Paradoxul hipsterilor: de ce ajung să arate toţi la fel în dorinţa de a fi diferiţi

Barba inconfundabilă, ochelari de tocilar, bicicleta ca principal mijloc de transport au devenit elemente standard ale tinerilor care fac parte din grupul hipsterilor. Deşi ideea de hipster presupune diferenţierea de restul lumii, un matematician a încercat să explice de ce oamenii care tânjesc după individualitate ajung invariabil prizonierii unei conformităţi colective.

„Paradoxul hipsterului“, aşa a fost numit în mod general acest eşec al individului care formează un model de comportament uman pentru a se evidenţia faţă de marea masă, dar în scurt timp devine la fel ca mulţi alţii. Profesorul Paul Smaldino a explicat într-o lucrare recent publicată în Royal Society Open Science de ce aceşti „inovatori“ sunt invariabil condamnaţi să se îndreapte către uniformizare. 

Matematicianul a încercat să transpună paradoxul hipsterului într-o ecuaţie pentru a simula felul în care preferinţa individuală pentru unicitate variază între rebel şi conformist. 

Chiar şi când există o gamă variată de opţiuni în ceea ce priveşte originalitatea, populaţia are posibilitatea de a se îndrepta către o singură poziţie de conformitate (stânga). Chiar şi o preferinţă mai puternică pentru originalitate (dreapta), de asemenea, tinde în timp spre acelaşi rezultat. Conform profesorului care activează în cadrul Universităţii din California, SUA, dorinţa noastră comună de a fi diferiţi ne va conduce, invariabil, către conformitate. Singura execepţie ar fi posibilă atunci când definţia noastră referitoare la ce este diferit ar varia extrem de mult de la o persoană la alta. În acest caz, fiecare s-ar distinge destul de mult de celălalt în aşa fel încât conformismul nu ar mai avea loc.

Într-o altă versiune a ecuaţiei, profesorul Smaldino a simulat ce s-ar întâmpla dacă pe Pământ ar trăi numai conformişti şi persoane strict nonconformiste. Astfel, dacă ar exista foarte puţini nonconformişti, în societate nu s-ar întâmpla ceva notabil. Dar matematicianul a indentificat un vârf de 8%, procent de nonconformişti care ar produce o diviziune în ceea ar fi considerat normal, dând naştere la un grup mai mare cu o singură indentitate.

Drumul spre mainstream, invariabil  

Profesorul Jonathan Touboul a încercat la rândul lui să explice acest fenomen prin intermediul unor formule matematice, teoria sa fiind intitulată „The Hipster Effect: When Anticonformists All Look the Same“ (Efectul hipsterului: Când anticonformiştii arată în acelaşi fel).

Touboul susţine că există întotdeauna o întârziere între momentul în care un trend începe să câştige teren şi momentul când hipsterii încep să urmeze acest trend. Această întârziere este provocată de faptul că oamenii nu pot fi conştienţi în timp real de ceea ce decid alţii. Drept rezultat, hipsterii realizează treptat trendul şi iau o decizie similară, dar separat de ceilalţi. Acest comportament îi conduce invariabil către ceea ce devine, în final, mainstream (trend majoritar, reprezentat de o aliniere a majorităţii unui grup de oameni sau a unor întregi societăţi umane la modele de comportament, de valori, de stil comune majorităţii acestora. Coagularea unui trend majoritar de gândire, comportament, valori, stil apare în general, în timp, prin alinierea treptată a reprezentanţilor respectivului grup determinată de variate motive: experienţe empirice, analiză ştiinţifică raţională, educaţie sau, uneori, chiar simplul mimetism - n.r.)

Un hipster în adevăratul sens al cuvântului, prin comparaţie, ar trebui să se schimbe constant şi să-şi adapteze stilul, personalitatea şi „autenticitatea“ ca răspuns imediat la trend, ceea ce, sugerează studiul, este imposibil sau extrem de dificil de realizat.