Secretele unui fermier român ai cărui miei nestresaţi ajung în ţările arabe: „Străinii apreciază că animalele sunt bine hrănite“

Publicat: 24.04.2016 12:15

Ultima actualizare: 06.08.2022 07:59

George Popa, un fermier care pune preţ pe calitate FOTO I.S.

George Popa are oieritul în sânge. Cele 1.500 de oi şi capre pe care le creşte la ferma de la Cuza-Vodă sunt mândria sa. A investit în animale şi în teren arabil tot ce a câştigat într-o viaţă de om, iar marfa ia acum calea străinătăţii.

George Popa, din Călăraşi, vinde miei libanezilor. Încărcaţi în TIR-uri, aceştia pleacă peste graniţe şi ajung bucate pe mesele străinilor.

„Am dat deja aproximativ 700 de capete cu 11 lei kilogramul de carne în viu, deşi a scăzut mult preţul, a ajuns la 9,5 lei, unei firme care face export în ţările arabe şi Europa, cum ar fi: Tunisia, Iordania, Libia, Liban, Siria, Grecia, Bulgaria, Italia şi Croaţia. Este mai uşor să vinzi aşa decât să mergi la piaţă şi să aştepti să dai la bucată. Încă din decembrie au început vânzările, am dat şi în martie şi mai facem un transport acum”, spune fermierul. Deşi vânzările nu au “explodat” acum în preajma sărbătorilor, nea Popa nu se plânge. Spune că aşa e în afaceri, câştigi, mai şi pierzi, mereu există un echilibru.

„Mie mi-a plăcut să-mi iasă totul ca la carte. Am investit în animale de rasă, am peste 1.000 de oi din rasa Ţigaie şi câteva sute din rasa Merinos. Când am plecat pe acest drum, am avut o vorbă: totul sau nimic”, spune fermierul.

Nici acum, nu se odihneşte. Merge în ţară la cei mai buni crescători pentru a-şi întineri turma, cumpără animale de rasă pentru a avea cele mai frumoase şi productive oi.

Deşi se confruntă cu numeroase probleme, George Popa n-a dat niciodată bir cu fugiţii. Meseria sa de bază este lucrător comercial şi a muncit din copilărie pentru a-şi face un rost în viaţă. „Sunt mândru că nu am făcut umbră degeaba pământului, iar animale sunt pasiunea mea. Îşi aminteşte cu nostalgie că a moştenit această dragoste pentru oi de la tatăl său şi a pornit afacerea în anul 1974 cu doar 80 de capete. În 1983 avea deja 260 de oi, iar Revoluţia din 1989 l-a găsit bogat: cu 500 de animale.

Ziua de muncă începe la 4,30

Nea Popa este zi de zi alături de mioarele sale. O ştie pe fiecare în parte, din ce rasă face parte, când a fost cumpărată şi cu cât, când trebuie să fete şi ce-i place să mănânce. „Am încercat să mă las de meserie, dar nu pot. Programul meu este acelaşi zilnic: trezirea la 4,30. Ajung acasă, atunci când dă Dumnezeu. Cred că aici găsesc toată energia care mă ţine în viaţă“, spune fermierul.

Oieritul l-a învăţat din „mers“, iar sfaturile cele mai preţioase pentru această meserie le are de la tatăl său, dar şi de la Niculae Farmache, un comerciant aromân. „Nea Niculae mi-a zis o vorbă pe care n-o voi uita. Dacă eşti sănătos tun, cumpără oi şi angajează ciobani. Sigur te vei îmbolnăvi“, ne spune, zâmbind, George Popa.

Hrana şi condiţiile, pe primul loc

Pentru ca rezultatele să fie pe măsură şi carnea de calitatea, George Popa pune accent pe fiecare detaliu: de la hrană, condiţii de viaţă şi până la împerechere. „Străinii apreciază că mieii sunt bine hrăniţi şi că au carne ecologică, nu poţi să te joci cu ei. Eu sunt fermier serios, pentru că doar aşa poţi să câştigi încrederea clienţilor”, spune nea Popa.

O oaie mănâncă de 80 de lei pe lună

Cu toate că afacerea merge strună, George Popa se gândeşte să renunţe la o parte din animalele pe care le păstoreşte deoarece costurile sunt ridicate. „Gândiţi-vă că un singur animal consumă nutreţ şi boabe de 80-90 de lei pe lună. La o primă vedere, afacerea este profitabilă, însă când tragi linie vezi că ce ai luat pe mere dai pe pere. Dacă aş vinde cu 30 de lei kilogramul de carne, da, atunci putem să vorbim de câştig. Nici aşa nu pot să-l mânii pe Dumnezeu, însă cam ce am consumat, atât scot la vânzare. Cheltuieli sunt cu duiumul, investiţiile trebuie făcute pentru că altfel nu progresezi. Animalele mele au cele mai bune condiţii, sunt nestresate şi sunt îngrijite ca la carte, de aceea şi carne este de calitate”, spune George Popa.