Moartea în chinuri a unui condamnat din SUA care ar putea pune capăt execuţiei prin injecţia letală

Groaznica execuţie a lui Clayton Lockett prin injecţia letală, care a avut loc în primăvara acestui an în Oklahoma, SUA, a durat aproape o oră. Împreună cu alte execuţii făcute de mântuială, acest incident a atras atenţia asupra lipsei de experienţă şi a incompetenţei cu care se execută mulţi condamnaţi la moarte din SUA.

Îmbrăcat într-o uniformă chirurgicală şi încălţat în tenişi, Clayton Lockett a fost dus în camera de execuţie la 17.20. Cei cinci bărbaţi din „echipa de imobilizare“ l-au legat pe targă. În momentul acela el îşi putea mişca doar capul. Ora era 17.26, execuţia fiind programată să înceapă în 34 de minute, scrie „Der Spiegel“.

Lockett, 38 de ani, îşi aştepta execuţia de 13 ani. Nu voia să moară, sau cel puţin nu voia să moară aşa cum se specifică în protocolul execuţiilor. 

La un moment dat, Lockett i-a mărturisit mamei sale vitrege că nu-i este frică de moarte. Considera că merită să moară pentru că a ucis brutal o fată de 19 ani. „Însă mi-e teamă că mă vor tortura, că îmi vor da cine ştie ce otravă de şobolani. Nici măcar nu ştiu cum să bage un ac“, spunea el.

Fiind închis în blocul de celule rezervat condamnaţilor la moarte, el a auzit de câteva ori gemete şi ţipete provenind din camera de execuţii aflată la capătul coridorului. Şi-a adus aminte cum Michael Wilson a ţipat în ianuarie 2014 când otrava i-a fost injectată în vene: „Tot corpul meu arde!“.

Lockett mai citise şi într-o publicaţie a statului Oklahoma că nici statul unde va fi executat, nici alte state americane în care încă se aplică pedeapsa cu moartea nu mai primesc medicamentele necesare injecţiei letale după ce Uniunea Europeană a impus restricţii dure privind exporturile compuşilor chimici necesari. Lockett ştia că autorităţile încearcă, de atunci,  alte medicamente. Mai ştia şi că Dennis McGuire a agonizat timp de 26 de minute într-o cameră de execuţii din Ohio, sufocându-se. 

Într-un final, motivele pentru execuţiile de mântuială au fost mereu aceleaşi: substanţe greşite sau personalul necalificat, deseori amândouă.

Acesta a fost motivul pentru care Clayton Lockett a intentat proces statului privind politica de a nu dezvălui sursa medicamentelor şi identitatea călăilor. Al optulea amendament al Constituţiei americane interzice „pedepsele crude şi neobişnuite“ aplicate prizonierilor condamnaţi la moarte. Lui Lockett îi era teamă că va deveni parte a unui experiment, spune mama sa vitregă. „Era ca şi cum ar fi simţit că se va întâmpla ceva cu el“, mărturiseşte femeia jurnaliştilor „Der Spiegel“.

La momentul actual există 3.070 de condamnaţi la moarte în SUA. Însă activiştii împotriva pedepsei cu moartea speră că ultimele execuţii făcute de mântuială ar putea grăbi interzicerea execuţiilor prin injecţia letală, aplicată în statul Oklahoma din 1977 şi văzută ca metoda de execuţie cea mai umană.

„Fă-mi o favoare. Atât cât te lasă să vorbeşti pe targa aceea, vorbeşte. Anunţă lumea cum execută ei oamenii în Oklahoma“, i-a spus lui Lockett mama sa vitregă.

Execuţie de mântuială

La 17.27, un paramedic şi un doctor au intrat în camera de execuţie. Astfel a început una dintre cele mai oribile execuţii din istoria Statelor Unite, notează „Der Spiegel“.

Treaba paramedicului era să introducă un ac, folosit să se injecteze serurile mortale în corpul lui Lockett. A înţepat braţul stâng al lui Lockett, dar a uitat să folosească un bandaj pentru a ţine acul pe loc. Până când au fost aduse bandajele în cameră, locul unde era înfipt acul nu mai era utilizabil. Paramedicul a încercat să introducă acul în alte două locuri de pe braţul condamnatului, dar nu a reuşit. A trecut la braţul drept şi a încercat de trei ori şi acolo. Apoi a scos tenişii condamnatului şi a încercat să introducă acul în picior.

