Predica părintelui Arsenie Boca despre cuvintele interzise. „Zece porunci are Înţelepciunea: de nouă ori să taci şi o dată să vorbeşti, şi atunci puţin!”
0
Iubit şi respectat de toţi credincioşii pentru darul său de a vedea în viitor, părintele Arsenie Boca de la Prislop era căutat de oameni şi pentru preţioasele sfaturi pe care le dădea. Câteva din vorbele de duh ale preotului fac referire la păcate şi la nelegiuiri morale pe care fiecare dintre noi le săvărşeşte atunci când “aruncă” vorbe.
Într-una din predicile sale, rostită la mănăstirea Prislop, pe 18 noiembrie 1949, duhovnicul le-a explicat credincioşilor ce înseamnă să spui chiar şi în glumă cuiva “nebun” şi cum pot vorbele să desfigureze fizionomia minţii. Atunci când cuiva i se aruncă vorbe interzise şi când în această greşeală persistă tot mai mulţi oameni, cel batjocorit chiar ajungă să creadă neadevărurile care se spun despre el. Pentru a-I face să înţeleagă mai bine acest lucru, părintele le-a spus enoriaşilor o experienţă pe care a trăiat-o alături de un ucenic de-al său.
Iată un fragment din predica părintelui, apărută în lucrarea "Cuvinte interzise":
Cuvântul „nebun” e un cuvânt interzis. Cine zice fratelui său „nebunule” se pedepseşte cu matca focului. De ce? Fiindcă şi numai simpla aruncare a acestui cuvânt în obrazul unui om e în stare să-i desfigureze fizionomia minţii. E cunoscută experienţa mai multor inşi care au organizat odată acest lucru pentru un om nu îndeajuns de normal. Următorul îl găseşte cu totul curios la minte. Şi aşa şi ceilalţi, până când ultimul i-a propus să se ducă la un spital de boli nervoase şi să-şi repare deranjurile la minte. Şi biata victimă, pierzându-şi treptat liniştea şi neştiind capcana, a ajuns şi la nebuni. Următorul complot psihologic: şi-au ales victima şi i s-au prezentat pe rând, la intervale neregulate, şi au început a se nedumeri înaintea omului: - Ce-i cu tine, parcăte-ai schimbat cumva!? Şi s-a dus. A venit următorul: -Ce -ai păţit frate, că nu-ţi mai caută ochii bine, ce-i cu tine? Şi s-a dus. Altădată, al treilea, îi spune marea sa uimire, că-l găseşte aşa de schimbat şi au trebuit apoi să vie toţi şi să-şi mărturisească complotul, şi cu mare greutate i-a revenit omului mintea la loc. Adevărul abia a putut limpezi mintea zăpăcită de minciuna repetată sistematic. Dar minciuna, chiar în treptele ei uşoare, de glumă, poate fi dăunătoare.
Experienţa următoare mi-a dovedit-o. Aveam în meditaţie un şcolar. Întâmplându-i-se odată să doarmă după amiaza cam mult - era toamna şi ziua scăzuse - când s-a trezit era 7.30 seara. Cum era somnoros l-am luat prin surprindere: -Repede, băiete, la şcoală că-i târziu! - Dar parcă-i întuneric afară, zise el. -Da este, dar în „dimineaţa” asta e eclipsă de soare. S-a conformat crezând situaţia descrisă. Luând ceva în gură dă să plece la şcoală. Stai, Gicule, că-i seară! -Aa, râzi de mine, şi dă repede să plece. Au trebuit şi alţi ajutori ca să-i dovedească evidenţa că e seară şi nu dimineaţă. Iată un exemplu că o minciună când e crezută, stăruie ca un adevăr. Atunci am văzut „chipul dezorientării” pe faţa unui copil. Cuvintele interzise orientează greşit sau dezorientează. Deci trebuie să fii mai presus de cuvintele oamenilor, ca să nu te-atingă nici ocara, nici lauda din ele. Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi trăiesc până la Judecata de Apoi, dimpreună cu toate urmările lor. De aceea se zice: că zece porunci are Înţelepciunea: de nouă ori să taci şi o dată să vorbeşti, şi atunci puţin.
Cine a fost părintele vizionar?
Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor.
A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuşi, Securitatea l-a urmărit aproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale, în 1989. Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
