Relaţia marelui savant Grigore Antipa cu monarhii români: „Un om neobişnuit de mic la stat, rotund, jovial şi plin de înţelepciune“

Omul de ştiinţă român Grigore Antipa s-a aflat încă din tinereţe în cercul restrâns de prieteni ai Casei regale române. Această legătură strânsă, bazată pe respectul pentru ştiinţă, a produs o serie de schimbări importante în ţară, de la sistematizarea pescuitului la nivel naţional până la crearea unuia dintre cele mai moderne muzee de istorie naturală din lume

În octombrie 1892, tânărul Grigore Antipa, absolvent eminent al Universităţii din Jena, Germania, se întâlnea la castelul Peleş cu regele Carol I pentru a-i prezenta planurile sale de viitor. Cucerit de tânărul zoolog cu minte de economist, suveranul l-a reţinut la dejun şi au purtat  lungi discuţii. Această primă întâlnire avea să fie piatra de temelie a unei relaţii de prietenie trainice şi îndelungate între Casa regală română şi Grigore Antipa.

Savantul îl considera un apropiat de suflet pe rege: „Preţuesc drept cel mai mare noroc, pe care l-am avut în viaţă, faptul că mi-a fost îngăduit, timp de peste 22 de ani, să mă pot apropia şi să ascult, din gura sa proprie, învăţămintele şi sfaturile sale părinteşti. În adevăr, în tot acest timp, am avut adeseaori cinstea deosebită: să fiu însărcinat de El cu diferite lucrări şi misiuni delicate în ţară şi străinătate; să fiu consultat asupra multor chestiuni speciale; să-L însoţesc în toate călătoriile sale de repaos pe Dunăre, unde mă găseam, câte 10 zile în fiecare an, în cercul intim al familie Sale şi puteam astfel să văd de aproape simplicitatea şi sobrietatea traiului său  intim, cât şi să ascult înţeleptele sale observaţiuni şi aprecieri asupra tuturor chestiunilor mari şi evenimentelor zilei. Regele a urmărit apoi de aproape toate lucrările mele, atât la Pescării şi la Muzeu, cât şi în toate direcţiile în care a trebuit să îmi desfăşor o activitate, şi în tot timpul m-a  încurajat, sfătuit şi apărat!“.

„O PLIMBARE PE DUNĂRE FĂRĂ EL PIERDEA JUMĂTATE DIN FARMECUL EI“

Familia regală română a organizat, an de an, numeroase călătorii în Delta Dunării alături de Grigore Antipa. Regina Maria îşi amintea întotdeauna cu plăcere aceste escapade în natură, după cum consemna şi în jurnalul său: „Cel mai scump tovarăş al nostru în aceste excursii pe Dunăre era doctorul Antipa, un om neobişnuit de mic la stat, rotund, jovial şi plin de înţelepciune. Îşi făcuse studiile în Germania şi vorbea nemţeşte cu acceaşi uşurinţă ca şi limba lui. Nu era nimic în lume ca să nu ştie el despre apă, peşti şi păsări. Antipa era prieten cu toată lumea şi o plimbare pe Dunăre fără el pierdea jumătate din farmecul ei. Doctorul Antipa a fost prietenul soţului meu în tot timpul vieţii lui“.

Pe de altă parte, în relatările lui Grigore Antipa se arată interesul pe care îl purta regele Carol I pentru exploatarea resurselor naturale şi amenajarea fluviului, pentru importanţa strategică şi militară a Dunării, pentru conservarea frumuseţilor Dunării, de care regele era cu adevărat ataşat. Antipa vorbeşte despre plăcerea lui Carol I de a călători pe Dunăre la începutul lunii mai – drum pe care l-a făcut cu rigurozitate în ultimii zece ani de viaţă – pentru a urmări acolo lucrările mari de asanare a canalelor. De asemenea, vorbeşte şi despre inaugurarea Canalului „Principele Ferdinand“, eveniment care a avut loc în ultimul an de viaţă al regelui, când acesta era preocupat nu numai de calitatea materială a lucrărilor (responsabilitate a inginerului Anghel Saligny), dar şi de implicaţiile în schimbarea mediului, a faunei şi a florei fluviului după intervenţiile de modernizare.

ŞEFUL PESCĂRIILOR STATULUI

În vara lui 1892, Grigore Antipa i-a trimis regelui Carol I un memoriu pentru „introducerea pisciculturii raţionale în apele României“. În acel moment, pe bălţile româneşti domnea haosul – piscicultura nu era sistematizată, iar lacurile şi Dunărea erau oaze ale braconierilor, după cum arată şi Gheorghe Bârcă şi Mihai Băcescu în volumul „Grigore Antipa“: „În ceea ce priveşte pescăriile, zicala «are balta peşte» se aplica şi la propriu şi la figurat. Exploatarea bălţilor degenerase în vandalism, cherhanagiii şi proprietarii mijloacelor de transport urmărind doar obţinerea unui profit gras, atât pe spinarea bieţilor pescari, care abia  de-şi duceau traiul de la o zi la alta, cât şi prin pustiirea nemiloasă a bălţilor“.

Impresionat de documentarea lui Antipa, suveranul l-a recomandat lui Petre P. Carp, care era ministrul conservator al Agriculturii şi Domeniilor, pentru a-l numi în postul de director general al Pescăriilor Statului. În acelaşi timp, i-a sugerat ministrului Cultelor Take Ionescu să îl numească în funcţia de director al colecţiilor zoologice din cadrul Muzeului de la Universitate şi generalului Ion Lahovary, ministrul de Război, să-i permită îmbarcarea pe navele militare care plecau pe Marea Neagră. Şi primele cercetări de biologie marină ale savantului au fost întreprinse tot cu sprijinul regelui Carol I, care i-a pus la dispoziţie nava regală, crucişătorul „Elisabeta“, pentru prima expediţie românească în jurul Mării Negre, din 1893. 

La nici 25 de ani, Grigore Antipa se afla la conducerea Pescăriilor Statului, unde avea să rămână director până în 1914. Cu sprijinul nemijlocit al lui Carol I, şi ulterior al regelui Ferdinand, Grigore Antipa a pus în aplicare primul plan de exploatare raţională a pescăriilor din Lunca şi Delta Dunării şi de la limane, sporind, în zece ani, producţia de peşte a României de zece ori. Graţie lui s-a împământenit vorba aceea că „peştele e mâncarea săracului“, coborând din meniurile restaurantelor de lux în străchinile de lut ale ţăranilor români. Tot Antipa a avut în vedere şi deschiderea cherhanalelor, fapt ce a îmbunătăţit mult condiţiile de trai ale localnicilor.

„NU POT LUA DELTA DUNĂRII «EN GROS», CAUTĂ ACUM SĂ O IA «EN DETAIL»“

Grigore Antipa s-a preocupat şi de reglementarea pescuitului, atât în ţară, cât şi pe apele de frontieră. În 1896, a fost votată în Parlament „Legea pescuitului cu regulamentul de punere în aplicare şi expunerea de motive“, scrisă chiar de Antipa, lege care a fost urmată de înfiinţarea unei noi instituţii, Direcţia Generală a Pescăriilor. Dar Grigore Antipa nu s-a oprit aici. A pus ochii şi pe cei care doreau să exploateze ape aflate în proprietatea statului. În acest sens, l-a dat în judecată pe primarul din Tulcea, care împreună cu nişte samsari ai bălţilor, făcea revendicări nefondate. „Personal sunt informat că mulţi alţi avocaţi din Tulcea aşteaptă rezultatul procesului acestuia, pentru a porni, pe baza precedentelor câştigate, alte procese cu revendicări mai mari. Astfel, se vede că după ce au văzut că nu pot lua Delta Dunării «en gros», caută acum să o ia «en detail»“, îi spunea Antipa, într-o scrisoare, premierului Dimitrie A. Sturdza în septembrie 1901. ;

A FOST STRUDENTUL INVENTATORULUI ECOLOGIEI

Grigore Antipa s-a născut pe 7 decembrie 1867, la Botoşani, într-o familie înstărită, tatăl său, Vasile, fiind avocat. A fost crescut, însă, mai ales de rude, după ce şi-a pierdut timpuriu părinţii. În 1885, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe şi Medicină a Universităţii din Iaşi, la secţia de Ştiinţe Naturale, dar, în acelaşi an, a primit o bursă regală şi a plecat să studieze la Jena, împreună cu fratele său. În Germania, a fost studentul lui Ernst Haeckel, inventatorul ecologiei şi fondatorul Muzeului Filetic.

În martie 1891, şi-a susţinut examenul de doctorat, Ernst Haeckel acordându-i menţiunea Summa Cum Laude, acordată doar de trei ori în cariera sa. În 1892, a revenit în România, după un periplu pe la staţiunile zoologice din Europa şi o expediţie pe Insula Helgoland. A fost ales membru activ al Academiei Române în 1910, iar pe 25 mai 1912, a avut loc la Academie şedinţa solemnă, în prezenţa regelui  Carol I şi a prinţului moştenitor Ferdinand, în care Antipa a rostit discursul de recepţie „Cercetări hidrobiologice în România şi importanţa lor ştiinţifică şi economică“. S-a căsătorit cu Alina Petrescu, fiica generalului medic militar Zaharia Petrescu, care s-a implicat şi în organizarea muzeului de istorie naturală. Grigore Antipa a murit pe 9 martie 1944, la vârsta de 77 de ani, în urma unui atac de cord.

