Bucureşti: Ion Georgescu: “A fi trainer înseamnă să lucrezi cu aer”

Meseria lui Ion, aceea de trainer, este puţin cunoscută şi înţeleasă în România. În 10 ani de experienţă, a învăţat că românii nu-şi cunosc drepturile şi preferă încă pilele şi relaţiile în locul căilor legale.

Ion spune că trainingul este un fel de antrenament al minţii, o sursă de idei care se pot concretiza mai apoi în proiecte, afaceri, construcţii. “Ne-am adunat, în anul 2002, mai mulţi specialişti care lucrează în diverse companii sau instituţii. La noi vin diferite categorii sociale care învaţă, sau ar trebui să înveţe, ce trebuie să facă pentru a le fi mai bine”, a povestit Ion.
El spune că meseria sa este frumoasă dar poate fi uneori şi frustrantă. “De cele mai multe ori nu văd imediat rodul muncii mele aşa cum se întâmplă în aproape toate meseriile”, a spus Ion.


 „Avem dreptul să ştim de ce nu sunt parcuri”

 „ Am făcut multe cursuri cu funcţionarii de la birourile de relaţii cu publicul. Treaba noastră era să-i învăţăm să răspundă la întrebările cetăţenilor. De exemplu, dacă eu vreau să ştiu câte locuri de parcare am în faţa blocului, de ce se ridică un colos în faţa casei mele, de ce seacă un lac din oraşul meu sau de ce nu am parc în cartier, pot să fac o cerere la instituţia responsabilă. Departamentul de relaţii cu publicul are obligaţia să răspundă acestor întrebări în zece zile”.


„Instituţiile nu ştiu să răspundă pentru că noi nu-i întrebăm”

Ion spune că rezultatele muncii lui se lasă aşteptate deoarece oamenii nu s-au obişnuit, nici după 20 de ani de libertate, să întrebe.

„Cei mai mulţi apelează la un văr, cumătru, prieten care are, la rândul său, o pilă la instituţia de care au nevoie. Calea legală este, încă, în România, anevoioasă şi umilitoare. Riscul este însă mare pentru că cei care ne conduc se obişnuiesc să nu fie întrebaţi şi vor deveni din ce în ce mai indiferenţi la problemele noastre. Plus că ei nu au cum să-şi dezvolte abilitatea de a răspunde prompt dacă nu li se cere. Pe scurt, români, trebuie să întrebaţi pentru că aveţi dreptul cel puţin la un răspuns! Poate chiar vi se va rezolva problema dacă insistaţi”, susţine Ion.

O funcţionară de la Primărie a refuzat să măsluiască o licitaţie

A avut şi câteva rezultate imediate în urma trainingurilor care l-au făcut să spere că oamenii se pot schimba. „Una dintre funcţionarele responsabile cu achiziţiile publice dintr-o primărie a fost rugată de primar să măsluiască o licitaţie. Femeia, care participase la cursurile noastre, ne-a sunat şi ne-a întrebat ce poate să facă pentru a evita frauda. Am sfătuit-o să refuze şi să-şi dea demisia dacă simte că va avea de suferit”.

Femeia a procedat întocmai iar primarul s-a speriat de atitudinea ei aşa că a renunţat la planul său şi a dat proiectul celui care câştigase licitaţia pe drept. „Ne putem apăra şi cere drepturile drepturi avem şi ce putem păţi dacă nu respectăm legea. Această femeie a putut chiar dacă risca să rămână fără slujbă. Lucrează încă acolo iar primarul nu i-a mai cerut niciodată să facă aşa ceva”, şi-a încheiat Ion povestea.

Interviu:

Care au fost cei mai neconvenţionali cursanţi?

Reprezentanţii cultelor religioase creştine din România. Ei nu ştiau de ce bisericile nu pot primi bani europeni pentru renovare, aşa cum primeşte orice clădire de patrimoniu. Au aflat ce trebuie să facă pentru ca aceste clădiri să intre pe această liste şi, implicit, să poată beneficia de fonduri europene pentru reabilitarea bisericilor monumente.


Care a fost cel mai rapid efect al unui training?

A fost introdus internet în câteva sate care nu aveau nici măcar telefonie fixă. Fiecare comunitate a trimis la training câte un reprezentant pentru a învăţa să utilizeze un calculator. Unul dintre ei s-a întors acasă, în satul lui, şi ne-a trimis imediat un e-mail cu mesajul „acum ştiu să trimit un e-mail. Mai sunt unii participanţi care mă sună după ani de zile să-mi povestească ce au făcut după cursurile noastre.

Ce-ţi place?

Îmi place să fac hărtie manuală din hărtie reciclată, să o imprim, să leg cărţi din hârtie manuală. Am nevoie să lucrez cu ceva palpabil după ce toată ziua „mă joc” cu ideile.


Ce nu-ţi place?

Nu agreez conformiştii, persoanele care nu mai doresc să afle şi preferă să se limiteze la informaţiile care-i ajută să supravieţuiască. Aş dori ca toată lumea să trăiască cu adevărat.

Profil

Născut
21 august 1976

Educaţie
Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti

Familie
Este căsătorit şi are o fetiţă de 2 ani

Ocupaţie
Trainer, consultant şi facilitator, director al Institutului Român de Training