Ce tip de televizor alegem: LCD sau plasmă?

Doi specialişti în hardware vorbesc astăzi despre avantajele şi dezavantajele celor două tehnologii. Plasma este un veritabil tablou de Picasso, dar e sensibilă, pe când LCD-ul rezistă mai mult, însă are o calitate a imaginii mai slabă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Concurenţa între televizoarele cu tehnologie LCD şi cele cu plasmă datează de ani buni, această rivalitatea reducând constant preţurile, astfel că modelele au devenit din ce în ce mai accesibile. Şi tocmai din acest motiv, al ieftinirii produselor cu ecran mare şi plat din rafturi, întrebarea lansată în această rubrică este la fel de actuală şi acum. LCD vine de la „liquid crystal display", pe româneşte „ecran cu cristale lichide". Tehnologia este folosită pentru televizoare, monitoare de computere, ecrane de telefoane mobile, de jocuri video de buzunar.

Revenind la televizoare, LCD-ul s-a făcut remarcat începând cu anul 2007, când, pentru prima dată, conform statisticilor, a surclasat vânzările de televizoare care prind viaţă cu ajutorul bătrânului tub catodic, aparate îndrăgite şi astăzi. Şi aşa, LCD-urile au devenit familiare în sufrageriile noastre. O nouă tehnologie ameninţă însă, mai nou, viitorul LCD-ului clasic. Este vorba de un urmaş al său mai evoluat, care foloseşte leduri în loc de cristale lichide. Aceasta permite, printre altele, fabricarea unui ecran mai subţire şi asigură un consum redus de energie electrică faţă de varianta mai veche, ceea ce nu e deloc de neglijat.

Ecranul cu plasmă este o alt­fel de platformă pentru a urmări programele TV preferate, şi vorbim de calitatea superioară a imaginii, cu o luminozitate ridicată şi o mai fidelă respectare a spectrului culorilor în comparaţie cu LCD-ul. Pe lângă aceasta, televizoarele cu plasmă pot fi construite mai generos, până la o dia­gonală de 150 de inci, adică aproape 3,8 metri, cât un perete, ce mai, sau cât un vis devenit realitate pentru vizionarea, să zicem, a unui mondial de fotbal. În plus, s-a spus că televizoarele cu plasmă consumă mult mai multă energie decât LCD-urile, ceea ce s-a şi demonstrat, şi că uneori înşală ochiul.

Vasile Prodan: „Pentru mine nu există opţiunea plasmă"

Cele două tehnologii diferă mult, iar aceste deosebiri influenţează mult ceea ce vede utilizatorul, spune Vasile Prodan (foto), redactor hardware la revista Chip Go Digital. „LCD-ul este mai convenabil pentru că este mai ieftin. Un alt punct în plus este că se pot face de dimensiuni mai mici, spre deosebire de televizoarele tip plasmă, care, de regulă, au de la 32 de inci, adică 82 de centimetri, în sus. Pe de altă parte, la LCD nu se poate obţine un negru intens şi asta deranjează în condiţii deosebite, adică pe o imagine extrem de întunecată şi într-o cameră întunecată. Personal înclin către tehnologia LCD, chiar dacă din punct de vedere al contrastului calitatea imaginii este mai slabă", adaugă Vasile Prodan.

La televizoarele cu plasmă, pentru fiecare punct colorat care apare există o cutiuţă cu vapori de mercur care se aprinde şi luminează când trebuie şi cât trebuie, continuă specialistul în hardware. De aici avantajele: din orice parte ai privi, se vede la fel, iar negrul este foarte negru pentru că atunci când celula este stinsă nu există nicio altă sursă de lumină.

„Dezavantajul este însă că acele punct se aprind pe rând, nu toate odată, ceea ce pentru utilizator se vede sub forma unui efect de curcubeu. Dacă ecranul are o zonă albă şi o persoană clipeşte, poate vedea pe rând culorile din zona respectivă. Sau când mişcă puţin capul, pe retină efectul apare în locuri diferite, iar zona nu mai este percepută ca fiind albă. Asta poate fi cel puţin obositor. Pentru mine nu există opţiunea plasmă. Mă deranjează acest efect rainbow", mai spune Vasile Prodan. Un alt dezavantaj al plasmei, continuă el, este efectul de remanenţă.  „Dacă rămâne o imagine statică mult timp pe ecran, când pornesc televizorul voi vedea acea imagine chiar dacă la pornire ar trebui să fi alta".

Valentin Mănescu: „Pe termen lung, LCD-urile vor înlocui plasmele"

Pe termen lung, LCD-urile vor înlocui plasmele, iar ecranele cu leduri, aşa-numita tehnologie LED TV, vor fi la fel de accesibile precum sunt LCD-urile acum. Cam aşa vede Valentin Mănescu (foto), consultant comerţ online, evoluţia pe piaţa de televizoare. „Tehnologia folosită la televizoarele cu plasmă ar putea dispărea curând, pentru că magazinele de retail au deja vânzări reduse, iar producătorii care făceau plasme acum se axează pe LCD şi LED. La furnizorii online, plasmele au cam ieşit din stocuri, nu mai sunt disponibile la vânzare. Pe online se schimbă întotdeauna mai repede fluxul de produse decât în retail. În magazine încă sunt foarte multe plasme la preţuri atractive. Adică îţi iei una de 110 centrimetri diagonală cu preţul unui LCD de 81 de centimetri", arată consultantul.

Valentin Mănescu enumeră o serie de neplăceri pe care le pot întâmpina utilizatorii de plasme: „Dacă nu este folosită corespunzător sau se afişează imagini statice, pot apărea defecte la plasmă. De asmenea, formatele sunt destul de tipice, nu se fac atât de mici precum LCD-ul, iar consumul de energie electrică este considerabil mai mare". Prin comparaţie, LCD-ul este o tehnologie mai nouă, ocupă mai puţin spaţiu şi consumă mai puţin curent, spune Valentin Mănescu. Una dintre problemele pe care le-a identificat la LCD este posibilitatea apariţiei de pixeli morţi, dar acest aspect a fost rezolvat de producători prin garanţii de tipul „0 pixeli morţi".

„Ecranele cu leduri, la furnizorii de pe internet, sunt cu 20-30% mai scumpe decât LCD-urile clasice, deci nu sunt foarte accesibile pentru cetăţeanul de rând. La un LCD de 2.000 de lei să mai pui 5-600 de lei pentru a avea varianta LED s-ar putea să pară destul de mult unui consumator tipic. Cu toate acestea, tehnologia bazată pe leduri consumă mai puţină energie electrică, sunt mai fiabile pe termen lung şi mai subţiri", adaugă Valentin Mănescu.

Vezi pe forbes.ro ce schimbări aduce televiziunea 3D pe piaţa telecom

citeste totul despre: