Designerul Mihai Teodor: „Când lucrez, încerc să nu uit că banii sunt mereu o problemă“

Designerul Mihai Teodor spune că se pot face lucruri frumoase în orice casă, de sărac sau de bogat, câtă vreme clientului nu-i e frică să experimenteze.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul": Îţi plac casele pe care şi le fac românii?

Mihai Teodor: Nu prea îmi plac. Şi-am observat că, în general, nici oamenilor nu prea le plac. Nici măcar cei care locuiesc în ele nu sunt prea mândri de cabanele rustice, cu bârne de lemn, ca în Austria, şi de decoraţiunile de tip american, ca în „Beverly Hills 90210", de exemplu. Avem o cultură estetică săracă, comunismul a umplut cu ghetouri o prăpastie între noi şi arhitectura interbelică, iar asta a dat naştere unei derute generale. Multe persoane se trezesc la 40-50 de ani, cu vise şi bani pentru acestea, dar fără o cultură necesară. Nu cred că suntem reticenţi la nou, cred mai degrabă că majorităţii îi e frică să experimenteze. Frica asta o văd, din păcate, şi la unii arhitecţi şi designeri, care proiectează banalităţi uşor de vândut. A copia o casă din Mallorca e mai bine decât a copia casa vecinului, dar oare acea casă te satisface pe deplin?!



Care sunt greşelile pe care le fac românii când îşi amenajează casele?

În momentul în care construieşti ceva, undeva e o urmă de frică - frica de a pierde banii sau de a face ceva pentru care să fii criticat sau ridiculizat. Când simţi asta, uiţi de artă, uiţi de design, uiţi de civilizaţie, cultură, progres. Nu vrei decât ca frica să dispară. Dacă decizi să copiezi o casă gata făcută, ea dispare instantaneu. Ce poate fi mai simplu de atât? Cred că frica de a ­greşi e cea mai mare greşeală pe ­care o fac românii. Iar de aici pornesc multe altele.



Ce te inspiră în munca ta, fie că vorbim de obiecte, fie că ne referim la proiectele de amenajări?

Acum, că mă întrebi, îmi dau seama că nu ştiu ce mă inspiră. În atletism, citeam undeva, după mult exerciţiu, ajungi într-o stare care se numeşte „the flow", plutire. Atunci, totul vine de la sine, mâinile şi picioarele se mişcă perfect. Mi s-a întâmplat, de două, trei ori, să vină totul de la sine; soluţiile erau de fiecare dată la îndemână, de parcă stăteau la coadă. Nu ştiu însă cum s-a întâmplat; dacă aş şti, probabil aş fi un designer mult mai bun.



Care-ţi sunt stilurile cele mai pe plac?

Ador minimalismul modern arhitectural, simplu, în care linia are o fineţe aparte, funcţiile sunt evidente, structurate, ierarhizate. Minimalismul japonez, de asemenea, e fantastic. La polul opus, neobarocul, care apare în toate revistele, s-a lipit foarte puţin de mine, probabil pentru că nu reuşesc să văd în el altceva decât estetică; după mine, un stil de design trebuie să fie mai mult, să fie un stil de viaţă. ­Gândeşte-te la stilul mediteraneean, contemporanul apartamentelor din New York sau psihedelicul anilor ,60. Sunt mult mai mult decât nişte culori şi nişte lumini, sunt cultură, emoţie, realităţi, viziuni. Dar în fond, fiecare cultură are arta pe care o merită. Câtă vreme mâncăm fast food şi avem împresia că e mâncare, iar întâlnirea cu prietenii se dă pe Facebook, e şi normal să fim mai atraşi de aparenţe, aşa cum e neobarocul, şi nu de substanţa dată de reprezentări sincere ale liniei, formei, culorii.



Nu e problematic să faci piese de mobilier unicat în ţara în care lumea aleargă după produse ieftine şi nu neapărat cu personalitate?

