FOTO VIDEO Dealul Istriţa, locul care te vrăjeşte cu grote preistorice, ruine de cetăţi antice şi sculpturi în piatră. De aici porneşte Drumul Vinului
0Zona turistică din jurul dealului Istriţa, prima formă înaltă de relief pe care o întâlneşte vasta Câmpie Română către Carpaţii de Curbură, deţine o salbă complexă de obiective de vizitat în weekend şi oportunităţi de petrecere a vacanţelor. "Adevărul'' vă propune, în cadrul celei mai frumoase campaniei „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, să aflaţi secretele judeţului Buzău.
Traseul lung de aproximativ 50 de kilometri începe cu localitatea Năeni şi se termină la Fântâna lui Mihai Viteazul, de la Ciuta. Cea mai mare parte a itinerariului se parcurge pe Drumul Vinului, o infrastructură rutieră modernizată recent.
Năeni, locul de unde s-a extras calcar de pe vremea dacilor
Pentru a ajunge la Năeni, mergi pe drumul european care leagă Buzăul de Ploieşti, până în Săhăteni, unde virezi la dreapta. După 7 kilometri de mers până în centrul comunei mai ai de parcurs încă pe atât, dar pe un drum de piatră, care serpuieşte printre dealurile unde se cultivă viţă de vie, zona fiind parte din binecunoscutul areal viticol Dealul Mare.
Este bine de ştiut că la jumătatea drumului dintre Săhăteni şi Năeni, la un kilometru după o curbă la dreapta, pe vechiul drum al negustorilor, găseşti undeva printre vii Crucea Manafului, o lucrare monumentală veche de un secol şi jumătate. A fost ridicată în 1846 de către un manaf, mai precis, negustor de fructe, ce locuia, probabil, în comuna Breaza. Are patru metri înălţime şi este cioplită dintr-o singură piatră. Este înconjurată de patru coloane, unite între ele în partea superioară tot cu grinzi din piatră. Acest monument istoric este ultima cruce uriaşă din piatră care se mai păstrează astăzi.
La Năeni, primul obiectiv care te opreşte ca să-i acorzi atenţia cuvenită sunt grotele preistorice. Acestea sunt amplasate strategic, într-un loc greu de atins de către inamici şi sălbăticiuni. Au fost săpate în piatră acum 4.000 - 5.000 ani şi folosite drept adăpost. Într-una dintre ele au fost descoperite o vatră, inscripţii rupestre, dar şi arme şi unelte preistorice.
După numai o sută de metri parcurşi de la zona cu grote găseşti o tabără de sculptură în aer liber, realizată numai de copii. Povestea celor câteva sute de statui de pe culmea dealului Colarea începe în 1986. La un an după ce s-a închis tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura, un profesor din Slobozia, Gabriel Manole, a avut ideea unei noi tabere. A ales un deal pitoresc din Năeni, Tigoarea, care în greaca veche înseamnă loc sacru. Aici, sub îndrumarea meşterului Manole, câteva zeci de copii din Slobozia, Năeni şi Chişinău aveau să îşi încerce forţele cu calcarul extras dintr-o carieră din apropiere, până în 1988, când şi această tabără a fost închisă. A fost resuscitată de actualul primar, în 2009, când un grup de elevi de la Liceul de Artă din Buzău a realizat dintr-o gresie galbenă, recent descoperită, un complex statuar numit Dacologie.
La un kilometru distanţă de Tabăra de sculptură şi la aproximativ 800 de metri de grotele preistorice găseşti „Biserica dintr-o Piatră”, ridicată după Revoluţie, în satul Vârf, la o altitudine de 600 de metri. Lăcaşul a fost construit în întregime, inclusiv catapeteasma şi porţile împărăteşti, ceea ce-i conferă unicitate, din piatră, travertin de Năeni, extrasă din cariera din vecinătate. Este acelaşi calcar alb folosit la construcţia Casei Poporului. Este înconjurată de ziduri din piatră, asemenea vechilor cetăţi şi este deosebit de frumoasă.
Necropola tracică - Foto Radu Puşcarciuc
Nu departe de biserică se află Necropola Tracică, un mic ansamblu de morminte vechi de peste două milenii. În perioada 800 - 600 Î.E.N., locuitorii zonei îşi îngropau morţii în morminte scobite în piatră. Primele astfel de morminte au fost descoperite în 1938, de către istoricul Nestor. Primele săpături au fost începute mult mai târziu, prin 1981. Într-unul dintre morminte a fost descoperită o sabie Akinakes.
Tot lângă biserică se află cariera de calcar, care oferă un peisaj selenar, depăşit probabil numai de cel de la Vulcanii Noroioşi.
Drumeţia pe Dealul Istriţa începe din comuna Breaza. Cu maşina poţi ajunge în cel mult 45 de minute, însă dacă plouă, sfatul localnicilor este să mergi pe jos. Ai astfel ocazia să întâlneşti numeroase minunăţii cu care localnicii se mândresc. În satul Bădeni, de exemplu, găseşti case vechi de sute de ani, cu prispă muntenească, unele părăsite de mult. Tot aici se mai găseşte o biserică veche de 500 de ani, construită din bârne întregi, îndoite prin metode preluate de la vechii constructori de corăbii.
Dacă vrei să înnoptezi în Breaza, mulţi localnici îţi recomandă două pensiuni din Bădeni, precum „Casa Dragu”, care te cucereşte mai ales cu priveliştea pe care ţi-o oferă spre Câmpia Română, şi „Casa din livadă”, amplasată în mijlocul unei culturi de prun. Preţurile de aici variază între 80 şi 100 de lei camera pe zi.
Chilia lui Ambrozie Foto Radu Puşcarciuc
De la Breaza se poate ajunge, sub îndrumarea unei călăuze, la Chilia lui Ambrozie, aflată în dreptul zonei celei mai sălbatice şi mai pitoreşti a Pietrei Şoimului, un perete înalt de vreo 15 metri, de stâncă goală mâncată de eroziune. Chilia lui Ambrozie se află la mijlocul acestui zid. O cărare abruptă te duce până sub peretele de calcar, de unde o scurtă căţărare te saltă vreo doi metri mai sus, unde te aşteaptă o scară improvizată. Chilia e formată din două cămăruţe în care au fost cioplite mai multe firide şi prispe cu destinaţii domestice sau ritualice.
Ambrozie, de loc din Breaza, cu numele de mirean, Tănase Rizea, s-a călugărit de tânăr la Mânăstirea Ciolanu, de unde a plecat la schitul românesc de la Muntele Athos. La întoarcere, a ales să se izoleze în chilia pe care şi-a săpat-o în peretele Pietrei Şoimului, amenajând de fapt o scobitură mai veche. A vieţuit 50 de ani în chilia care-i poartă numele, asigurând cele necesare traiului zilnic din ce lucra cu ziua la podgoriile din Năeni şi Breaza sau împletind coşuri din papură.
Pietroasele, locul unde a fost descoperit tezaului „Cloşca cu puii de aur”
După Breaza, urmează comuna Pietroasele pe itinerariul către culmea Dealului Istriţa, unde se află un releu de televiziune şi locul perfect de unde poţi admira deopotrivă munţii Bucegi şi, în partea opusă, Câmpia Română, până dincolo de Urziceni.
Locul descoperirii Tezaurului de la Pietroasa este marcat printr-un monument
Localitatea Pietroasele a dobândit faimă în toată lumea după ce, în anul 1837, doi meşteri locali care lucrau la o carieră de piatră din zonă au descoperit tezaurul Cloşca cu Puii de Aur. Locul este marcat printr-un mic monument ridicat la ieşirea din satul Pietroasa Mică. De reţinut că drumul până la acest obiectiv trece chiar prin poarta lui Ion Moacă, singurul pietrar care a mai rămas în zonă şi care şi-a amenajat în propria curte un mic muzeu de statui, cioplite de el de-a lungul multor zeci de ani. De dincolo de gard, eşti întâmpinat de chipurile din calcar ale unor regi de-ai neamului sau simboluri creştine, dăltuite în lespezi smulse din munte.
Moş Moacă este oricând la dispoziţia turiştilor, cărora mereu, cu aceeaşi plăcere, le povesteşte legenda comorii pe care o ştie din bătrâni. “Aurul – spune moş Moacă - era păzit de un duh rău. Mi s-a povestit că în momentul în care cei doi au început să sape după piatră s-au deschis dintr-o dată două uşi mari de fier şi a ieşit un duh care a cerut un suflet. Ei au dat un suflet şi aşa au putut să ia comoara. Era o comoară legată cu blestem”, povesteşte cioplitorul.
Odată ajuns la Pietroasele, poţi vizita şi unul dintre cele mai importante monumente ale geto-dacilor, ruinele cetăţii de la Gruiul Dării, aflate pe drumul spre releu. Obiectivul datează, după ultimele estimări ale arheologilor, de peste 4.000 de ani, de la sfârşitul epocii pietrei. Legendele din zonă mai spun că pe Dealul Gruiu, care se află la mică distanţă de locul unde a fost descoperită Cloşca cu Puii de Aur, ar mai exista comori deocamdată nedescoperite.
