Povestea marelui erou de război român, ucis în bătaie de civilii unguri la o lună după ce a cucerit oraşul Târgu Mureş
0
În Ajunul Crăciunului anului 1848, bistriţeanul Constantin Roman Vivu intra victorios în Târgu Mureş, după ce a recrutat 6.000 de soldaţi pentru a elibera oraşul de sub stăpânirea maghiară. O lună mai târziu, Vivu era ucis în bătaie şi abandonat într-un şanţ.
Unul dintre cei mai importanţi eroi ai Transilvaniei este Constantin Roman Vivu, care s-a născut în Pinticu Tecii în 1821. A rămas orfan la o vârstă fragedă. De creşterea şi educaţia lui s-a ocupat unchiul său, preot în localitate şi Grigore Moldovan, profesor la seminarul de la Blaj.
Acolo a şi ajuns să studieze Constantin Roman Vivu, unde nu a rezistat decât un an, după ce a protestat alături de alţi colegi faţă de decizia episcopului Ioan Lemeni de a-l exmatricula din şcoala confesională pe Simion Bărnuţiu.
Protestul i-a adus exmatricularea, dar şi pedepsirea protectorilor săi: Ştefan Moldovan a fost pedepsit disciplinar, iar unchiul său a fost obligat să renunţe la haina preoţească.
Constantin Roman Vivu se mută la Bucureşti, unde lucrează la profesor la un pension. Acolo se împrieteneşte şi cu Nicolae Bălcescu. Mânat de evenimentele din Ardeal de la începutul anului 1848, Constantin Roman Vivu se întoarce în Transilvania şi participă la Marea Adunare de la Blaj.
Acesta a fost ales ca membru în Comitetul Naţional Român, cu sediul la Sibiu, şi a coordonat acţiunile revoluţionare ale românilor ardeleni. La Sibiu promovează, pentru prima dată idei considerate „revoluţionare”, precum unirea tuturor românilor sub un singur stat.
Ghinionul adus de victoria din Ajunul Crăciunului
Bistriţeanul preia în acelaşi an comanda gărzilor naţionale româneşti, organizate în Legiunea a XII-a. În luna noiembrie recrutează 6.000 de soldaţi, formându-şi o armată cu care îşi propunea să elibereze această parte a Transilvaniei (Teaca, Reghin, Mureş).
Pe drapelul armatei puse la punct de Constantin Roman Vivu stă scris „Acum ori niciodată!”. Deşi Ajunul Crăciunului i-a adus lui Constantin Roman Vivu prima victorie, se spune că aceasta a fost „blestemată”, prevestindu-i mai apoi moartea.
În Ajunul Crăciunului din anul 1848, Constantin Roman Vivu intra victorios în Târgu Mureş şi elibera oraşul de sub ocupaţia ungară. În prag de sărbătoare, acesta se arată tolerant cu prizonierii maghiari, după cum notează un colonel militar din acea vreme într-o scrisoare: „Constantin Roman Vivu s-a purtat frăţeşte cu prizonierii unguri, pe care i-a îngrijit, ocrotit şi vindecat”.
Rămânând fără oameni, la începutul anului 1849, Constantin Roman Vivu este nevoit să se retragă spre Topliţa, unde este arestat chiar de maghiarii pe care îi ocrotise în Ajun de Crăciun. Este trimis la Debreţin, în Ungaria, spre a fi judecat.
Pe drum, la scurt timp după ce a ieşit din Târgu Mureş, Constantin Roman Vivu este atacat de civilii unguri şi ucis în bătaie. Cadavrul i-a fost aruncat mai apoi într-un şanţ şi lăsat să zacă acolo zile întregi.
Cei care i-au recuperat trupul şi l-au înmormântat creştineşte au fost cetăţenii din Târgu Mureş, pe care i-a eliberat în prag de Crăciun.
Sursa: Cultură şi civilizaţie la Bistriţa
Se încarcă comentariile...
