Români, ne mişcăm cu talent?

Mă şi întrebam acum doi ani, după succesul răsunător al scoţiencei Susan Boyle, oare când va veni ziua României să preia showul „Got Talent”, mai ales că a prins excelent în 36 de ţări, incluzând şi proaspătul sezon început la noi.

Cu siguranţă că performanţa taiwanezului Lin Yu Chun, imitând-o perfect pe Whitney Houston, le-a transformat gândurile celor de la Pro TV într-un plan care să spargă toate audienţele. Le-a ieşit, pentru că este de departe singurul post TV din România care poate face din orice produs importat brand naţional.

Debutul românesc al „Got Talent” a demonstrat încă o dată că ne pricepem la tot şi în acelaşi timp la nimic. Puştiul Narcis Ianău este excepţia care întăreşte regula, dar în rest am avut dansatori de cartier, fata care dansează la bară, cică vrea să-l facă sport olimpic (n.r. – aici râd de vineri când îmi amintesc) şi nu putea lipsi non-valoarea care se credea Elvis Presley în mizerie şi dansa precum gonoreea lui Michael Jackson. Băiatul e pompier şi este convins că poate fi imaginea masculină a lui Lady Gaga.

Ştiu, sună sarcastic, dar Alejandro de România nu are nicio vină. Nu e de vină niciun participant că noi avem un har de a face audienţe râzând de naivitatea altora. Dacă vă amintiţi, surorile Modorcea s-au făcut de râs, dar nu la noi, ci la „America’s got talent”, tocmai peste Atlantic, în faţa lui David Hasselhoff şi Sharon Osbourne.

Încep să cred că sintagma „românul s-a născut poet” s-a transformat în românul s-a născut să se facă zi de zi de râs sau românul are talent, dar e şlefuit de manele şi de idioţenia promovată zi de zi pe micile ecrane. Nu e de mirare de ce am început să deschid televizorul şi să caut desenele animate clasice de pe Boomerang şi să cred că National Geographic Wild e mai înţelegător pentru ochiul meu. De fapt, în România înţelegi mai uşor animalele decât oamenii care se scălămbăie la TV.