Drumeţia devine obositoare însă dorinţa de a avea parte de cea mai frumoasă privelişte îţi dă puteri. După aproape o oră de urcat, fără odihnă, ajungi pe vârful Istriţa, la releul de televiziune. Culmea colinei îţi asigură o panoramă, pe care rar mai ai ocazia să o întâlneşti. Ai sub tine sute de kilometri pătraţi de câmpie şi nu trebuie decât să întorci capul pentru a ţi se înfăţişa cele mai înalte culmi din Carpaţi.
Dealul Istriţa, cel mai înalt, de 749 de metri, face legătura între Câmpia Română şi Carpaţi, iar de aici se poate vedea, pe vreme senină, până în munţii Bucegi. Ajuns pe culme, te simţi stăpânul tuturor. Pâlcurile de case care se înşiră sub tine, pe sute de kilometri, compun un peisaj care te îmbată şi uiţi chiar şi de trecerea timpului.
În periplul pe la poalele dealului Istriţa, poţi face o degustare de vin în crama Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Pietroasele. Crama de la Pietroasele a funcţionat mult timp ca una dintre cele mai înzestrate din ţară. Colecţia de vinuri începută în 1940 numără în prezent aproape o sută de mii de sticle, cele mai vechi din anii `40. Vinoteca mai are pe rafturile sale vinuri din anii `50, `60, `70 ai secolului trecut. Costurile nu sunt deloc mari!
Pensiunile din localitate se încadrează şi ele în specificul viticol al zonei. Aici ai ocazia să te cazezi la un local mai puţin obişnuit, unde se poate dormi în butoi, pentru suma de 55 de lei pentru o noapte. În „meniul“ pensiunii La Butoaie mai sunt incluse şi degustări de vinuri tradiţionale, cum ar fi Tămâioasa de Pietroasele.
Staţiunea balneară Sărata Monteoru este următorul punct al traseului prin zona colinară a judeţului Buzău, unde se ajunge pe Drumul Vinului, după un sfert de oră de mers cu maşina.
La ieşire din Pietroasele, spre Merei, te poţi opri însă pentru o scurtă incursiune în istorie la ruinele unor terme romane, vechi de peste 1.600 de ani. Edificiul fusese reşedinţa căpeteniilor unei legiuni romane, care a fost trimisă de împăratul Constantin cel Mare la nord de Dunăre, să oprească năvălirile barbare. În interiorul clădirii funcţionau terme, un fel de băi publice asemănătoare celor de la Roma.Trupele care foloseau acest edificiu se presupune că ar fi cele care făceau parte din Legiunea a 11-a Claudia, legiune care avea baza la Durostorum.
Sărata Monteoru, o oază de linişte
Sărata Monteoru este catalogată ca staţiune balneoclimaterică, datorită izvoarelor sărate cu efecte terapeutice. Localitatea, cu o mie de locuitori, este situată într-o zonă colinară, liniştită, înconjurată de păduri şi vegetaţie bogată. Aici poţi ajunge atât dinspre Pietroasele, pe Drumul Vinului, dar şi din DN 1B Buzău - Ploieşti, pe DJ 203G Merei- Sărata Monteoru.
Atracţia principală a staţiunii sunt bazinele cu apă sărată. Ştrandul Paradis, cel mai vechi şi cel mai mare ca suprafaţă, percepe la intrare o taxă de 10 lei de persoană. Dispune de o galerie de magazine, terase, fast-food, precum şi de spaţii de cazare. Piscina hotelului Ceres, unde intrarea costă 20 de lei de persoană, este lăudată de turişti pentru apa foarte curată. La piscina hotelului Cazino intrarea costă 15 lei de persoană, în cursul săptămânii, şi 20 lei, în week-end. Aici primeşti şezlonguri şi umbreluţe gratis, dar plăteşti barul cu băuturi, snack-uri şi îngheţată. Piscinele de la Cazino şi de la Ceres sunt identice ca formă şi dimeniuni, apa având adâncimea maximă de 1,70 metri.
Sărata Monteoru are o ofertă bogată şi la pensiuni, care se întrec între ele atât în meniuri tradiţionale sau excursii în grup, cât şi în oferte estivale. Costul unei zile petrecute într-un astfel de centru variază între 10 şi 20 de lei de persoană iar cazarea nu depăşeşte 100 de lei pe noapte la pensiunile din zonă.
Dacă eşti pasionat de sporturi extreme, ai unde să îţi potoleşti pofta de aventură, deoarece la Sărata Monteoru se află cea mai mare tiroliană din ţară, lungă de 200 de metri şi încă una de 40 de metri pentru copii, un perete de căţărare, precum şi un centru de închiriat mountain-bike-uri.
