REPORTAJ Sydney, cel mai frumos oraş din lume, unde natura şi mâna omului au desenat împreună la superlativ

Opera şi Harbour Bridge din Sydney FOTO Iulian Anghel

Nu există niciun manual pe lumea asta care să nu includă Sydney-ul în topul celor mai frumoase oraşe de pe planetă.

Socotit de mulţi “most beautiful city of the world”, Sydney îşi respectă firma cu vârf şi îndesat şi este o destinaţie în care turismul se desfăşoară la cea mai înaltă clasă. 

Expresia “de toate pentru toţi” chiar are sens în cel mai mare oraş al Australiei, unde se îmbină armonios plaje cu nisip de clepsidră, golfuri pitoreşti, grădini şi parcuri în care iarba tunsă la milimetru poate fi călcată de orice om încălţat sau desculţ, clădiri de sticlă, poduri şi străzi proiectate cu precizie pentru a folosi fiecare colţişor al unui oraş supra-aglomerat. 

Un oraş plin de cafenele, terase sau restaurante cu orice specific şi care emană un aer la fel de  relaxant cu un spa în aer liber.

Metropola de cinci milioane de locuitori e fabrică de bani şi exploatează la maximum acest flagel al turismului, care a acaparat ca o caracatiţă în special Asia. Pentru că, da, în Sydney, ai şanse să vezi tot atât de mulţi ochi oblici precum cei drepţi, şi îţi va fi greu să te strecori printre roiurile de chinezi, japonezi ori coreeni, dispuşi oricând să se calce pe picioare nu doar în faţa Operei, ci şi a unei banale statui dintr-un parc, pe care scrie un nume de care n-au auzit niciodată. Contează însă mai puţin asta, şi, oricât de “preţios” te-ai considera, e un aspect care nu-ţi poate umbri plăcerea de a descoperi un loc cosmopolit, în care natura şi mâna omului au desenat împreună. Aproape de superlativ.

Oraş de 50 de ori cât Bucureştiul

Ce trebuie să ştii despre Sydney, înainte de a-l vizita? În primul rând, că este un oraş foarte-foarte întins. Uriaş. Cam de 50 de ori cât Bucureştiul, conform datelor oficiale. Are zeci, dacă nu sute, de suburbii şi este recunoscut ca fiind oraşul cu cele mai frumoase periferii din lume. Mare parte din această caracterizare se datorează plajelor superbe, în care Marea Tasmaniei taie din uscat, unori drept, alteori abrupt, câteodată nedefinit. Sunt plaje cu duiumul în Sydney şi împrejurimi, de la celebrele Bondi şi Manly, până la Shark ori Cogee Beach, dar sunt şanse să găseşti şi câte un petic sălbatic. posibil încă neexploatat.
Distanţele mari dintre principalele puncte turistice nu sunt însă o problemă, pentru că infrastructura este perfectă şi cuprinde o reţea performantă de trenuri, autobuze şi ferry. Transportul pe apă este o opţiune inspirată în Sydney şi nu foarte costisitoare, fiind cel mai la îndemână mod de a ajunge de la un golf la altul, posesor sau nu de plajă.

Circular Quay, miezul metropolei

De regulă, orice turist care merge la Sydney aleargă în primul rând către clădirea Operei, cu ale ei “pânze” inconfundabile, care strălucesc în soare, piesă de rezistenţă pe harta atracţiilor şi una dintre cele mai renumite contrucţii din lume. Clădirea nu e doar Operă, ci o adevărată opera de artă, în formă de nufăr, şi domină Circular Quay, perimetrul în care se află şi Harbour Bridge, celebrul pod pe creasta căruia cutezătorii se pot cocoţa contra sumei de 300 AUD ( 190 Euro). Harbour Bridge, construit în 1932, care are o lungime de peste un kilometru, poate fi străbătut şi la pas. Prezintă aceeaşi vedere spre Operă, doar că fotografiile nu ies la fel de spectaculoase, deoarece există paravane metalice de protecţie, pentru a preveni eventualele accidente ori gesturi sinucigaşe.  Circular Quay e cea mai aglomerată zonă din oraş, un adevărat furnicar, pentru că e şi principalul nod pentru tren şi feribot. Terasele, aflate pe marginea golfului din central oraşului, sunt arhipline de la primele ore ale dimineţii şi până noaptea târziu, iar imobilele cu vedere la apă găzduiesc apartamente de lux, la preţuri cu peste şase zerouri, dar la îndemâna unor vedete precum Nicole Kidman ori Russell Crowe, despre care se spune că ar locui din când în când acolo.

Opera e  vizitată de opt milioane de turişti anual

Clădirea Operei, inaugurată în 1973, după 16 ani de construcţie, proiectată de un architect danez, este vizitată anual de peste opt milioane de oameni, un alt motiv pentru care zona este foarte aglomerată. Priveliştea face însă toţi banii şi cum Sydney este un oraş al peisajelor de neuitat, Opera poate apărea în fotografii din mai multe unghiuri. Fie de pe apă, de la bordul unui ferry, fie de pe Harbour Bridge sau, varianta cea mai la îndemână, din Grădina Botanică, aflată în imediata apropiere.

