PORTRET: Ovidiu Atănăsoaie, campionul pasionat de grădinărit

Anul acesta, Ovidiu a ieşit campion al României de cadeţi

După cele mai grele lupte, sportivul reşiţean se relaxează în grădină, acolo unde totul este aranjat de mâna lui.

Campion al României la lupte greco-romane, Ovidiu Atănăsoaie are o pasiune mai rar întâlnită la un sportiv. În timp ce colegi de-ai săi sunt preocupaţi de filme, distracţii sau discoteci, luptătorul reşiţean preferă să se relaxeze în grădină.

Până să ajungă pe salteaua de lupte, Ovidiu a cochetat, ca orice băiat, cu fotbalul. „În clasa întâi m-am înscris la CSM Reşiţa. Mi-a plăcut de mic să dau cu piciorul în minge şi părinţii au spus că, decât să o fac în spatele blocului, mai bine merg să joc într-un cadru organizat, sub supravegherea şi îndrumarea unui antrenor. Eram destul de firav, dar mă descurcam bine”, îşi aminteşte Ovidiu.

A dat fotbalul pe lupte

Şi-a agăţat ghetele în cui destul de devreme, după ce un prieten l-a invitat într-o după-amiază la sala de lupte. I-a plăcut atât de mult ce a văzut acolo încât a dezbrăcat pentru totdeauna echipamentul de fotbal pentru a îmbrăca dresul de lupte.

„Am asistat de pe bancă la antrenamentul prietenului meu şi al celorlalţi copii. Mi-a plăcut cum se rostogoleau, cum se luptau, iar a doua zi m-am prezentat la antrenament. Am renunţat la fotbal pentru lupte şi acum nu îmi pare rău deloc pentru alegerea făcută la acea vreme. Ştiu că la fotbal se câştigă mult mai bine, dar luptele au farmecul lor aparte”, spune sportivul.    

Primul concurs a venit pentru Ovidiu la ceva mai mult de o lună de zile de la momentul în care a păşit pentru prima dată pe saltea. „A fost un concurs la Lugoj, din care am ieşit cam şifonat, spune luptătorul. Asta nu m-a descurajat, ba, dimpotrivă, m-a ambiţionat şi mai tare, iar la următoarea competiţie, la Timişoara, am ocupat locul doi”.

Sub culorile CSM Reşiţa, Ovidiu a cunoscut o ascensiune rapidă, chiar dacă, în 2006, a suferit o accidentare urâtă la mână. După bronzul naţional la copii, câştigat un an mai târziu, a fost cooptat în Centrul Olimpic de Lupte de la Piteşti. Anul acesta, Ovidiu a ieşit campion al României de cadeţi. Ceva s-a schimbat însă în viaţa sportivului. „Acum sunt mai tot timpul departe de casă. Secţia de greco-romane de la CSM Reşiţa s-a desfiinţat, astfel că a trebuit să plec la un alt club. Am ales Piteştiul, pentru că acolo mă pregătesc şi cu lotul naţional. M-am acomodat, nu mă pot plânge prea tare, dar îmi lipseşte grădina bunicilor. Îmi place foarte mult să-mi petrec timpul în grădină ajutându-i pe bunici”, mai spune Ovidiu.

Întrebări şi răspunsuri

Ce reprezintă grădina pentru tine?
E linişte, e verdeaţă, e umbră, e soare, am toate condiţiile pentru a mă relaxa. Nu mă deranjează nimeni acolo şi este un mod excelent de a mă detensiona după un meci mai puţin reuşit.

Care a fost cel mai frumos moment trăit de tine pe salteaua de lupte?
Anul acesta, când am câştigat finala la cadeţi. E o onoare să fii campion al României şi nu mulţi se pot lăuda cu aşa ceva. Ai trăit şi clipe mai puţin fericite.

Te-ai gândit vreodată să renunţi?
A fost o accidentare când mi-a sărit cotul şi am vrut să renunţ. Chiar am lipsit o perioadă de la antrenamente. Apoi, mi-a venit mintea la cap şi am recuperat timpul pierdut.

Ce-i place

„Pe primul loc aş pune luptele şi apoi grădinăritul. Totodată, îmi place să mai ies cu prietenii mei la un fotbal sau să mă joc pe calculator, în special jocuri de strategie. Îmi place să duc o viaţă ordonată şi îmi plac lucrurile făcute bine”, afirmă sportivul.

Ce nu-i place
„Nu îmi plac antrenorii care ridică tonul. Dacă greşesc, prefer să mi se spună frumos, nu să se zbiere la mine. Poate pentru că sunt şi emotiv. Nu îmi place când un sportiv apelează pe saltea în situaţii limită la lucruri mai puţin ortodoxe”, spune Ovidiu.

Profil:

Născut. 29.01.1992, la Reşiţa
Educaţie. Elev în clasa a XI-a la Liceul cu Program Sportiv Piteşti
Familie. Are doi fraţi, Andrei şi Mihai