Oase de mamut vechi de 30.000 de ani, descoperite în judeţul Botoşani. Vestigiile au fost găsite de trei săteni care căutau piatră
0În judeţul Botoşani, pe malul Prutului, trei săteni din Manoleasa au făcut o descoperire importantă. Mai precis, este vorba despre oasele unui mamut vechi de aproape 30.000 de ani. Descoperirea nu este întâmplătoare, spun specialiştii, zona fiind renumită pentru vestigiile paleolitice unicat în România.
Joi la amiază, trei săteni din Maonleasa, o localitatea rurală de pe malurile Prutului, în judeţul Botoşani, au făcut o descoperire uluitoare. Mai precis, în timp ce luau pietriş în coşuri, din albia unui pârâu ce se vară în Prut, au dat peste nişte oase de dimensiuni impresionante. Iniţial s-au speriat şi au fugit să-l anunţe pe edilul comunei.
Imediat primarul din Manoleasa a anunţat Direcţia de Cultură, iar arheologii au ajuns la faţa locului. S-a constatat că de fapt sătenii din Manoleasa au dat peste oasele unui mamut, care a trăit în zona de nord a actualului judeţ Botoşani acum câteva zeci de mii de ani în urmă. Această descoperire vine să întărească statutul de ”tărâm al mamuţilor”, atribuit în urma găsirii a numeroase vestigii paleolitice pe teritoriul judeţului Botoşani.
Mamut de acum 30.000 de ani
Descoperirea a avut loc mai exact pe malul unui pârâu, afluent al Prutului, într-un areal, Ripiceni-Manoleasa, renumit pentru vestigiile paleolitice, cu importanţă naţională şi chiar europeană. ”Resturile osteologice au fost găsite de o săteancă care lua pietriş, pentru uz gospodăresc, din malul pârâului. Femeia a anunţat imediat autorităţile, mai ales că oasele aveau dimensiuni mari. Primarul ne-a anunţat pe noi şi am trimit imediat o echipă de cercetare”, spune Dănuţ Huţu, directorul Direcţiei de Cultură. În urma cerecetărilor preliminarii a oaselor s-a constat că este vorba despre rămăşiţele unui mamut, o specie uriaşă, asemănătoare elefantului.
”Sunt fragmente de molar, mandibulă cu dinţii specifici mamutului şi un fragment de vertebră. Probabil au o vechime de 20.000-30.000 de ani”, spune Aurel Melniciuc, directorul Muzeului Judeţean de Istorie din Botoşani. Oasele au fost preluate de arheologi şi urmează să fie analizate de specialiştii paleontologi din Iaşi. După rezultatele acestor analize se va lua o decizie privind o eventuală cercetare arheologică, organizată, a zonei.
Tărâmul mamuţilor
Descoperirea de la Manoleasa confirmă faptul că nordul judeţului Botoşani a fost un adevărat tărâm al mamuţilor, în preistorie. Sunt cele mai recente oase de mamut găsite, dintr-o serie întreagă de rămăşiţe ale acestui elefant preistoric, descoperite în zona de nord a Botoşaniului. Mai precis în zona Ripiceni-Manoleasa, în special, în anii 70, au fost descoperite sute de resturi de mamut. Cele mai impresionante vestigii sunt fildeşii de mamut lânos de la Ripiceni, găsiţi în 1977, la Ripiceni, cu ocazia construirii barajului de la Stânca Costeşti şi a lacului de acumulare aferent. Înainte de începerea lucrărilor, în acel an, au fost organizate săpături de salvare, fiind descoperiţi şi cei mai mari fildeşi de mamut din sud-estul Europei. Aceştia sunt expuşi acum la Muzeul de Arheologie din Săveni, judeţul Botoşani, dar şi la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani.
Mai mult decât atât, tot la Ripiceni, în anul 1961, reputatul arheolog român Alexandru Păunescu descoperea o tabără a vânătorilor de mamuţi paleolitici, cu adăposturi construite chiar din fildeşii uriaşilor vânaţi. Aceată tabără se află în muzeul de istorie de la Botoşani. Scenariul specialiştilor este următorul. În această zonă, actualmente nordul judeţului Botoşani, acum aproximativ 120.000 de ani era o stepă întinsă, acoperită cu loess, pe malurile Prutului.
Câmpiile îngheţate erau străbătute de uriaşi precum mamutul lânos, rinocerul lânos, megaloceros (n.r. un cerb uriaş), zimbri. Totodată aceste creaturi erau vânate de hominizi adaptaţi acestui tip de pradă, precum omul de neanderthal. ”Zona este foarte renumită pentru vestigiile paleolitice. Mai ales datorită resturilor de mamut. Este cunoscut faptul că s-a descoperit inclusiv o tabără a vănătorilor de mamuţi. Tocmai de aceea este cumva de aşteptat să apară aceste descoperiri.
Multe vestigii importante au fost pierdute prin amenajarea barajului şi a lacului de acumulare. Erau acolo vestigii deosebit de importante, din păcate înghiţite de ape”, spune Dănuţ Huţu. Totodată, despre vestigiile paleolitice din această zonă reputatul Alexandru Păunescu scria în ”Ripiceni-Izvor: paleolitic şi mezolitic: studiu monografic” că ”Prin întinderea şi succesiunea numeroaselor dovezi de locuire şi bogăţia materialului, aşezarea de la Ripiceni Izvor, ale cărei sedimente se înscriu pe o grosime de circa 12-13 metri, reprezintă una dintre cele mai importante staţiuni paleolitice din România şi poate chiar din întreaga zonă Europei de est şi de est-centrală”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