Grădina Botanică, parte din spiritul australian

Royal Botanical Garden, denumirea oficială, este cel mai mare parc urban, o adevărată oază de verdeaţă pe marginea golfului, brăzdată de alei, flori şi arbuşti, unde au loc spectacole printre păsări exotice, care îşi fac de cap pe iarba de un verde mai crud decât gazonul englezesc. Ceva inedit este prezenţa în copaci a unor lilieci de zi, care poartă numele flying foxes, dar care sunt extrem de dăunători florei. Grădina Botanică e un loc desprins din spiritul de viaţă australian, a cărui deviză e: “Relax, man! Enjoy your life!” Ceva ce pare ireal, ţinând cont că abia acum fix 230 de ani englezii au început colonizarea a ceea ce s-a dorit cea mai îndepărtată puşcărie a lumii. Cele 11 corăbii care au plecat din Portsmouth au ajuns în Botany Bay, cam la 10 kilometri de actualul CBD din Sydney, după un drum de 252 de zile, şi au pus bazele viitorului oraş. Istoria e parte importantă din prezentul metropolei australiene, care abundă în monumente, catedrale, şi biserici, dedicate diferitelor personaje ori momente care au marcat istoria aceste locuri.

Aborigeni, doar pentru poze

Nici vechii aborigeni, urmaşii celor peste care au dat englezii pe aceste tărâmuri, nu lipsesc din cadru, deşi acum sunt prezenţi la scară mult mai mică. Fizic vorbind, în afară de doi tipi dezbrăcaţi până la brâu şi vopsiţi pe faţă, care cântau prin Circular Quay, la nişte instrumente greu de definit, aşteptând răsplata publicului, sincer n-am remarcat niciunul. Probabil şi pentru că mare parte din populaţia băştinaşă sau din ce a mai rămas din ea, trăieşte undeva în centrul Australiei, iar Sydney este pe coasta estică. Aborigenii sunt însă parte din istoria continentului şi nu pot fi omişi din nicio ecuaţie, lucru pe care ei îl ştiu şi nu ezită să-l folosească în obţinerea unor beneficii consistente din partea statului.  

Sydney Tower, cea mai înaltă clădire din emisfera sudică

De la Grădina Botanică legătura cu Central Business District - CBD ori City, cum spun sydneysiders, locuitorii din Sydney- este facilă. Traversezi câteva străzi şi un parc mai mic, Hyde Park – după numele fratelui mai mare din Londra - şi intri într-o altă lumea. Cea a clădirilor înalte din sticlă, a magazinelor de lux şi restaurantelor cu stele Michelin. E lumea oamenilor care umblă în costume impecabile şi jonglează cu cifre, pentru că dincolo de turism, Sydney e şi un important centru financiar, găzduind cea mai mare bursă din emisfera sudică şi a zecea a lumii, din punct de vedere al capitalizării companiilor. CBD-ul e la fel de aglomerat ca Circular Quay. Turişti mulţi, fiecare dorind să surprindă cât mai mult din tot ce poate fi surprins. Sydney Tower, cea mai înaltă clădire aflată la sud de Ecuator, cu o înălţime de 309 metri, domină văzduhul şi oferă o perspectivă atractivă asupra oraşului, zi şi noapte. Preţul de acces este destul de piperat, dar sunt multe pachete turistice care includ şi alte obiective, astfel că se pot combina.

Apropo de preţuri, Sydney este unul dintre cele mai scumpe oraşe din lume, nivelul de trai fiind foarte ridicat. Tot în CBD, Queen Victoria Building este o clădire istorică, concepută iniţial ca un fel de bazar, la sfârşitul secolului 19, e acum un fel de mall, cu multe magazine strălucitoare. Australienii , dar şi cei care vin în vizită, sunt mari amatori de shopping, chiar dacă preţurile sunt adesea duble faţă de cele din alte colţuri ale lumii. A cumpăra ceva din Sydney sună însă bine şi cum obrazul subţire cu cheltuială se ţine, magazinele raportează anual venituri uriaşe.

Darling Harbour, terase şi restaurant de cinci stele

Circuitul turistic urban, cel mai des parcurs, se încheie în celălalt port central, Darling Harbour, o altă zonă de lux, ticsită de restaurante şi terase de cinci stele, aşezate chiar în buza apei. Foarte populare în Sydney sunt petrecerile pe yahturi sau ambarcaţiuni mai mici, chiar dacă acestea sunt acostate la mal. În Darling Harbour este şi celebrul acvariu din Sydney, Seelife,  poate cel mai frumos din lume, care adăposteşte sute de specii acvatice, iar lângă el este Wildlife, unde sunt toate speciile care trăiesc doar în Australia, precum canguri ori koala. Pot fi vizitate împreună şi necesită cel puţin o jumătate de zi. Aşa cum am precizat la început, Sydney este un oraş în care turismul se practică la un standard foarte ridicat şi prin urmare pachetele oferite amatorilor sunt atât de multe încât e imposibil să nu găseşti pe placul tău. Iar dacă totuşi nu e nimic care să te satisfacă, o poţi lua din uşă în uşă, doar că vei plăti mult mai mult. Tot circuitul pe care l-am descris poate fi parcurs într-o zi, într-un ritm pe repede înainte, însă dacă vrei să bifezi obiectivele ca un turist calificat e nevoie de cel puţin două - trei zile. În esenţă, Sydney nu e un oraş de city break, nici măcar dacă stai în Australia. Dacă vii de la mii şi mii de kilometric distanţă, mai puţin de o săptămână face ca sejurul să devină mai degrabă un chin decât o plăcere, ţinând cont şi că fusul orar este de nouă ore în vara australă (iarna noastră) şi adaptarea dificilă. 

