Iluzii în doi

La început, orice relație, fie că este vorba de un concubinaj sau o căsnicie, este plină de speranțe, entuziasm și încântare. Cu timpul, toate acestea încep să pălească. Relaţiile afective sunt domeniul în care oamenii sunt cei mai predispuși să se iluzioneze. Cum se spulberă visele într-un cuplu și ce trebuie făcut pentru a mai salva ceva?

Ce aşteaptă o femeie de la un bărbat este întrebarea la care nimeni nu a reuşit să răspundă cu adevărat până acum. La fel de adevărat este însă că nici dorinţele unui bărbat şi aşteptările sale în ceea ce priveşte o relaţie de lungă durată nu sunt tocmai uşor de înţeles. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că în orice relaţie cei doi parteneri pornesc la drum cu un bagaj de iluzii. Încet-încet, acestea încep să dispară, până când, la un moment oarecare al parcursului comun, cei doi se trezesc întrebându-se ce caută acolo şi dacă persoana pe care o au alături este, până la urmă, cea potrivită.

Cu mii de ani în urmă, lucrurile erau simple: bărbatul vâna, iar femeia păzea peştera şi copiii. Niciunul nu-şi bătea capul cu vise despre cum va fi viaţa în doi. Astăzi, lucrurile sunt infinit mai complicate. Femeia se aşteaptă să fie pusă pe un piedestal şi adorată zi de zi, vrea să fie respectată ca partener cu drepturi egale, dar în acelaşi timp, bărbatul ar face bine  s-o ocrotească şi să vină seara acasă cu tolba plină; de bani, desigur. Bineînţeles, bărbatul crede că partenera de viaţă trebuie să rămână mereu tipa sexy pe care o curta la început, dar şi o gospodină perfectă, înţelegătoare ca o mamă, care să-i satisfacă  nevoile şi să-i lase suficient spaţiu personal. Toate acestea, desigur, în timp ce aduce şi ea nişte bani buni în casă.

Plictisiţi, înainte de a fi căsătoriţi

Pentru Mirela D., o tânără în vârstă de 32 de ani din Bucureşti, realizarea faptului că s-a hrănit încă din adolescenţă cu iluzii ale unor relaţii perfecte a venit în momentul în care şi-a dat seama că viaţa ei alături de Lucian, prietenul cu care era împreună de patru ani, a ajuns să semene izbitor cu cea pe care o duceau părinţii ei. Ziua în care a avut această revelaţie i-a rămas întipărită în memorie.

„Mama ne invitase la masă şi m-am dus cu ea în bucătărie să o ajut. Vorbeam cu ea şi mi-am dat seama că nu am nimic interesant de spus. În ultima vreme nu făcusem nimic deosebit - serviciu, cumpărături, gătit, uitat la televizor. Exact ca şi mama." Pentru a nu fi greşit înţeleasă, Mirela nu pierde ocazia să sublinieze că părinţii ei sunt nişte oameni minunaţi, pe care îi iubeşte enorm. „Problema mea este că întotdeauna am fost sigură că viaţa mea va fi diferită de a lor. Ei se înţeleg bine, dar viaţa lor este exasperant de monotonă şi banală", spune Mirela.

În momentul în care i-a împărtăşit prietenului ei revelaţia avută, a fost şocată să constate că acesta nu înţelege practic ce vrea să spună. „Reacţia lui a fost ceva de genul:«Şi ce-ai vrea? Să-ţi aduc flori în fiecare zi şi să te scot la restaurant după ce vin rupt de oboseală de la muncă?»", îşi aminteşte, cu tristeţe, femeia. Nu regretă însă faptul că, după câteva luni, s-a despărţit de Lucian. „I-am explicat că n-am nimic să-i reproşez, dar vreau mai mult de la viaţă", mai spune Mirela. În prezent, e din nou în căutarea partenerului ideal.

