Naţionalizarea pensiilor

Reducerea cu 15%  a pensiilor nu este doar imorală, ci şi ilegală. Pensia nu este un venit, ci o proprietate, iar statul atacă dreptul constituţional la proprietate.

Pensiile medii lunare în Europa, calculate în euro, variază între nişte limite foarte largi: Luxemburg - 3.000, Elveţia - 1.393, Franţa - 1.108, Germania - 791, Grecia - 1.600 (pare de înţeles nemulţumirea Germaniei faţă de pocinogul elen!), Albania - 55 (!). În afara Albaniei, doar în Bulgaria (145) şi Bosnia-Herţegovina (171), pensiile medii lunare sunt mai mici decât în România (177). Vorbim, deci, despre pensiile medii. Bun.

Că statul vrea să iasă din criza, pe care a menţinut-o până acum din nepricepere şi din motive electorale, lovind nediscriminatoriu în toată lumea şi în toate veniturile, e proba doar a incompetenţei şi a imoralităţii statului. Până la urmă, greul ieşirii din criză cade, mai ales, pe umerii celor mai săraci şi mai lipsiţi de apărare dintre cetăţeni, pensionarii, copiii, mamele, salariaţii de la buget.

Salariile se reduc cu un sfert indiferent dacă sunt „nesimţite" ori deja insuficiente, iar într-o ţară în care peste 3 milioane de cetăţeni au ales să se desţăreze şi să muncească în toată lumea pentru a mai putea trăi, toate măsurile pentru încurajarea natalităţii au fost, normal!, descurajate.

Ei, bine, dacă în cazul majorităţii măsurilor de austeritate putem vorbi despre imoralitatea, lipsa de viziune şi de cruzimea statului, există un domeniu în care este vorba despre o ilegalitate crasă: cel al pensiilor.

Mai întâi, este vorba despre faptul că pensia nu este nici un cadou şi nici o pomană pe care statul, în imensa sa generozitate, o acordă cetăţenilor care nu mai au posibilitatea de a munci, ci este un drept, pe care fiecare salariat şi l-a plătit lună de lună, vreme de trei-patru decenii, din veniturile pe care le-a realizat prin munca sa. Dar acesta este doar un aspect, cu dimensiuni mai degrabă etice decât legale.

Există însă un grav aspect legal. Statul tratează pensia ca şi cum ar fi un venit, or aceasta nu este un venit, ci o proprietate, o proprietate pe care contribuabilul şi-a constituit-o lună de lună şi pe care i-a încredinţat-o - nu donat-o! - statului spre bună administrare. Ca şi cum ar fi depus banii la bancă.

Dacă statul a administrat-o prost, e bun de plată, nu e vinovat cetăţeanul de incompetenţa economico-financiară şi managerială a statului.

Mai mult, statul e vinovat nu doar de proastă administrare, ci şi de înşelăciune. În momentul în care a încasat banii de la contribuabili, i-a asigurat pe aceştia că banii sunt în siguranţă.

Prin urmare, în momentul în care statul, prin guvernul Boc, a decis să reducă pensiile cu 15%, exact în acel moment, proprietăţile cetăţenilor în forma pensiilor au fost expropriate cu acel procent, au fost naţionalizate! Or, Constituţia garantează dreptul la proprietate.

Dar statul român nu se sfieşte să-şi mai bată o dată joc de dreptul la proprietate, cea „sacră şi inviolabilă". Sugerez pensionarilor care se simt lezaţi în drepturile lor ca, atunci când le vor sosi primele pensii reduse cu 15%, să atace Casele de Pensii în instanţe pentru atac la dreptul de proprietate. Nu pot pierde, iar dacă pierd la instanţele ordinare, există Curtea Constituţională şi CEDO.