, iene,/ Caloine, iene,/Du-te-n cer şi cere/ sî deschidă porţile,/ să sloboade ploile,/să curgă ca gârlele/ zilele şi nopţile/ ca săcrească grânele/ să curgă şi ploile zilele şi nopţile/ să umple şanţurile,/ să crească legumele/ şi toate ierburile/ ca să plouă tot mereu,/ zilele şi nopţile/ să dea drumul roadelor,/ roadelor noroadelor/ ca să fie îmbelşugată/ ţara toată, lumea toată“.

Festival de glume şi meme-uri pe net

Un veritabil festival online de glume şi meme-uri a fost pus în „scenă” după ce presa a relatat despre primele ritualuri practicate pentru aducerea ploii. Locuitorii comunei vasluiene Bogdăniţa au făcut duminică, 19 iunie, o rugăciune pentru ploaie. Oamenii sunt disperaţi că în satele lor au început să sece fântânile, iar vara este abia la început.
 

Seceta care persistă în judeţul Vaslui si care afectează serios culturile agricole i-a determinat pe tot mai multi săteni să se întoarcă la puterea rugăciunilor pentru ca ploaia să revină. Oamenii spun că prin sate au început să sece si fântânile, iar vara este abia la început. 
 

„Din aprilie până azi a plouat doar 5 litri pe metru. În ultima vreme am auzit cã tot mai multe fântâni seacă. Nu se anunţă ploi prea curând, dar credinţa e mare şi poate ne aude Dumnezeu şi pe noi”, au spus credincioşii. 

Şi la acumularea Soleşti, principala sursă de apă a locuitorilor din municipiul Vaslui, e jale. Apa măsoară 131 de centimetri, iar specialiştii spun că în acumulare mai sunt doar 4 milioane de metri cubi de apă. La Bogdăniţa, preotul din sat şi credincioşii s-au rugat împreună pentru ca seceta să înceteze si să plouă acolo unde este mare nevoie de apã.

„Azi s-a făcut o rugăciune pentru ploaie la biserica Bogdăniţa din parohia Bogdăniţa. Din aprilie până azi a plouat doar 5 litri pe metru. În ultima vreme am auzit că tot mai multe fântâni seacă. Sunt zone din comunitate care nu au o sursă de apă si sunt nevoiţi să care cu bidoanele de pe unde pot. Râuri în care cândva ne scăldam au secat.La noi încă este bine, dar ne-am omorât spatele cu căratul apei acolo unde nu am putut pune picurători. De două săptămâni, prognoza meteo a tot arătat cã plouă şi când se înnora un pic era mare bucurie. Nu a ţinut mult, căci a picurat cât să ia praful. Dupã o iarnă secetoasă, am intrat într-o vară la fel si tot ce ne rămâne e să ne rugăm. Este primul an în care eu am prins la biserică această rugăciune de ploaie. Cu mic, cu mare ne-am adunat să ne rugăm”, a spus Anca, unul dintre credincioşii care s-au rugat să plouă din nou în localitate şi pe pământurile unde sunt culturile agricole.

Cine este Radu Umbreş 

Radu Umbreş (38 de ani) este doctor în antropologie socială la University College din Londra, are studii post-doctorale la Institutulul Jean Nicod, Ecole Normale Superieure din Paris şi un master în sociologie al Universităţii din Oxford. Predă la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti şi a ţinut cursuri şi seminarii la Universitatea din Bucureşti, dar şi la University College London şi Ecole Normale Superieure Paris.

Vă mai recomandăm: 

Comuna din Vaslui unde preotul şi sătenii se roagă să vină ploaia. „Poate ne aude Dumnezeu şi pe noi“

Judeţul unde arde pământul. Resursele de apă din râuri şi baraje s-au înjumătăţit, iar fântânile au secat