Cele cinci etape

Dorinţa ca viaţa în doi să fie trăită la aceeaşi intensitate ca în faza de curtare este complet irealizabilă. Emoţia primelor întâlniri, a descoperirii celuilalt, plimbările romantice şi nopţile de pasiune ţin de prima etapă a unei relaţii afective, care se schimbă şi se maturizează în timp. „Este aşa-numita lună de miere, în care bărbaţii se arată atenţi şi comunicativi, iar femeia se arată mai receptivă şi mai admirativă", afirmă psihologul Nicoleta Leahu.

Din nefericire, unii fac greşeala de a decide să trăiască împreună încă din această etapă, de unde şi dezamăgirea provocată ulterior de stadiile fireşti de transformare prin care trece relaţia lor. Cea de-a doua etapă, denumită şi „lupta pentru putere" în cuplu, este aceea în care fiecare dintre cei doi este sigur că l-a cucerit pe celălalt şi începe să-şi arate micile defecte. „Foarte multe cupluri îşi încetează aici evoluţia şi puţine ies învingătoare din această luptă inevitabilă", explică Nicoleta Leahu.

Cele care reuşesc trec într-o fază nouă, de stabilitate şi împărţire a puterii, în care învaţă să aplaneze conflictele şi pun bazele unei relaţii care să reziste în timp. Abia apoi urmează etapa angajamentului, în care relaţia este suficient de solidă pentru a se discuta de o căsătorie care să aibă şanse să reziste. Deschiderea către celălalt este ultima etapă a unei relaţii. Cei doi  „s-au acceptat aşa cum sunt şi au atins înţelepciunea necesară pentru a fi fericiţi pe termen lung", consideră  psihologul.

"Multe cupluri se opresc din evoluţie în primele două etape. Motivele sunt diverse, de la lipsa de maturitate la imposibilitatea de a accepta că noi, oamenii, suntem într-o continuă evoluţie. ''
Nicoleta Leahu psiholog

Iubirea, substantiv feminin

Unul dintre motivele care duc la destrămarea unei relaţii rezidă în aceea că, prin însăşi natura celor doi parteneri, ea şi el percep dragostea în mod diferit, afirmă psihologul italian Umberto Galimberti. „În mod natural şi esenţial, femeile au capacitatea de dedublare, dat fiind că pot purta într-însele un prunc. Biologic şi psihic, ele gândesc şi se modelează într-o manieră dublă, iar această duplicitate îşi găseşte expresia naturală în relaţia de cuplu", afirmă acesta. „De partea cealaltă, bărbatul trăieşte «mono», narcisist prin structură, întors către sine însuşi. Desigur, pe măsură ce se maturizează, învaţă să strângă relaţii, dar acestea sunt relaţii adiţionale, exterioare. Capacitatea de a iubi este de aceea intrinsec feminină", mai spune Galimberti. Din această cauză, fiecare dintre cei doi poate ajunge să se simtă dezamăgit ori înşelat într-o relaţie de cuplu - ea că nu primeşte în aceeaşi măsură cu capacitatea sa de dăruire, în timp ce el va fi nemulţumit că i se cere prea mult.

Visând la imposibil

Ideea de a căuta la nesfârşit bărbatul perfect este greşită, afirmă specialiştii, pur şi simplu pentru că aşa ceva nu există. Pentru ca o relaţie să poată rezista probei timpului este necesar ca partenerii să aibă nişte aşteptări rezonabile, afirmă psihologul italian. În opinia acestuia, chiar şi noţiunea de partener ideal a căpătat în zilele noastre dimensiuni complet nerealiste. „Multe femei visează să aibă lângă ele un bărbat de o masculinitate absolută, dar care să aibă şi caracteristici feminine, în funcţie de necesităţile momentului. Astfel, bărbatul trebuie să fie un tip hotărât, sigur pe el şi consecvent, capabil să-şi pună în evidenţă masculinitatea, dar, în anumite momente, se cere de la acelaşi om să fie tandru şi delicat, dulce şi înţelegător, în stare să-şi descopere emoţiile şi latura feminină, asemenea unei femei", scrie psihologul Emidio Tribulato, în cartea sa „Căile iubirii".

