Prăpastia între cine sunt şi cine cred românii că sunt. Care sunt consecinţele discrepanţei în plan personal şi naţional

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Români afişând drapelul naţional FOTO Adevărul
Români afişând drapelul naţional FOTO Adevărul

Cu cât diferenţa între „cum credem că suntem” şi „cum suntem în realitate” este mai mare, cu atât calitatea şi satisfacţia vieţii sunt mai mici. Această relaţie valabilă la nivel individual, există şi în ceea ce priveşte ţările, se arată într-un studiu al autorului „Psihologiei poporului român”, Daniel David. La toate cele 46 de ţări analizate există discrepanţe, la români acestea manifestându-se în legătură cu două trăsături de personalitate.

Cu cât discrepanţa dintre „caracterul naţional real/actual” şi „caracterul naţional proiectat” este mai mare, cu atât satisfacţia în viaţă, durata şi calitatea vieţii, nivelul de trai, calitatea educaţiei, nivelul de autonomie şi atitudinea faţă de pace sunt mai mici.

Aceasta este concluzia studiului publicat, zilele trecute, de autorul „Psihologiei Poporului Român”, Daniel David şi colaboratorii Silviu Andrei Matu, Oana Alexandra David şi Antonio Terracciano, în revista Cross-Cultural Research, în care au fost analizate 46 de ţări/culturi (incluzând România).
 

„Punctul de pornire a fost situaţia de la nivel individual. Noi ştim că atunci când apare o discrepanţă între cum suntem şi cum credem că suntem, aceasta este asociată cu o serie de disfuncţii la nivel psihologic, cum ar fi stisfacţie scăzută a vieţii, productivitate mai scăzută,  stres mai mare şi aşa mai departe. Am luat ca ipoteză că această discrepanţă care există la nivel individual poate exista şi la nivelul unei ţări, al unei culturi”, a explicat Daniel David pentru „Adevărul”.

Astfel, cercetătorii au analizat în ce măsură discrepanţa între modul în care este proiectat caracterul naţional şi cum este acesta în realitate, poate fi asociată cu o serie de disfuncţionalităţi. S-au analizat indicele de dezvoltare umană, satisfacţia în viaţă, gradul de autonomie, indicatorul de pace (predispoziţia a fi mai împăciuitori ca naţiune sau predispoziţia de a accepta războiul şi conflictele).

„Am pornit de la articolul publicat în revista Science de Antonio Terracciano, care este coautor la studiul nostru, în care relevă o diferenţă între modul în care se văd oamenii din 46 de ţări/culturi sub aspectul personalităţii şi cum sunt ei de fapt. Noi, pornind de la ce am scris şi în «Psihologia românilor», am vrut să vedem ce implicaţii are existenţa acestei discrepanţe”. Rezultatele obţinute i-au făcut pe psihologi să dea dreptate maximei lui Socrate: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”. „Am descoperit că discrepanţa între personalitatea proiectată la nivel de ţară şi cea reală are cam aceleaşi efecte care se pot observa la nivel individual”, spune David. 

„Discrepanţa mare între cine credem că suntem şi cine suntem cu adevărat la nivel de ţară atrage un nivel scăzut al indicelui de dezvoltare umană. Este vorba despre unul dintre indicatorii principali privind nivelul de dezvoltare al ţărilor. Acest indice este calculat periodic de ONU şi are trei componente: durata şi calitatea vieţii, calitatea educaţiei şi nivelul de trai”, 

Daniel David, psiholog 

Cum este influenţat cel mai important indice privind dezvoltarea ţărilor

Una dintre principalele descoperiri ale studiului a fost faptul că discrepanţa mare între cine credem că suntem şi cine suntem cu adevărat la nivel de ţară atrage un nivel scăzut al indicelui de dezvoltare umană.

„Este vorba despre unul dintre indicatorii principali privind nivelul de dezvoltare al ţărilor. Acest indice este calculat periodic de ONU şi are trei componente: durata şi calitatea vieţii, calitatea educaţiei şi nivelul de trai”, susţine David.

Conform Departamentului de Dezvoltare de Programe al ONU, indicele de dezvoltare umană „a fost creat pentru a accentua faptul că oamenii şi aptitudinile lor ar trebui să fie criteriul cel mai important pentru a evalua dezvoltarea unei ţări şi nu creşterea economică”.

Studiul citat stabileşte că există o legătură între discrepanţa „cum suntem/cum credem că suntem” şi indicele de dezvoltare umană, dar nu demonstrează dacă legătura este cauzală sau bidirecţională.