Bondi Beach şi Manly Beach, mândria plajelor australiene

Şi acum plajele, lucrul cel mai de preţ al oraşului. Sydney are foarte multe plaje, pe gustul tuturor. Cum vara sunt călduri de se coc pietrele, temperaturile ajung uşor la 45 de grade, acestea sunt mai mereu pline. Bondi Beach, celebră în toată lumea, e locul preferat de tinerii care adoră şi viaţa de club, Manly Beach e teritoriul surferilor care îngenunchează valurile de când răsare soarele şi până apune peste perdeaua de brazi care delimitează faleza, Milk Beach e o plajă micuţă şi uşor sălbatică, pe care se ajunge printr-o potecă şi de unde se văd atât Opera, cât şi Harbour Bridge, Shark Beach este, aşa cum spune şi numele, plaja preferată a rechinilor (există o plasă care teoretic protejează perimetrul turiştilor, dar n-aş paria pe rezistenţa ei), iar lista plajelor poate continua la nesfârşit cu Cogee Beach, Tamarama Beach etc. Majoritatea sunt accesibile cu ajutorul ferry-urilor, dar unele au legături şi pe jos, prin cartiere cochete cu vile demne de filme de Hollywood. Un loc care nu trebuie ratat este Watson Bay, unde se află o stâncă uriaşă, The Gap, pe care dacă te cocoţi, poţi privi lung în zare.

Blue Mountains, spectacolul unor munţi incredibili

La numai două ore de Sydney, Blue Mountains oferă unele dintre cele mai fascinante privelişti din lume. Munţii Albaştri, denumiţi aşa din cauza uleiului de eucalipt, care emană o ceaţă albăstruie ce se ridică deasupra pădurilor, delimitează un parc naţional, cu vârfuri, văi, cascade şi o vegetaţie abundentă. Munţii nu sunt chiar munţi, ci mai degrabă un podiş, iar vârfurile nu depăşesc 1.100 de metri. Din Sydney se ajunge uşor cu trenul, direcţia Katoomba, care e şi staţia unde se coboară. Parcul are mai multe circuite, mai lungi sau mai scurte, care se fac la pas pe cărări, o telecabină cu podea de sticlă de unde poţi privi haul, un funicular care coboară până la cel mai jos nivel al parcului şi extrem de mulţi vizitatori. Pentru Blue Mountains o zi este destul de puţin, dar există însă multiple variante de cazare în zonă, aşa că nu e o problemă o vizită de două trei zile.

30 de dolari e friptura de cangur
Pentru a vizita Australia este nevoie de viză, care se obţine online. Procedura nu este foarte simplă, dar nici extrem de complicată, fiind nevoie de răbdare (poate dura trei-patru săptămâni), de garanţii financiare şi de alte acte, care pot fi solicitate chiar pe parcurs.

Cea mai uşoară variantă de a ajunge la Sydney este prin Doha. De fapt, Qatar Airways este singura companie care ajunge de la Bucureşti la Sydney cu o singură escală, fără a fi nevoie să schimbi compania. Drumul durează patru ore şi jumătate până la Doha şi 15 ore de la doha la Sydney. Un bilet luat din timp costă în jur de 1.300 de euro.

În Australia se plăteşte în dolari australieni (1 AUD – 0,62 Euro), iar plata cu cardul este uzuală. Se poate schimba valută la orice casă de schimb din oraş.

Aeroportul din Sydney este la numai 8 kilometri de oraş şi a fost racordat la reţeaua de trenuri şi autobuze. Sunt şi foarte multe shuttle-uri care merg spre oraş, în diferite zone ale acestuia.

Sydney are o viaţă tumultoasă de noapte, graţie cluburilor care sunt adesea pline în orice zi a săptămânii. Accesul se face pe baza unui act de identitate, fiind strict interzis minorilor.

Vinul şi vita australiană sunt un must-try recunoscut în toată lumea. Carnea de cangur se găseşte la restaurante, nu la toate, şi o friptură costă cam 30 de dolari. N-am încercat, dar mi s-a spus că dacă nu e gătită bine e comparabilă cu talpa unui bocanc.

Australienii nu ştiu mare lucru despre România. Dracula, Hagi, Ceauşescu, Nadia şi, mai nou, Simona Halep sunt reperele noastre în acest colt de lume, dar nu vă aşteptaţi ca toată lumea să ştie despre ele, ci poate aşa, una din zece persoane, să fi auzit de acestea.