O altă iluzie periculoasă pentru o relaţie amoroasă este aceea că partenerul trebuie să fie întotdeauna dispus să-ţi îndeplinească orice dorinţă. În realitate, un partener matur şi iubitor va încerca să-i satisfacă perechii sale dorinţele sau necesităţile fundamentale. „La drept vorbind, o persoană mereu la ordinele tale, mereu dornică să te mulţumească s-ar putea să nici nu-ţi placă, decât pe termen scurt", spune Emidio Tribulato.

La fel de greşită este credinţa că acele lucruri care te deranjează la un partener se vor corecta după cununie. După cum afirmă specialistul, obiceiurile enervante pe care o persoană le are în momentul căsătoriei sau când vă mutaţi împreună nu numai că nu vor dispărea. Dimpotrivă, s-ar putea multiplica. Mai mult, există riscul de a descoperi şi alte lucruri care vă displac şi pe care, în timpul când eraţi doar prieteni, nu aţi avut ocazia de a le descoperi.

Fericire absolută

În fine, o altă idee greşită cu care mulţi oameni, în special femeile, pornesc la drum este aceea că partenerul trebuie să te facă fericit. Dincolo de faptul că fericirea absolută este imposibil de atins, aceste persoane investesc partenerul cu o putere pe care nu o are. A fi fericit sau măcar mulţumit de viaţa ta nu ţine doar de persoana pe care o ai alături, ci şi de o mulţime de alţi factori, cum ar fi zestrea genetică, experienţele trăite începând din fragedă copilărie, persoanele întâlnite precum şi cei legaţi de satisfacţiile pe care ţi le aduc munca şi poziţia în societate.

Cea mai fericită zi

Secole de-a rândul, fetele au fost învăţate să aştepte ziua cununiei, despre care li se promite sau li se inoculează că va fi cea mai fericită din viaţa lor. Aşa cum ştie oricine, în realitate, ziua nunţii este una extrem de agitată, cu mii de griji şi lucruri de făcut. Pe de altă parte, ideea că acea zi va fi cea mai frumoasă aruncă din start o umbră asupra căsătoriei.

Ce vor ele, ce vor ei

Angajamentul afectiv este ceea ce le face pe femei fericite pe parcursul unei relaţii. Un studiu realizat de sociologii americani Bradford Wilcox şi Steven Knock de la Universitatea din Virginia de Vest a scos la iveală faptul că femeile aflate într-o relaţie de durată preţuiesc cel mai mult cât de afectuos şi înţelegător este partenerul de viaţă şi cât timp petrec împreună.

Femeile sunt foarte mulţumite în situaţia în care soţul este cel care asigură veniturile necesare traiului comun, iar lor le revine sarcina de a sta acasă şi a se îngriji de familie. În termeni concreţi, femeile se declară mulţumite dacă bărbatul este cel care aduce în casă două treimi din venitul total al familiei, relevă studiul menţionat, în cadrul căruia au fost intervievate peste 5.000 de americance. Iar dacă bărbatul respectiv ştie şi să se poarte frumos cu soţia, atunci şi aceasta va insista mai puţin ca el să preia jumătatea ce, teoretic,  îi revine din treburile casnice.

Ingredientele unei relaţii armonioase

Dincolo de afectivitate şi angajament, pentru ca relaţia să se menţină, femeile au nevoie de respect din partea bărbatului, de comunicare permanentă şi reală, precum şi de siguranţa că partenerul este un om pe care se pot baza, relevă un sondaj realizat de publicaţia „YourTango". Femeile intervievate au pus pe primele locuri şi nevoia de sex, înţeles însă într-o manieră de amor adevărat. Comunicarea este o cerinţă şi pentru bărbaţi, care însă nu apreciază atunci când femeile sunt excesiv de critice. Pentru a nu fi acuzaţi că n-au ghicit ce dorea partenera, bărbaţii ar prefera ca femeile să spună deschis ce au pe suflet, ce nevoi au. Nu în ultimul rând, bărbaţii urăsc manipularea de orice fel.