„Studiile noastre viitoare se vor focaliza pe  găsirea relaţiei cauzale între cele două elemente. Ipoteza de la care pornim este că dacă ai oameni echilibraţi, stăpâni pe ei, siguri pe ei, care pot uşor coopera cu ceilalţi, aceştia vor fi şi mai productivi şi vor avea o calitate a vieţii mai mare. Discrepanţa între cine eşti şi cine crezi că eşti creează o stare de tensiune, de frustrare şi nemulţumirre, care are repercusiuni şi asupra altor aspecte ale vieţii. Aceasta este ipoteza pe care trebuie s-o demonstrăm în studiile viitoare”, a arătat David.
 

tricolor chisinau agora.md

Ceremonie de Ziua Naţională a României. FOTO: Adevărul 

 

„Este vorba despre stabilitatea emoţională (neuroticismul) şi agreabilitatea. Pe de o parte, tindem să ne vedem mai instabili emoţional decât suntem, dar şi mai agrebili decât suntem. Aceste tendinţe există la fiecare ţară, dar la noi sunt exagerate. Una dintre trăsăturile cele mai importante ale românilor este că exagerează, atât pozitivul, cât şi negativul”,

Daniel David, psiholog 

Românii exagerează şi pozitivul, şi negativul

David susţine că la toate cele 46 de ţări analizate există discrepanţe între trăsăturile de personalitate proiectate şi cele reale. Specific la români este că diferenţa „cum suntem/cum credem că suntem” depăşeşte valorile normale în cazul a două trăsături de personalitate, dintre cele cinci analizate (stabilitatea emoţională, deschiderea, agreabilitatea, conştiinciozitatea şi extraversiunea).

„Este vorba despre stabilitatea emoţională (neuroticismul) şi agreabilitatea. Pe de o parte, tindem să ne vedem mai instabili emoţional decât suntem, dar şi mai agrebili. Aceste tendinţe există la fiecare ţară, dar la noi sunt exagerate. Una dintre trăsăturile cele mai importante ale românilor este că exagerează, atât pozitivul, cât şi negativul”, susţine David. 
 

Neuroticismul este tendinţa de a simţi emoţii negative cu uşurinţă, ca de exemplu furie, anxietate, depresie şi vulnerabilitate, referindu-se şi la capacitatea de control al impulsurilor. „Dintre acestea cel mai mare indice s-a înregistrat la vulnerabilitate, ceea ce înseamnă că ne credem mai slabi şi mai vulnerabili decât suntem”, a susţinut David. Agreabilitatea se referă la comportamentul celui care încearcă să fie plăcut şi apreciat de ceilalţi, la altruism, la încredere, la tendinţa de compasiune şi de cooperare, comparativ cu suspiciunea şi anatagonismul faţă de ceilalţi. „Aici discrepanţa cea mai mare este la altruism şi la încredere. Deci, ne credem mai altruişti decât suntem în realitate şi considerăm că avem o mai mare încredere în ceilalţi, când de fapt îi privim cu o anumită suspiciune”, explică David. 

Un mesaj pozitiv  

Psihologul susţine că mesajul pe care vrea să-l transmită analizând rezultatele studiului este unul constructiv. „Micşorarea diferenţei dintre cum suntem şi cum credem că suntem se poate face prin educaţie, prin valorile şi mesajele transmise de oamenii publici şi de oamenii politici, prin exemplele date. E important să reducem exagerările, nu suntem nici ultimii, dar nici cei mai buni şi importanţi din lume. E important să reducem din cinism, din atitudinile foarte critice şi agresive pe care le avem faţă de noi. Să nu ne mai credem atât de vulnerabili, pentru că nu suntem”, conchide psihologul. Faptul că ne considerăm mai agreabili decât suntem, denotă dorinţa de a fi agreabili, ceea ce este un lucru pozitiv, mai spune David, completând: „hai să nu ne mai credem agreabili, ci să şi fim”. 

Cine este Daniel David 

Potrivit Thomson ISI/Web of Science, Daniel David (43 de ani) este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura de specialitate naţională şi internaţională, prin numărul de citări în comunitatea ştiinţifică. Din 2007 este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul UBB. În ianuarie 2013 a fost numit director responsabil cu cercetarea la faimosul Institut american Albert Ellis din New York. Universitarul este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român”. La începutul anului 2016 a fost numit prorector care răspunde de cercetare în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. 

Citeşte şi

Cazul Bodnariu, tradus de psihologi. De ce părinţii români educă prin pedepse, iar cei norvegieni îşi stimulează copiii prin recompense

Cum sunt românii? Concluziile surprinzătoare ale celui mai amplu studiu despre psihologia poporului român

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite