Masa ursitoarelor, un ritual important în satul tradiţional maramureşean
0
Una dintre vechile tradiţii din satul maramureşean este cea legată de ursitoare. Masa care le era destinată are o încărcătură ritualică deosebită. Femeile care erau pe cale de a naşte puneau pe masă mâncare pentru ca ursitoarele să fie mulţumite şi să-i prezică „de bine“ copilului.
În vechile sate maramureşene exista credinţa că la naşterea unui prunc ursitoarele îi ”pecetluiesc” destinul. Etonologul Pamfil Bilţiu spune că obiceiul a dispărut, însă bătrânii îşi mai amintesc despre această veche credinţă. Obiceiul este unul care a atras atenţia specialiştilor şi a fost studiat de-a lugul timpului de etnologi. ”În Naşterea la români, autorul Simion Florea Marian o asociază cu Parcele de la romani. El spune că este o influenţă romană”, explică el.
De asemenea, arată el, aceasta era o credinţă căreia în vechime i se acorda o importanţă deosebită. ”Femeile, când începeau să aibă durerile facerii, ele puneau pe masă mâncare pentru ursitoare. Puneau nişte făină, iar dacă se vedea urmă prin făină, însemna că ursitoarele au fost pe acolo. De obicei lăsau tăiţei cu lapte, pentru că laptele are o simbolistică aparte. Este un aliment fundamental al vieţii şi semnifică imortalitatea. Ursitoarele sunt nişte spirite ale destinul şi anticipează destinul”, mai spune etnologul.
Potrivit acestuia, ursitoarele erau fiinţe fantastice, pe care le putea auzi doar moaşa. ”Copiii pe vremuri erau născuţi acasă, asistaţi doar de moaşe empirice. Când ştiau că vin durerile facerii, puneau pe masă mâncarea. Ursitoarele nu puteau fi văzute, se zicea că le vede doar moaşa, dar în alte părţi se spunea că le poate vedea şi lăuza (femeia care a născut, n.r.)”, mai arată etnologul Pamfil Bilţiu.
Legende despre usitoare care încă mai sunt spuse la gura sobei
În satele din Maramureş există numeroase legende care încă mai circulă, având la bază tema ursitoarelor. Una dintre ele, potrivit etnologului Pamfil Bilţiu, se zice că s-a întâmplat la o casă unde femeia se pregătea să nască, iar un soldat ”rătăcit” cumva pe drumuri a rămas ”de mas” (peste noapte, n.r.).
”În noaptea respectivă, femeia a nascut o fetiţă, iar ursitoarele i-au prezis că fetiţa, când va fi mare, va deveni soţia soldatului. El atunci a vrut s-o ucidă pe fetiţă, a luat-o şi a înfipt-o într-un gard. Dar fetiţa n-a murit, însă i-a rămas un semn în locul unde a fost rănită de parul din gard”, redă el povestea. ”Mulţi ani mai târziu, el (soldatul, n.r.) a tot umblat prin lume şi a cunoscut o fată care i-a plăcut şi s-a căsătorit cu ea. Apoi, la un moment dat, el a văzut că are un semn în partea din spate, o cicatrice şi a întrebat-o de unde este semnul, iar ea i-a povestit toată istoria. Atunci el şi-a dat seama că este exact fetiţa pe care a vrut să o omoare când s-a născut”, spune etnologul.
Alte legende despre imposibilitatea de a evita destinul prezis de ursitoare încă mai circulă prin sate, însă acum sunt cunoscute doar de bătrâni. ”Se zice că la naşterea unui copil, ursitoarele i-au spus că va muri în fântână. Părinţii lui atunci au astupat fântâna şi aduceau apă din vecini. Într-o zi, însă, au lăsat o găleată cu apă lângă fântână, iar copilul a căzut cu capul în găleată şi a murit înecat”, mai spune el.
Cele trei ursitoare din mitologie aveau roluri precise, fiecare. ”Două dintre ele urseau de bine, iar una de rău”, completează etnologul. Cea mai mare dintre Ursitoare este cea care ”ţine fusul vieţii”, a doua este Soarta, iar a treia este Moartea. Termenul de ”a ursi” vine din limba greacă – ursa - care înseamnă ”a prevesti”. La greci, zeiţele destinului erau numite Moire. În prezent, pornind de la aceast veche credinţă, la botezul copiilor se fac adevărate spectacole.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
