Drama celei mai frumoase femei din toate timpurile. Povestea superbei Audrey Hepburn, actriţa care vorbea 5 limbi străine şi a suferit de malnutriţie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Una dintre cele mai apreciate actriţe de la Hollywood, fascinanta Audrey Hepbrun, este considerată şi în prezent cea mai frumoasă femeie din toate timpurile. Existenţa i-a fost însă marcată nu doar de succes şi glorie, ci şi de probleme grave de sănătate şi emoţionale, fiind în copilărie părăsită de tată.

În ciuda eleganţei impecabile, a siluetei fine şi a aerului aristocratic, actriţa a suferit în timpul războiului de malnutriţie, a dezvoltat grave probleme respiratorii, dar şi tuberculoză. S-a stins din viaţă, la 64 de ani, în 1993 în urma unui cancer abdominal.

Imaginea actriţei care a fascinat Hollywood-ul este în continuare folosită în numeroase campanii publicitare. Stilul ei continuă să aibă succes în rândul femeilor şi în ziua de azi. Rochia neagră Givenchy din filmul Mic dejun la Tiffany a fost vândută în 2006 cu peste 462.000 lire sterline, al doilea preţ, ca valoare, plătit vreodată pentru o rochie dintr-un film, după cea a lui Marilyn Monroe din filmul The Seven Year Itch, care s-a vândut cu 4,6 milioane de dolari în iunie 2011. 

Opusul lui Marilyn Monroe

În 2014, Audrei Hepburn a fost aleasă drept cea mai frumoasă femeie din toate timpurile, un simbol al eleganţei, sursă de inspiraţie pentru creaţiile lui Hubert de Givenchy, dar şi al umanităţii, implicându-se în numeroase acţiuni umanitare ca ambasador al UNICEF. Audrey Hepburn — de la a cărei naştere se împlinesc, la 4 mai, 89 de ani — a captivat publicul cu silueta sa fină, maniere aristocrate şi mişcări graţioase, care reprezentau o imagine nouă, inedită a feminităţii. A fost exact opusul unora dintre contemporanele sale ca Marilyn Monroe sau Elizabeth Taylor, cu atât mai mult cu cât după standardele anilor 50, Hepburn era prea înaltă şi prea slabă. 

Imagine indisponibilă

Luca Dotti, fiul din cea de-a doua căsătorie a actriţei, spunea, într-un interviu publicat în exclusivitate pe larevista.ro, în 2013, că mama sa îşi caracteriza stilul ''precum un gentleman englez''.

''De regulă, un bărbat are două sau trei jachete care-i vin bine, nu are nevoie de atâta modă, să facă schimbări în fiecare zi. Aceasta era filosofia mamei mele în ce priveşte moda: când găseşti ceva care-ţi vine bine, rămâi cu asta. Nu o lua razna încercând să urmezi moda şi cumpărând tot ce apare, ci mai degrabă rămâi credincios lucrurilor care ţi se potrivesc cel mai bine'', declara Luca Dotti.

A studiat dansul clasic

Conform biografiei artistei, citată de Agerpres, Audrey Hepburn (Audrey Kathleen Ruston) s-a născut la 4 mai 1929, în districtul Ixelles din Bruxelles, Belgia şi a fost unicul copil al lui Joseph Victor Anthony Ruston, fost consul onorific britanic în Indiile Olandeze de Est, şi al celei de-a doua soţii a acestuia, baronesa olandeză Ella van Heemstra. Deşi născută în Belgia, Hepburn a avut cetăţenie britanică prin tatăl său.

Viaţa lor de familie era împărţită între Olanda, Marea Britanie şi Belgia, însă, datorită acestui fapt, Audrey vorbea fluent în engleză, olandeză, franceză, spaniolă şi italiană. Din 1935 a început să studieze dansul clasic, dorinţa de a dansa manifestându-se după ce a participat la mai multe spectacole de gen la Bruxelles.

Şi-a căutat părintele

În 1930, tatăl său, simpatizant al nazismului, a părăsit familia, iar în 1935 a intervenit divorţul părinţilor săi. Abia prin anii '60, Hepburn şi-a găsit părintele, prin Crucea Roşie, în Dublin şi, chiar dacă nu a depăşit uşor momentul plecării tatălui său, a păstrat legătura cu el şi l-a sprijinit financiar până la moartea acestuia.

Audrey şi mama sa s-au stabilit la Kent, în sud-estul Angliei, viitoarea actriţă continuându-şi studiile la o şcoală particulară. În 1939, în faţa iminenţei războiului, s-au mutat la Arnhem, în Olanda, unde Audrey a urmat Conservatorul până în 1945.

Imagine indisponibilă

Ajunsă la un nivel avansat de studiu, a predat arta dansului studenţilor mai tineri. De asemenea, în timpul ocupaţiei germane a dat lecţii particulare de dans sau a dansat, adunând, astfel, bani pentru rezistenţa olandeză. Existenţa sa a fost ameninţată, în acei ani, Hepburn suferind de malnutriţie, pe acest fond dezvoltând o anemie acută şi probleme respiratorii.

