Ocaua lui Boc

Alexandru Ioan Cuza a rămas în istorie ca un făptuitor de dreptate. La acea vreme a fost lansat un „brand": ocaua, care a ajuns o legendă. Oca era principala unitate de măsură.

Avea 1,271 kg în Ţara Românească şi 1,291 kg în Moldova. Ce a făcut Cuza? A adus ocaua la aceeaşi măsură în ambele provincii şi a impus cântărirea cu ea a tuturor bunurilor de strictă necesitate.

Acum, în „democraţie", ocaua se modifică după cum li se năzare guvernanţilor. Boc & Co încep să măsoare pensiile şi salariile bugetarilor cu ocaua mică, iar TVA-ul şi ce o mai urma la capitolul taxe şi impozite, cu cea mare... Cu pensiile, s-au „limpezit" lucrurile, nu se pot tăia, însă cu TVA-ul e lucru dracu'.

Dar, în România, legea nu are putere de lege. La fel ca în povestea lui Ludovic al XIV-lea, care s-a dus într-o  zi la Parlament şi l-a întrebat pe preşedinte de ce nu a fost votat un proiect de lege pe care l-a propus chiar el. Preşedintele i-a replicat că parlamentarii s-au opus pentru că apăra interesele statului. De atunci, omenirea a rămas cu o replică celebră: „Ale statului? Statul sunt eu!". Aşa şi cu modificarea Codului Fiscal privind creşterea TVA, lege organică, amendată printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului. Dar, mai contează dacă statul există doar ca noţiune juridică, formală, pe când deciziile în numele acestuia se iau cum se iau??

Oricum, eu m-am liniştit. L-am văzut pe domnu' Boc la teveu, cum bătea protector un tânăr pe umăr, după huiduielile sinistraţilor din Moldova. „O să scoatem ţara la capăt", a grăit premierul.

Vom ieşi la capătul tunelului unde acum 10 ani licărea o luminiţă, cu picioarele înainte?