Brăila: Ultima poveste a borangicului românesc
0
Cinci coconi de mătase naturală se află la noi şi sunt păstraţi cu sfinţenie de o ţesătoare de la Centrul de Creaţie
Era vacanţa de vară, dar uliţele satului răsunau de strigătele şcolarilor care, cu ghiozdane şi sacoşe, se îndreptau cu mic, cu mare, spre liziera de duzi din capătul comunei.
Se întâmpla în urmă cu vreo 25 de ani, când în toate unităţile de învăţământ se creşteau viermi de mătase, iar copiii îi hrăneau cu frunze de dud. Cei mai norocoşi dintre şcolari erau poftiţi să intre tip-til în sala în care, întinşi pe mese acoperite cu hârtie albă, se hrăneau viermii. Pe ici, pe colo, coconi. Li se spunea gogoşi de borangic.
Dacă vreunul dintre cei poftiţi să-i admire îndrăznea să atingă cu mâna goală vreun cocon, atunci acesta era compromis şi dus într-o sală numită a borangicului de calitatea a doua.
Acum, pentru elevii din zilele noastre, acestea sunt doar poveşti, poveşti pe care nu le mai găseşti nici pe net, darămite în realitate.
Rădiţa Lascu, una dintre puţinele ţesătoare la război din România, angajată a Centrului de Creaţie din Brăila, dă viaţă acestor amintiri din momentul în care a găsit coconii pe care bunica sa i-a ascuns în lada de zestre. Erau cinci, albi şi galbeni, înfofoliţi într-o mână de lână.
„Când i-am găsit nu ştiam ce sunt. Mai tâziu am aflat că în urmă cu 50 de ani, aproape toate gospodăriile de la ţară creşteau viermi de mătase”, spune ţesătoarea.
Pe timpul lui Ceauşescu mătasea făcută de viermii crescuţi în şcoli şi licee lua drumul străinătăţii. Borangicul nostru avea mare trecere pe pieţele din Germania.
La Agronomie se creşteau viermi de mătase
După zeci de ani în care au fost uitaţi în lada de zestre, din coconi poţi extrage şi azi firişoare fine de borangic.
„Pe măsură ce se hrăneau, viermii ajungeau la maturitate şi ţeseau în jur câte un cocon, care este chiar firul de mătase, borangicul”, povesteşte ţesătoarea. După ce se aduna mătasea, se forma un scul care se apreta cu borş sau cu zeamă de tărâţe de grâu.
„Astăzi noi folosim borangic extras poate în urmă cu 20, 50 de ani conservat foarte bine datorită procedeelor naturale. Din câte ştiu acum doar Facultatea de Agronomie mai creştea viermi de mătase şi nu pentru vânzare ci doar pentru uzul intern”, a adăugat Rădiţa Lascu.
La ora actuală, în Brăila şi poate că nici în ţară, nu mai există nicio persoană care să mai crească viermi de mătase, aşa cum o făceau cândva străbunii noştrii.
Ţesătoarele Centrului de Creaţie, Steluţa Iancu şi Rădiţa Lascu au încă sculuri de borangic pentru ţesut dar, în curând riscă să rămână fără borongiul românesc şi să fie obligate ori să-l caute prin lăzile de zestre ale bătrânilor ori să-l importe din China.
Coconii sunt motiv de mândrie
„Produsele obţinute cu fir de borangic, de exemplu maramele, sunt cele mai scumpe. Borangicul românesc este ceva inaccesibil şi inestimabil la ora actuală. Cred că sunt singura persoană care mai are coconi şi mă mândresc cu asta”, a spus Rădiţa Lascu.
Se încarcă comentariile...