A lucrat ca model

După încheierea războiului în 1945, a continuat cursurile de dans, la Amsterdam, cu Sonia Gaskell, o mare maestră a baletului olandez. Datorită înălţimii sale (1,70 m) şi a problemelor de sănătate din timpul războiului, a renunţat la balet şi s-a dedicat actoriei. Pentru a se întreţine financiar a lucrat şi ca model pentru diverşi creatori de modă. A jucat într-o serie de spectacole muzicaluri şi a avut o serie de roluri secundare în filme britanice.

Partenerul de scenă i-a devenit soţ

Hepburn şi-a făcut debutul pe scenă în rolul de coristă în comedia muzicală ''High Button Shoes'' (1948-1949; 291 de reprezentaţii). Au urmat piesele ''Sauce Tartare'' (1949, 437 reprezentaţii de succes) şi ''Sauce Piquante'' (1950). Talentul său i-a adus oferta unui rol principal într-un spectacol jucat la New York, pe Broadway.

Imagine indisponibilă

Astfel, la 24 noiembrie 1951, spectacolul ''Gigi'', o adaptare după cartea omonimă a scriitoarei franceze Colette, este prezentat la Teatrul Fulton din New York, numele lui Hepburn fiind arborat deasupra titlului piesei. Piesa a beneficiat de 219 reprezentanţii şi s-a terminat la 31 mai 1952. Debutul pe Broadway i-a adus premiul pentru debutul în teatru — Theatre World Award. Ea a reluat acest rol în turneul din SUA al piesei, care a început la 13 octombrie 1952 în Pittsburgh şi a continuat cu Cleveland, Chicago, Detroit, Washington şi Los Angeles, înainte de a se închide la 16 mai 1953, în San Francisco.

Tot pe Broadway a jucat şi în 1954, în spectacolul ''Ondine'', câştigând Premiul Tony pentru cea mai bună interpretare feminină în rol principal. În acest spectacol l-a avut ca partener pe actorul Mel Ferrer, care i-a devenit soţ, la 25 septembrie 1954. 

''Roman Holiday'' (1953), un succes mondial

În lumea cinematografiei, succesul mondial l-a dobândit cu filmul ''Roman Holiday'' (1953), în care a jucat alături de Gregory Peck, fiind, totodată, prima actriţă care a primit, pentru acelaşi film, cele mai importante premii: Oscar, Globul de Aur şi BAFTA pentru cea mai bună actriţă. 

Imagine indisponibilă

În ''Sabrina'' (1954) a jucat alături de Humphrey Bogart şi William Holden, fiind nominalizată la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă. Au urmat alte filme de succes: ''The Nun's Story'' cu Peter Finch (1959, premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă în rol principal, Premiul criticilor de film din New York pentru cea mai bună actriţă, precum şi o nominalizare la Oscar), ''Breakfast at Tiffany's'' cu George Peppard (1961), ''Charade'' (1963, Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă în rol principal), ''My Fair Lady'' (1964) şi ''Wait Until Dark'' (1967). 

Stilul Audrey a făcut furori

Odată cu debutul pe marele ecran, şi-a făcut apariţia ''stilul Audrey'', succesul fiind imediat, la fel şi influenţa în lumea modei. Regizorul filmului, Billy Wilder, povestea mai târziu că era pentru prima dată când pe ecrane era lansată o vedetă adevărată, cu stil şi personalitate, cu talent şi pasiune pentru ce făcea.

După succesul cu ''Vacanţă la Roma'', femeile de pretutindeni au copiat tunsoarea scurtă, fustele ample şi bogate, strânse pe talie şi bluzele cămaşă încheiate în nasturi, a la Audrey, ce au făcut furori la acea vreme. De asemenea, pardesiele elegante şi poşetele perfecte îi desăvârşeau actriţei ţinuta, făcând-o unică şi specială.

Următorul film, "Sabrina'', i-a adus împreună pe Audrey şi designerul francez Givenchy. Audrey şi-a dorit o rochie de seară cu un model aparte, iar Givenchy a creat "decollete Sabrina''. Givenchy avea doar 26 de ani, iar în curând designerul şi-a descoperit modelul perfect. În egală măsură, Audrey Hepburn a găsit în Givenchy pe cineva care avea să scrie o pagină importantă în istoria modei. Împreună au reuşit să creeze ceea ce se va numi "stilul Audrey Hepburn".

Imagine indisponibilă

Silueta şi chipul delicat al lui Audrey erau perfecte pentru simplitatea austeră, geometrică a lui Givenchy şi culorile preferate de acesta: negru, alb, pasteluri.

Cu "Sabrina", Hepburn a suferit o schimbare atât de puternică încât mass-media a început să anunţe naşterea unei adevărate manii. Actriţa devenise un simbol pentru şic şi eleganţă, reprezentative pentru Givenchy. În film, Audrey, transformată de experienţa pariziană, îşi face intrarea la o petrecere cu rochia creată de Givenchy, iar imaginea este greu de uitat pentru cei care au văzut-o. O copie a acestei capodopere a modei a fost realizată în atelierul Givenchy pentru o retrospectivă desfăşurată în 1992 la Palais Galliera din Paris. 

