DOCUMENTAR Republica Autonomă Călata, o utopie maghiară din 1919

„Adevărul" a reconstituit o pagină de istorie aproape necunoscută: tentativa de proclamare a unei republici autonome lângă Cluj. S-a întâmplat la câteva luni după Adunarea Naţională de la Alba Iulia. În primăvara anului 1919, reprezentanţii celor 40.000 de maghiari care trăiau în Ţara Călatei (Kalotaszeg) au dorit să proclame autonomia acestei zone etnografice.

Vremurile erau tulburi. La Alba Iulia, cu câteva luni înainte, se proclamase unirea Transilvaniei cu România. Armata română eliberase teritoriul Ardealului, dar încă niciun tratat de pace nu consfinţise noile graniţe, iar de problemele interne ale Transilvaniei se ocupa mai cu seamă Consiliului Dirigent de la Sibiu, şi abia apoi guvernul de la Bucureşti. 

Citiţi şi: Idee: listă cu toţi maghiarii din lume

Liceu european la Timişoara: Copiii maghiari sunt duşi la cursuri cu autobuzele şcolii

Despre cele ce s-au întâmplat în acea perioadă în împrejurimile Clujului au rămas prea puţine mărturii, însă toate conduc spre arhitectul Kós Károly, cel care a venit cu ideea ca maghiarii din zona cuprinsă între Cluj-Napoca (fără acest oraş) şi Huedin să îşi declare autonomia.

Printre puţinii care au cercetat această chestiune se numără învăţătorul Fekete Károly din Huedin, fost inspector şcolar şi director de şcoală. „Au fost vremuri tulburi pe atunci. Bunăoară, în data de 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, s-a proclamat unirea Transilvaniei cu România, motiv de nemulţumire pentru cele peste 40.000 de suflete de maghiari din Ţara Călatei", explică învăţătorul.

„Maghiarii au trăit adevărate momente de cumpănă după 1 Decembrie 1918. Acesta a şi fost motivul pentru care Kós Károly, om de marcă maghiar al vremii, a decis să încerce să resusciteze maghiarimea din Ţara Călatei, concepând un plan amănunţit pentru constituirea şi proclamarea unei republici independente a maghiarilor din Transilvania - Republica Călata", arată Fekete.

Naivitate

Judecată la rece, ideea marelui arhitect maghiar pare acum naivă. „Presupun că până şi Kós era conştient de faptul că proclamarea unei astfel de republici nu avea nicio şansă de izbândă. Nu a făcut altceva decât să întreţină şi să alimenteze visul a 40.000 de maghiari", consideră învăţătorul pasionat de istorie din Huedin. Cert este că, în primăvara anului 1919, Kós definitivase toate detaliile legate de proclamarea Republicii Călata. El concepuse chiar şi un statut al republicii, o monedă, un drapel şi un imn ale acesteia, precizează  Fekete Károly.

Delegaţie la Sibiu

Împreună cu alţi membri marcanţi ai maghiarimii din Ţara Călatei, Kós şi-a prezentat planul la Sibiu, în faţa Consiliului Dirigent, organism care a funcţionat ca un guvern interimar al Transilvaniei între 1918 şi 1920.

Biserica Reformată din Huedin, cel mai impozant monument din Ţara Călatei

Propunerea delegaţiei maghiarilor din Ţara Călatei a fost simplă: în zonele din România întregită în care locuiau exclusiv români, administraţia să fie formată din români, în cele cu locuitori maghiari, administraţia să fie una maghiară, iar în zonele mixte, şi administraţia să fie una mixtă. „Evident că membrii Consiliului Dirigent nici nu au vrut să audă despre o asemenea propunere. Oricum, nu ar fi existat resursele financiare necesare. Era imposibil, de pildă, să făurească o nouă monedă, pentru doar 40.000 de maghiari. Totuşi, Kós nu a căutat să obţină dezlipirea Republicii Călata de România, voia mai degrabă autonomie", este de părere Fekete Károly. Delegaţia maghiară s-a întors la Cluj fără victorie, iar Republica Călata a rămas doar un vis al maghiarilor din Transilvania.

Istoria nenăscutei republici este cunoscută în lumea universitară clujeană, dar aproape deloc cercetată temeinic. „Din păcate, prea puţine documente s-au păstrat din acea vreme. Chiar şi cele rămase au fost duse în Ungaria, la Arhivele din Budapesta. Din câte ştiu, acolo se păstrează şi modelul de monedă şi de drapel pe care, în 1919, l-a conceput Kós Károly", a explicat lectorul universitar clujean Tóth Szilard, de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai".

Mai puţini maghiari în Ţara Călatei

Numărul maghiarilor din Ţara Călatei a scăzut semnificativ în secolul trecut. Dacă în 1919 erau peste 40.000 de maghiari în zonă, acum, în Ţara Călatei trăiesc în jur de 12.000 de persoane care se declară de etnie maghiară. În mare, Ţara Călatei cuprinde comunele care se întind de la Cluj-Napoca spre Huedin, atât în judeţul Cluj cât şi în Sălaj. Printre cele mai importante localităţi sunt Izvoru Crişului, Sâncraiu, Mănăstireni, Cuzăplac şi centrul regiunii, oraşul Huedin.

PERSONALITATE: Cine a fost Kós Károly

Kós Károly s-a născut la Timişoara, în 16 decembrie 1883. După terminarea Colegiului Reformat din Cluj-Napoca, s-a înscris şi a absolvit Facultatea de Arhitectură din Budapesta. A rămas cunoscut prin activităţi desfăşurate ca arhitect, scriitor, grafician, editor, profesor şi politician.

În munca sa de arhitect, a folosit cu precădere motive de arhitectură specifice Ţării Călatei, pentru că - susţinea el - în această zonă s-a simţit acasă. De numele său se leagă clădiri istorice impozante, cum ar fi Parohia Reformată Óbuda din Budapesta, biserica romano-catolică din Jászberény, pavilioanele Grădinii Zoologice din Budapesta, biserica reformată din Cluj-Napoca (Biserica cu Cocoş) şi multe altele. De numele lui se leagă şi restaurarea în anii 1940 a casei natale a lui Matia Corvin din Cluj.

În anul 1910, Kós Károly a cumpărat teren în Ţara Călatei, la Stana, actualmente în judeţul Sălaj, unde a ridicat castelul cunoscut sub denumirea de Varjúvár (Castelul Ciorii). S-a însurat cu fiica preotului reformat din Stana şi nu a mai plecat. După 1918 i s-a oferit un post de profesor la Facultatea de Arte din Budapesta, dar a ales să rămână în România. În 1921 a fondat Partidul Popular Transilvănean. După al doilea război mondial a fost membru al Parlamentului (1946-1948) şi cadru didactic la Facultatea de Agricultură din Cluj. S-a stins din viaţă în data de 25 august 1977, la Cluj-Napoca.