Test pe termen lung – Opel Astra K 1.6 Turbo 200CP Innovation AT – Episodul 3 / Dinamica
0Vechea generaţie Astra nu pot spune că m-a entuziasmat din spatele volanului, dar actuala... nu este un reper, dar nici nu dezamăgeşte... adică cum?
Plec de la accesul în maşină care este bun. Cobori în maşină, o poziţie joasă la volan, una care va fi apreciată de cei care vor să fie cât mai aproape de podea, o poziţie sportivă, pe undeva în concordanţă cu cei 200 CP găzduiţi sub capotă. Astra vine cu unele dintre cele mai confortabile scaune, vorbesc de scaune care nu induc o stare de oboseală pentru spate sau şezut chiar şi la drum lung. Aşadar o poziţie joasă, scaune confortabile şi cu suficient suport lateral pentru a oferi şi acea tuşă sportivă.
Indiferent de statură, îţi poţi găsi o poziţie bună la volan graţie şi posibilităţii de ajustare a coloanei de direcţie atât pe înălţime cât şi în profunzime.
Ergonomia postului de conducere este bună, tipic germană. Personal apreciez noua politică Opel pentru planşele de bord, mă refer la minimalism. Apogeul ”negativ” fiind atins la vechea generaţie Insignia. Chiar dacă urci prima dată la volanul unui Opel Astra, nu ai nevoie de mai mult de 2-3 zile pentru a deveni dezinvolt la capitolul acces al comenzilor.
Motor
Un agregat cu suficient caracter pentru a aduce zâmbet pe chipul celui de la volan. Un patru cilindri în linie supraalimentat care dezvoltă 200 CP între 4.700 şi 5.500 rpm şi un cuplu motor de 300 Nm între 1.700 şi 4.700 rpm. Cum spuneam, un propulsor plin de caracter, permanent eşti fie în zona maximă de cuplu sau cea de putere maximă. Şi de aici şi uşorul consum mai mare în ciclu urban. Turbina este în priză de la turaţii foarte joase... la drum lung lucrurile stau mut mai bine. Într-un regim extraurban normal, şi c ceva drum de munte... am obţinut un consum mediu de 6,5 litri.
Propulsorul trage sănătos de jos, este extrem de confortabil în traficul de zi cu zi prin lejeritatea accesului la reprize. Chiar dacă cutia automată are, ocazional, mici întârzieri în răspuns, în 95% din cazuri vei fi satisfăcut de modul cum lucrează. Iar dacă nu eşti uneori pe aceeaşilungime de undă cu electronica unităţii automate, poţi selecta manual treptele. Iarba care abia s-a lăsat dusă ne-a pus în postura de a folosi şi modul manual al cutiei. Deşi nu speram la multă frână de motor, există în suficientă pondere cât să îţi permită decelerări uşoare când rulezi pe suprafeţe alunecoase. Şi pedala de frână vine cu o dozare intuitivă. Pe zăpadă şi gheaţă ABS-ul a intervenit doar la prima frână când am dorit să verific aderenţa şi am frânat mai violent. Atenţie la radarul frontal, acesta poate da şi alarme false în zone precum un giratoriu, iar în clipa în care te avertizează, presiunea în sistemul de frânare este crescută, şi o atingere a pedalei de frână poate conduce la frânare mult mai puternică decât ai anticipa, iar pe zăpadă, acest lucru poate conduce la intervenţia ABS-ului. Sistemul de frânare dispune de discuri ventilate faţă şi discuri simple pe puntea spate.
O direcţie corectă ca asistare, demultiplicare şi precizie. O direcţie cu gradul de feedback al unei unităţi asistate electric.
O suspensie care, în mod evident, a fost calibrată pentru altfel de drumuri, nu cele de la noi. Uşor cam rigidă pentru o compactă de familie, în habitaclu se resimt o bună parte din denivelările suprafeţei de rulare şi în special cele mici. Dar o suspensie silenţioasă care nu transmite zgomote dizgraţioase de lucru. Dacă se rulează pe o suprafaţă bună... atunci nu va fi resimţit la volan nicio stare de disconfort. O ţinută de drum neutră, cu o firească tendinţă subviratorie la limită. O compactă uşoară, doar 1.350 kg pentru Astra cu acest propulsor.
Se încarcă comentariile...