Parteneriatul cu Givenchy a continuat, acesta realizând garderoba actriţei pentru mai multe producţii, între care ''Funny Face'' (1957), ''Love in the Afternoon'' (1957), ''Breakfast at Tiffany's'' (1961), ''Paris When It Sizzles'' (1963), ''Charade'' (1964), dar şi rochia pentru cea de-a doua nuntă şi pentru alte evenimente din viaţa actriţei. 

''Little black dress"

Un alt mare film de succes — ''Breakfast at Tiffany's'' a impus un nou stil — ''little black dress", în care Audrey a apărut într-o rochie neagră simplă accesorizată cu mănuşi lungi negre şi cu ochelari mari, negri. Rochia neagră Givenchy purtată de Audrey în această peliculă a fost vândută în 2006, cu peste 462.000 de lire sterline, cel mai mare preţ pentru o rochie dintr-un film.

Actriţa însăşi mărturisea: ''Look-ul meu este realizabil. Orice femeie poate arăta la fel ca Audrey Hepburn dacă îmi adoptă coafura, îşi cumpără ochelari de soare mari şi îmbracă rochii fără mânecă."

Fiul din prima căsătorie, Sean Ferrer, i-a descris stilul, bazându-se pe amintirile din copilărie: ''Pentru Audrey, stilul era o extensie a frumuseţii naturale interioare, combinată cu disciplina auto-impusă, respectul pentru ceilalţi şi speranţa că în final totul va fi bine.

Imagine indisponibilă

Liniile erau pure şi elegante pentru că actriţa credea în puterea simplităţii, iar stilul ei era etern pentru că Audrey credea în calitate. Dacă astăzi este încă un simbol al modei în bună parte este meritul consecvenţei: după ce şi-a format un stil propriu, l-a păstrat toată viaţa. Nu a făcut compromisuri, nu s-a lăsat influenţată de curente şi mode trecătoare, nu s-a schimbat la fiecare două luni'.

S-a stabilit în Elveţia

După separarea de actorul Mel Ferrer (1967), a renunţat la a mai juca în producţii importante, având doar apariţii sporadice. S-a căsătorit, în 1969, cu psihologul italian Andrea Dotti şi s-a stabilit în Elveţia, dar în 1982, cei doi au divorţat. Din 1980 şi până la moartea sa, Hepburn a avut o relaţie cu actorul olandez Robert Wolders.

Ambasador UNICEF al Bunăvoinţei

În 1980, Audrey Hepburn a fost numită Ambasador UNICEF al Bunăvoinţei, dedicându-se cu dăruire acestei misiuni până în ultimii ani ai vieţii. Între 1988-1992 s-a implicat în diverse acţiuni în unele dintre cele mai sărace comunităţi din Africa, America de Sud şi Asia.

Preşedintele american George H. W. Bush i-a acordat distincţia Medalia Libertăţii în recunoaştere pentru munca sa depusă în cadrul acestei organizaţii, iar Academia de Artă şi Film a onorat-o postum, cu Premiul pentru umanitate ''Jean Hersholt'' pentru contribuţia sa adusă umanităţii.

Audrey Hepburn 10 FOTO Daily Mail

A început să acuze dureri abdominale, la sfârşitul lui septembrie 1992, la întoarcerea dintr-o misiune umanitară în Somalia. În noiembrie a plecat la Los Angeles pentru investigaţii mai amănunţite. Aici, medicii au descoperit un cancer abdominal, care era prea extins pentru a fi eliminat în totalitate, devenind astfel inoperabil. Actriţa s-a stins din viaţă câteva luni mai târziu, la 20 ianuarie 1993, la locuinţa sa din Vaud, Elveţia.

Călătorea ca mamă

Recent, la două decenii de la moartea mamei sale, Luca Dotti, cel de-a doilea fiu al actriţei, a lansat cartea ''Audrey in Rome'', care cuprinde aproape 200 de fotografii, multe dintre ele publicate pentru prima dată, realizate în perioada în care actriţa trăia la Roma. În interviul acordat cu acest prilej şi publicat pe www.larevista.ro, în 2013, acesta spunea despre perioada UNICEF, că pentru mama sa a fost o a doua carieră. ''După război, a fost salvată de UNICEF, aşa că principala ei motivaţie de a lucra cu ei a fost faptul că trecuse prin această experienţă.

Gândul ei era mereu la copii — puteau fi copii din Italia, România sau Africa — spunea: Dacă mergi pe stradă şi vezi copii care mor, nu te întrebi: Sunt copiii mei? Pur şi simplu te opreşti şi ajuţi. Şi nu o făcea ca vedetă, ci spunea: călătoresc ca mamă. Acesta a fost un mesaj puternic''.

audrey
Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite