Mâncărurile arhaice ale moţilor: zama de cordii, chisăliţa, balmoşul, picioci balmujite. Câte s-au mai păstrat până azi
0
Hrana moţilor era, în general, în trecut, slabă şi neconsistentă, rezumându-se la lapte şi derivatele lui ca aliment de bază pentru orice perioadă şi cu orice ocazie.
Termenul de moţi a fost atribuit populaţiei care trăieşte pe cursul superior al Arieşului, în zona Munţilor Apuseni. În trecut, la fel ca în cazul altor populaţii izolate pe munte, mâncarea moţilor nu era foarte diversificată.
Pâinea era făcută din făină de secară, amestecată cu făină de porumb. Din multele mâncăruri ale moţilor de pe Arieşul Mare a rămas, în prezent, doar numele. Altele, precum balmoşul sau plăcintele coapte pe lespede sunt şi astăzi o delicatesă de ”zile mari”.
Cele mai cunoscute mâncăruri arhaice ale moţilor:
Cirul – se prepară din făină de grâu sau secară. Se fierbea la foc potrivit apoi se turnă într-un blid (farfurie) adânc în care era lapte.
Buticul. Pentru acest fel de mâncare se lasă apa să dea în clocot şi se turnă peste pâinea dumicata în farfurie, unde se mai puneau nişte bucăţi de brânză.
Chisăliţa. Se prepară din zeamă şi mere fierte şi se turna peste pâinea dumicată (ruptă) în farfurie.
Zamă de lobode – este o ciorbă preparată din lobodele care se opăreau cu apa clocotită şi apoi se fierbeau bine, după care, peste ele, se turna rântaş şi lapte acru.
Zamă de cordii. Se prepară ca şi ciorba de lobode, numai că în loc de lobode erau folosite foile crude de varză.
Picioci balmujite. Se fierbeau cartofi întregi şi în coajă, după care erau curăţaţi, erau sfărâmaţi bine şi se amestecau cu rântaş şi lapte acru sau smântână.
Picioci cu moare. Se fierbeau cartofii întregi după care se curăţau de coajă şi erau consumaţi cu zeamă de varză acră.
Curcubătă cu lapte. Se lua un dovleac galben care se curată de coajă şi de seminţe şi se punea la fiert până se transforma într-o pastă consistentă. După aceasta se punea încă o data la fiert împreună cu laptele. După câteva clocote era servit cald mesenilor.
Mămăligă cu mursă. Era o mâncare de post. Se prepara mămăliga, se turna din ceaun, după care erau luate bucăţi mai mari de mămăligă şi amestecate cu mursă în farfurie. Mursa nu era altceva decât apă îndulcită cu zahăr.
Colac cald cu mujdei de usturoi. Colăceii rezultaţi de la coacerea pâinii erau scoşi din cuptor şi aşa calzi erau înmuiaţi în mujdeiul de usturoi.
Mălai copt în tipsie în cuptor. În timp ce se fierbea mămăligă, în această se adăugau bucăţi de caş, se punea smântână şi zahăr, se amestecau bine şi se continua fierberea până se ajungea la o pastă consistentă. Această pastă se turna într-o tavă unsă cu slănină sau untură de porc şi se introducea în cuptor. Se lasa la copt până ce prindea o crustă consistentă care era unsă apoi cu gălbenuş de ou.
Şilvoiţa sau lictarul. Este o marmeladă păstoasă făcută din prune fierte în ceaun sau căldare. De regulă se consuma în zilele de post alături de alte mâncăruri permise făcute din cereale.
Balmoşul. A fost şi a rămas o mâncare deosebită pentru a fi servită oaspeţilor sau în zilele de sărbătoare. Balmoşul se prepară din smântână în care se fierbe făina de mălai. Se adaugă bucăţi de caş sau de brânză şi se serveşte de obicei fierbinte.
Se încarcă comentariile...