Staţiunea este un punct de plecare în multe trasee turistice din judeţ însă chiar în interiorul ei se găsesc multe obiective interesante. Poţi vizita Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, construită de Grigore Monteoru în 1876,
Parcul Dendrologic de peste două hectare, conceput în stil „englezesc”, care cuprinde arbori din specii autohtone şi specii exotice aduse din America de Nord, China sau Japonia. Mai poţi vizita Vila Monteoru, construită în 1888, capela familiei Monteoru, construită în 1902-1903 de arhitectul Eduard Honzik şi pictată de Costin Petrescu, pictorul Casei Regale a României.
Pentru drumeţii, ai din Sărata Monteoru două trasee lejere, marcate, unul spre Lacul Verde şi celălalt spre Mina de petrol, catre Vârful Murătura, ambele putând fi parcurse în două ore. Mina de Petrol este unică în Europa, aici, extracţia ţiţeiului făcându-se prin galerii. Puţurile ajung până la adâncimea de 320 de metri.
Mănăstirea Ciolanu, aşezare monahală atestată documentar din secolul al XVI-lea
Excursia pe Drumul Vinului, care străbate zona de deal a Buzăului, are ca următor punct de oprire Mănăstirea Ciolanu, care este localizată la aproximativ 25 de kilometri de Sărata Monteoru. Cramele particulare şi situl arheologic de la Cârlomăneşti, aşezare din epoca bronzului, sunt câteva dintre tentaţiile care te însoţesc pe drumul către Mănăstirea Ciolanu.
Mănăstirea Ciolanu este singura dintre aşezările monahale din judeţului Buzau atestată documentar încă din secolul al 16-lea. Are două biserici, situate la o distanţă de o sută de metri între ele. Aici există şi un muzeu unde pot fi admirate icoane, unele pictate de Gheorghe Tattarescu prin anul 1886, obiecte de cult şi veşminte religioase.
Cladirea bisericii din vale datează din 1828, fiind clădită de episcopul Chesarie al Buzăului. Biserica din deal este mai veche si mult mai interesantă. Intrarea sobră, impozantă, căsuţele care formează incinta mănăstirii, biserica mare, cimitirul în miniatură şi liniştea formează un tot unitar.
Mănăstirea nu deţine spaţii de cazare însă dacă doreşti să înnoptezi în zonă ai la dispoziţie mai multe variante.
Cea mai ieftină este cazarea în Centrul de Agrement de la Poiana Pinului, o fostă tabără şcolară, adusă la standard Youth Hostel, unde plăteşti 35 de lei pe noapte. Se află la numai cinci kilometri de mănăstire. O altă variantă este cazarea la motelul Mc Pietroasa, din Tisău, unde tarifele sunt pe măsura standardului de patru stele al localului.
Mănăstirea are în vecinătatea ei unul dintre cele mai importante obiective turistice din traseul nostru, Tabăra de sculptură în aer liber, de la Măgura, realizată în perioada 1970 - 1985. Este imposibil să nu observi mulţimea de figuri din piatră care ocupă pajiştile de pe o parte şi de cealaltă a drumului.
În cei 16 ani, cât a funcţionat tabăra, la Măgura au lucrat 163 de sculptori, în urma cărora au rămas 256 de lucrări în piatră, donate judeţului de către creatori, în cadrul unei festivităţi, reprezentând cel mai mare ansamblu naţional de sculptură în aer liber din ţară. Terenul de 21 de hectare, pe care sa află lucrările, aparţine Mănăstirii Ciolanu, dar este în administrarea autorităţilor culturale ale judeţului. Atenţie, este interzisă amplasarea grătarelor printre monumentele din piatră.
La finalul traseului nostru, la intersecţia cu Drumul Naţional 10, găseşti un monument cu o încărcătură istorică importantă, Fântâna lui Mihai Viteazul, care a fost ridicată în anul 1975, în satul Ciuta, comuna Măgura. Monumentul a fost creat la împlinirea a 375 de ani de la trecerea domnitorului Mihai Viteazul pe Valea Buzăului, spre Ardeal.
Monumentul marchează locul unde domnitorul şi oastea sa au poposit pentru o noapte, în octombrie 1599. A fost realizat de sculptorul Gheorghe Coman, unul dintre iniţiatorii Taberei de sculptură în aer liber de la Măgura. Aici, traseul turistic de pe Drumul Vinului face joncţiunea cu cel de pe Valea Buzăului, care este cel puţin la fel de bogat în obiective ce merită să fie admirate.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
CITIŢI ŞI:
FOTO VIDEO Vacanţă în România. Platoul Padiş, poarta Apusenilor către Rai
FOTO VIDEO Muntele sfânt al lui Zamolxe şi „vălul“ miresei legendare de la Beuşniţa
Se încarcă comentariile...