GRIGORE ANTIPA A DAT NUMELE MUZEULUI AL CĂRUI DIRECTOR ERA

 Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ din Bucureşti este una dintre cele mai vechi instituţii de cercetare a biodiversităţii, dar şi de educare şi culturalizare a publicului. Colecţiile muzeului reprezintă adevărate valori ale tezaurului mondial. Muzeul de astăzi îşi are originile în Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi, înfiinţat în 1834 de Mihalache Ghica, însă perioada de glorie a cunoscut-o sub coordonarea lui Grigore Antipa.

PRIMELE DIORAME DIN LUME, LA BUCUREŞTI

În 1903, Grigore Antipa îi prezenta premierului Dimitrie Sturdza un memoriu prin care atrăgea atenţia la necesitatea existenţei unui „muzeu de istorie naturală demn de Capitala ţării“. Cererea i-a fost aprobată, iar primele săli ale muzeului din Şoseaua Kiseleff s-au deschis la 24 mai 1908, în prezenţa regelui Carol I, a principesei Maria şi a unor importante personalităţi ale lumii ştiinţifice, culturale şi politice ale vremii. atunci, pentru prima dată în lume, muzeul din Bucureşti expunea dioramele – vitrine tridimensionale – în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat.

Succesul de care s-a bucurat acest mod de prezentare a făcut ca dioramele să fie un exemplu urmat şi de alte muzee din lume. Grigore Antipa a îmbogăţit colecţiile ştiinţifice ale muzeului de istorie naturală, primind donaţii şi achiziţionând piese, bucurându-se de susţinerea unor importante personalităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate, ca urmare a renumelui de excelent cercetător de care s-a bucurat de-a lungul vieţii. Muzeul pe care l-a organizat şi pe care l-a condus vreme de 51 de ani i-a fost lui Antipa  cămin şi laborator de studiu, loc de odihnă şi arie de manifestare profesională.

De-a lungul timpului, muzeul a fost găzduit de diferite clădiri din Bucureşti. Sediul actual a fost proiectat şi construit prin strădania doctorului Antipa, care a rămas director până în 1944. 

În 1933, la aniversarea instituţiei pe care o conducea, Grigore Antipa spunea că muzeul „trebuie să devină un adevărat focar de ştiinţă şi cultură al neamului românesc“. Atunci, Carol al II-lea îi răspundea că „muzeul acesta este una din instituţiile de cultură ale României cu care ne putem făli şi care a dus bunul renume al ţării noastre peste graniţe“ şi, în semn de recunoştinţă, decidea ca instituţia să poarte numele „Dr. Grigore Antipa“.

MATERIAL EXOTIC ŞI DIVERS

Bazele patrimoniului ştiinţific al Muzeului de Istorie Naturală şi Antichităţi au fost puse de colecţiile care cuprindeau 150 de minerale, 213 moluşte şi un număr apreciabil de peşti, mamifere şi fosile, dăruite pe 3 noiembrie 1834 de cel care a avut iniţiativa înfiinţării muzeului, Banul Mihalache Ghica, fost ministru de Interne. La aceste piese, se adaugă cele obţinute prin schimburi de Carol Wallenstein (primul conservator al muzeului, 1837-1859) şi cele dobândite de succesorul său, Carlo Ferreratti (1860-1867) prin relaţiile sale cu Muzeul din Torino. Profesorul Gregoriu Ştefănescu care a urmat la conducearea muzeului (1867-1893) a îmbogăţit în special colecţiile de geologie şi paleontologie. O schimbare substanţială s-a produs după numirea lui Antipa ca director al muzeului, în 1893.

Cea mai importantă donaţie a fost a medicului Hilarie Mitrea (care a fost realizată în două etape, în 1882 şi 1895), cuprinzând piese zoologice şi etnografice colectate în arhipelagul indonezian. Grigore Antipa a depus o activitate intensă pentru aducerea în muzeu a unor valoroase colecţii reprezentând material exotic bogat şi divers. În acest sens a contactat firme specializate din străinătate – din Austria şi Germania – pentru achiziţii, dar a încurajat şi dezvoltarea colecţiilor prin donaţii – donatori fiind atât români, cât şi străini: exploratori, personalităţi ştiinţifice, membri ai corpului diplomatic etc. De la cele 2.038 de piese pe care Grigore Antipa le-a preluat în 1893, patrimoniul a sporit la peste 200.000, cele mai spectaculoase fiind prezente în expoziţia permanentă pe care a organizat-o după principii muzeologice moderne.

În prezent, patrimoniul ştiinţific al Muzeului Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ este format din circa 2 milioane de exemplare de nevertebrate şi vertebrate (actuale şi fosile) provenind din România şi din diverse zone geografice, de la Ecuator la regiunile polare, colectate de la suprafaţa apei şi până la mai mult de 6.000 de metri adâncime. ;