După o viață încercată, o femeie nevăzătoare și-a găsit liniștea la o casă de retragere din Arad

Marița Baba spune că acum se simte în siguranță

A fost abandonată de când avea câțiva ani și a fost nevoită să înfrunte, de mică, greutățile vieții. Nu a avut lângă ea familia și nici când credea că și-a găsit perechea nu a fost fericită decât câțiva ani.

Este vorba despre Marița Baba, care are 61 de ani și care abia acum poate să spună cu adevărat că este liniștită. Marița este nevăzătoare, însă acest lucru nu a împiedicat-o să lucreze o viață întreagă. A făcut școala profesională la Arad, ea fiind de loc din Buzău și aici a rămas.

„Părinţii m-au abondonat de mică. M-au lăsat la o grădiniță. Acolo au avut grijă de mine educatoarele, pe urmă am mers la școală și am stat în cămin. Am auzit că mama era mai învărstă și că mă trag din familie de rromi, atâta știu. Sunt de loc din Buzău, iar la Arad am venit să fac școala profesională. Aici am stat prima oară la un cămin de nevăzători. Am început să lucrez să am banii mei. Am strâns bani la CEC și mi-am luat o garsonieră, în Micălaca”, spune Marița Baba. Când aceasta credea că viața ei începe să fie mai frumoasă și avea pentru prima dată o casă, asupra ei s-a abătut alt necaz.

„Am cunoscut o familie de rromi care mi-au spus că mă întrețin și nu știu cum au făcut de mi-au luat garsoniera. Am rămas iar pe drumuri și nu am primit un leu. Asta se întâmpla în anul 1998. De atunci tot am umblat de la un cămin la altul, de la o familie la alta. „Stăteam la căminul de pe Bodrogului și am plecat să stau cu o domnișoară ce i-a murit mama și care nu se descurca cu cheltuielile. Eu aveam venit și o puteam ajuta. Nu a fost bine nici acolo, deoarece toți vroiau numai să profite. Dacă știam că la Casa de retragere unde sunt acum erau locuri, veneam din anul 2008, dar nu am știut de ea. Doar în luna martie a acestui an am aflat și am venit aici. Pot spune că în sfârșit viața mea a reintrat în normal. Doamna Voichița are grijă de mine acum și cu personalul de aici”, spune femeia cu un zâmbet pe buze. 

Click pe poză pentru Galerie Foto!

Aceasta mărturisește că vara preferă să stea mai mult în cameră. „Aici este aer condiționat și nu simt căldura. Este pălăcut, am tot ce îmi trebuie”, mai spune Marița. Femeia a spus că a fost căsătorită în tinerețe timp de șapte ani, dar nu a fost să fie. Ea nu are copii și nici vreo rudă apropiată. Spune că de-a lungul anilor a avut câțiva prieteni, dar acum nu mai are pe nimeni. „Nu mă vizitează nimeni, că nu are cine”, mai adaugă femeia cu regret. Cu veniturile pe care le are Marița își permite să plătească taxa și să mai aibă și bani să-și facă unele pofte.

Casa de retragere rezidenţială unde stă acum Marița Baba, aparține de Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP). Acest loc oferă contra cost casă, masă, îngrijire şi asistenţă medicală, fie temporar, fie pentru totdeauna. „Una dintre cele mai recente oportunităţi oferite de CARP o constituie Casa de retragere rezidenţială. Aceasta se află pe strada Grigore Alexandrescu nr.11 şi este compusă din două corpuri de clădire, având o capacitate totală de 24 de locuri. Fiecare clădire are câte şase camere cu două paturi. Apartamentele sunt foarte spaţioase (45-100 metri pătraţi), fiind compuse din cameră, baie (cu duş sau jacuzzi) şi terasă. Persoanele internate beneficiază de condiţii hoteliere dintre cele mai bune, având asigurate şi trei mese pe zi, asistenţă medicală 24 de ore din 24, îngrijire, absolut totul, ca şi acasă”,  spune Lidia Dan, preşedinta CARP.

Taxa este stabilită în funcţie de afecţiunile pe care le are fiecare. Aceasta este de minim 1.500 de lei pe lună. La ora actuală sunt internate  șase persoane. Un bărbat și cinci femei. Toți, în afară de Marița au pe cineva care îi vizitează.