Bistriţa: Portret/ Gheorghe Cozan trăieşte cu nostalgia lui Ceauşescu

Bistriţeanul a amenajat într-un mod aparte croitoria "La Gicu". Pe pereţi tronează tablourile ultimilor conducători ai României, de la Regele Mihai I la Ceauşescu şi Băsescu.

Astăzi, multă lume în România este de părere că, înainte de Revoluţie, era mai bine. Mai bine, pentru cine? Indiscutabil, înainte era mai bine pentru unele categorii sociale. Există, de asemenea, categorii pentru care „mai bine” şi „mai rău” coabitează: Gheorghe Cozan din Bistriţa, de pildă. Aroma dictaturii comuniste bântuie societatea noastră ca nişte stafii, pe care ba le acceptăm imediat, ba le ignorăm înfricoşaţi.
Cine este bistriţean get-beget, e imposibil să nu fi auzit de croitoria „La Gicu”, situată în centrul istoric al oraşului. Nu e vorba doar de talentul lui Gheorghe Cozan, croitor cu experienţă, ci e mult mai mult. Încă de la intrarea în atelier, se înalţă semeţ drapelul României. Până aici, nimic ieşit din normal. Aţi spune că Gheorghe Cozan e un patriot de cinste, dar, dacă te uiţi cu atenţie, observi că e vorba de drapelul Republicii Socialiste România. Surprizele abia încep. Pereţii atelierului sunt împânziţi cu fotografii de arhivă. De la Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Nicolae Ceauşescu, regele Mihai şi lista continuă cu Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi ultimul, dar nu cel din urmă, Traian Băsescu. Omul are şi o explicaţie, cât se poate de logică, în viziunea lui: „Vreau să ştie oamenii cine au fost persoanele astea. Eu cunosc multă istorie, am citit mult. Fiecare dintre ei are şi părţi bune, şi părţi rele. Uite, de exemplu, Ceauşescu a fost un mare patriot. Cât timp a fost la putere, am fost singura ţară din lume care nu a avut datorii. Lucrul acesta nu a convenit europenilor, americanilor şi de aici ni se trag problemele. Acum, după Revoluţie, l-am simpatizat pe Băsescu, până la un moment dat. Acum, nu-mi mai place, pentru modul în care înţelege el funcţia de preşedinte. Un ales al poporului trebuie să fie atent în răbdare, vorbire şi fapte. Iliescu nu mi-a plăcut deloc, pentru că este un om cameleonic, un om cu mai multe feţe. Ştiţi că în ebraică nu există cuvântul faţă, ci doar feţe, deci nu e nimic întâmplător”, ne precizează domnul Gicu, nu înainte de a ne mai aminti, încă o dată, că a citit multe cărţi la viaţa dumnealui.

Libertatea, un stres general

Vorbim şi azi despre comunism, despre viaţa de atunci. Gheorghe Cozan s-a descurcat bine şi înainte. Avea din belşug de lucru, de mâncare nu ducea lipsă, avea şi multe cunoştinţe, ba pe la un magazin, ba pe la un depozit. Nici acum nu se plânge, oricând mai este ceva de ajustat, de cusut, dar nu-i place modul cum înţeleg oamenii libertatea şi implicit, democraţia. „Acum, degeaba ai libertate. Este un stres general, care te împiedică să trăieşti. Locuinţele, locurile de muncă, banii pentru mâncare sunt doar câteva din ele. Reuşesc cei care au nădejde în Dumnezeu. Eu mă rog tot timpul ca Dumnezeu să mă lumineze”. Pe Gheorghe Cozan, ca şi pe ceilalţi nostalgi, îi leagă o idee comună: „Domnule, în comunism, trăia şi bogatul, şi săracul. Acum, în democraţie, trăiesc numai unii”, încheie croitorul.

  Ce-i place

Gheorghe Cozan este la fel ca ceilalţi nostalgici ai regimului comunist, cu o mică-mare diferenţă, preferă să  îşi manifeste direct şi pe faţă gusturile politice. Nu şi-a făcut niciodată probleme, că lumea îi va pune etichete şi îl va judeca, după modul cum a ales să decoreze atelierul. A ajuns la o vârstă, la care nu mai pare interesat de judecăţile celor din jur. Continuă să citească, la fel de mult, şi acum l-a descoperit pe Dumnezeu, deoarece în timpul dictaturii ceauşiste, a fost un ateu convins.

Ce nu-i place

Nu îi place când lumea îl judecă după modul cum îşi manifestă nostalgiile.Eu nu iau în seamă ce spun unii, alţii. Vreau să vă spun că unii clienţi, nici nu bagă în seamă. Sunt prea stresaţi pentru ziua de mâine. Unii mă mai întreabă, dar cum a fost atunci, cine a fost mai bun, lucruri de genul acesta. Oricum, rămânem singura ţară care şi-a omorât conducătorul în urma unei mascarade, care numai proces nu se poate numi.

Întrebări şi răspunsuri

De ce nu mai credeţi în promisiunile politicienilor?

G.C. :  Uite, eu, de exemplu, mă prezint de fiecare dată la vot, dar degeaba. Votez pe cine cred eu, dar se alege cine cade. Dintre preşedinţii postrevoluţionari, îl simpatizez pe Băsescu, că măcar e un om, care dă cărţile pe faţă, nu ascunde nimic. Dar, tot pe Ceauşescu l-am iubit mai mult.

Unde a greşit Ceauşescu?

G.C: Ştii unde a greşit Ceauşescu? A greşit atunci când a început să demoleze biserici. Când a vizitat America, i s-a spus clar, să-şi rezolve problemele legate de culte. Nu a ascultat şi uite ce a păţit!



Profil personal

NĂSCUT: 24 ianuarie 1953, în Bistriţa
EDUCAŢIE:Şcoala profesională UCECOM
EXPERIENŢĂ:Croitor

STAREA CIVILĂ: Căsătorit, doi băieţi şi o fata