Ieftinul şi designul de calitate nu sunt noţiuni antagonice. Philippe Starck (cunoscut designer francez - n.r.) are un scaun din carbon gândit pentru marea masă. Costă doar 9 euro. Karim Rashid (unul dintre cei mai prolifici designeri din prezent) a devenit faimos cu un coş de gunoi. Există curentul designului democratic, adică design pentru mase, nu doar pentru Marilyn Monroe. Eu visez să proiectez o piesă de mobilă pentru omul sărac, chiar omul de la ţară. Să zicem un scaun: să fie puternic, sănătos, dar şi uşor, confortabil şi, în primul rând, ieftin. Oricum, atunci când proiectez, încerc să îmi amintesc că banii sunt tot timpul o problemă. Designerii, mai ales studenţii şi proaspeţii absolvenţi, şi-au creat o busolă care indică alte realităţi, nu pe cea din România. Atâta timp cât lucrezi pentru România, ar fi bine să te raportezi la ce ai. Ca designer, câtă vreme nu uiţi pentru cine lucrezi, Marilyn Monroe sau Nea Mitică, n-ar trebui să întâmpini mari probleme. Lucruri bune poţi scoate în ambele cazuri.

"Ca designer, câtă vreme nu uiţi pentru cine lucrezi, Marilyn Monroe sau Nea Mitică, n-ar trebui să întâmpini mari probleme. Lucruri bune poţi scoate în ambele cazuri."

Indiferent că e vorba de o simplă piesă sau de amenajare a unei case ori a unei camere de hotel, Mihai Teodor spune că încearcă mereu să creeze altceva. Evită proiectele asemănătoare, care-l fac să simtă că bate pasul pe loc.

Amenajări pentru Barcelona

- Mihai Teodor are 27 de ani şi a absolvit Design industrial, la Universitata de Arte din Iaşi, în 2004.
- Din 2006, firma lui, TeoDesign (Iaşi), colaborează cu AR. Interiors Barcelona pe diverse proiecte, de la concept la desenele finale pentru execuţie.
- Între 2005 şi 2006, a colaborat cu Atelier DHC din Florida, SUA, în domeniul designului industrial.
- Şi-a pus semnătura pe diverse proiecte de amenajare din Iaşi, între care: bar-restaurant  Hotel Unirea (2002), Faron Club (2005), Motor Club (2006). 
- Are clienţi atât din România, cât şi din străinătate: SUA, Spania sau Maroc.

Cum alegi: Lampa perfectă



Principala întrebare la care trebuie să-ţi răspunzi este: ce vrei să faci cu lumina din spaţiul pe care îl vizezi, la ce îţi trebuie? Vrei să citeşti, să creezi o atmosferă deosebită, să munceşti, să dai o pată de culoare sau pur şi simplu să aduci un strop de noutate spaţiului din ­punctul de vedere al designului? Dacă ţi-e clar răspunsul, nu-ţi rămâne decât să iei la rând magazinele şi să alegi ce ţi se potriveşte. Soluţii sunt cu miile, de toate mărimile, de toate culorile şi mai ales pentru toate buzunarele. Asta face ca misiunea să fie una foarte dificilă.

- În principal, corpurile de iluminat se înscriu în două mari categorii: cele care îţi creează lumina ambientală şi cele funcţionale, care au scopuri bine definite. Când pleci la drum, trebuie să ştii exact în ce categorie se află obiectul pe care ţi-l doreşti.

- De asemenea, şi mărimea lămpii reprezintă un aspect important. Dacă decizi că lampa va sta pe masă, ea nu trebuie să fie nici prea mică, nici prea mare. Dacă vrei ca noua achiziţie să stea pe podea, alege o piesă înaltă, care să iasă uşor în evidenţă.  

- Designul lămpilor se poate înscrie în stiluri dintre cele mai diverse, de la clasic la contemporan şi de la rustic la modern. E indicat ca opţiunea ta să se potrivească bine cu stilul camerei pentru care achiziţionezi piesa. Dar nu obligatoriu. Dacă te simţi inspirat, poţi folosi lampa - una cu design inedit şi poate într-o culoare puternică - pentru accente.

- Dacă vorbim de buget, e de precizat că o lampă poate costa şi câteva zeci de lei, dar şi câteva sute de euro. În funcţie de materialul din care e făcută, de ţara de provenienţă şi mai ales de renumele designerului care şi-a pus semnătura pe ea.

citeste totul despre: