Omul cu "oase de sticla"

Marius Ion, un barbat trecut de 30 de ani, este unul dintre cei mai "fragili" oameni din Romania. Oasele i se fractureaza din senin din cauza bolii "oaselor de sticla". Odata si-a rupt mana doar

Marius Ion, un barbat trecut de 30 de ani, este unul dintre cei mai "fragili" oameni din Romania. Oasele i se fractureaza din senin din cauza bolii "oaselor de sticla". Odata si-a rupt mana doar fiindca a fluturat-o in aer. S-a nascut cu picioarele fracturate, iar pe la 9 ani isi tinea in ghips toate membrele si pieptul. Acum, Marius nu se poate deplasa decat calare pe o tricicleta ciudata, cu mult mai lata si mai inalta decat una obisnuita. "Fiintele perfecte sunt caii si oamenii. Imi place forma lor", spune el. "Cand fac baie, lupt sa nu ma uit in oglinda, gol arat prea oribil". Intr-o zi a nascocit un leac impotriva rusinii de sine: s-a asezat pe jos, chiar in mijlocul drumului. Se intarea suportand privirile dezgustate ale oamenilor. Alta data si-a bagat un cercel in ureche si si-a lasat plete lungi cat propria statura: "Cand l-am auzit pe unul ca striga "ia uite-l, ba, mai are si cercel", mi-am dat seama ca reusisem: acum lumea se uita la cercel si la plete, nu la mine!". Din cauza bolii, n-a terminat decat primele 4 clase. Parintii l-au dus pe brate la scoala, cat au putut. Pana sa obtina tricicleta ciudata de la o fundatie umanitara, nu se putea deplasa decat in patru labe. Pe distante mai lungi il purta in brate tatal sau. Desi, oficial, are numai patru clase, Marius a citit tomuri de carti si se pricepe la informatica. A invatat sa citeasca la patru ani, iar pe la opt ani devora romane politiste sau de dragoste. "Poezia pe care am retinut-o din prima, cuvant cu cuvant, a fost "Moartea caprioarei"". Literatura si filosofia i-au ramas dragi, Kant si Schopenhauer la fel. "Cioran a fost un tip tare. Nu seman cu el, dar sunt rau in sinea mea", spune el. Cand e intrebat din ce traieste, raspunde: "Din cultura. Hrana e pentru oamenii de rand". A urmat un curs de calculatoare si a invatat majoritatea programelor utilitare, dar nimeni nu il angajeaza pentru a lucra pe calculator. Cand s-a prezentat la bursa locurilor de munca pentru persoane cu handicap pentru a-si gasi un job de calculator, toti angajatorii ii raspundeau ca nu le trebuie lucratori cu un handicap atat de grav. In plus, se cereau experienta si studii."Calculatorul este bun, eu nu sunt bun", se amaraste barbatul. Un ofertant de la o primarie de sector i-a spus ca nu-l poate angaja fiindca slujbele vacante presupun munca de teren. Rezultatele bursei sunt edificatoare - doar circa 10 la suta din oferta a corespuns cererii. Cele mai multe locuri au ramas neocupate tocmai fiindca patronii fug de persoane cu handicap serios, preferandu-le pe cele cu afectiuni mai usoare. Astfel s-a dus si ultima speranta a lui Marius de a-si gasi un serviciu. Daca nu a fost bagat in seama de persoanele care, conform legii, ar trebui sa angajeze oameni ca el, ce ar mai putea sa astepte de la firme care angajeaza oameni "intregi"?