Doctorul s-a apropiat de targă şi a încercat să introducă acul în jugulara lui Lockett, înainte de a încerca şi vena subclaviculară. În timpul în care cei doi bărbaţi îl înţepau în diverse părţi ale corpului, Lockett a început să audă duduitul din celulele condamnaţilor la moarte. Prizonierii lovesc uşile celulelor timp de cinci minute într-un ritual de rămas bun pentru cel executat.

51 de minute pentru o perfuzie

La doar câteva celule distanţă, Charles Warner îşi aştepta şi el execuţia. Era programat să moară la ora 20.00 în aceeaşi seară şi pe aceeaşi targă pe care stătea Lockett acum. Însă programarea lui nu a putut fi respectată.

După peste zece încercări de a insera un ac în venele lui Lockett, medicul şi paramedicul s-au gândit să-l înţepe în vintre. Au tăiat uniforma pe care o avea condamnatul pe el, au tăiat şi lenjeria intimă şi apoi, cu un scalpel au tăiat în carne, pentru că venele din vintre sunt adânci. Doctorul, care nu mai pusese niciodată o perfuzie în vintre cu acul pe care îl avea acum la dispoziţie, fusese rugat să înlocuiască un coleg cu doar două zile înainte. Înaintea zilei execuţiei, nici el şi nici paramedicul nu participaseră la vreun exerciţiu ca să se asigure că totul va merge bine.

În timp ce medicul şi paramedicul prindeau perfuzia de coapsa lui Lockett, discutau dacă acul  nu cumva este prea scurt pentru zona în care l-au înfipt. Se făcuse deja 18.18. Le luase 51 de minute să pună o perfuzie.

Medicii care realizează execuţia fie nu sunt licenţiaţi, fie activează ilegal

Autorităţile guvernamentale au probleme din ce în ce mai mari să găsească specialişti pentru execuţii. Asociaţiile de medici, paramedici şi asistente medicale îşi îndeamnă membrii să nu participe la execuţii. Potrivit unei declaraţii, „atunci când un profesionist din sănătate ajută la o execuţie în circumstanţe care mimează grija faţă de pacient, scopul vindecării şi al serviciilor medicale devine ambiguu“. Ca rezultat, execuţiile sunt înfăptuite de medici sau asistente care fie nu sunt licenţiaţi, fie funcţionează ilegal. Se strecoară în camerele de execuţie ca hoţii şi participă la aşa ceva fie din convingere, fie pentru cei 500 de dolari pe care îi plăteşte închisoarea (în numerar pentru a împiedica identificarea celor implicaţi).

Execuţia continuă: se ridică jaluzelele

Gardianul închisorii l-a întrebat pe medic dacă poate instala o a doua perfuzie, ca să fie siguri. Însă medicul a refuzat cererea. Apoi gardianul a ordonat ca perfuzia să fie acoperită cu un cearşaf, ca să păstreze demnitatea condamnatului.

Execuţia era programată pentru ora 18.00. Atunci când gardianul a ordonat ridicarea jaluzelelor spre galerie, era deja 18.23. 36 de oameni se uitau acum la Locket. Poate că guvernul a scos execuţiile din piaţa publică, însă legea cere ca ele să nu fie realizate în cel mai mare secret. Jurnalişti şi avocaţi stăteau pe scaunele pliante din galerie, inclusiv familia fetei ucise de Lockett.

Deşi aproape două treimi dintre americani susţin pedeapsa cu moartea, numărul execuţiilor din ultimul deceniu a scăzut, parţial din cauză că statele sunt din ce în ce mai îngrijorate că ceva poate funcţiona greşit în cadrul lor. 98 de persoane au fost executate în 1999 în SUA, dar doar 39 în 2013. Texas este statul cu cel mai mare număr de execuţii, deşi şi Oklahoma, cu toate că are o populaţie mai mică, a deţinut primul loc în ţară.

Trei medicamente să omori un om

Primul dintre cele trei medicamente, adică 100 de miligrame de midazolam, curgea prin vintrele lui Lockett. Midazolamul trebuia să-l adoarmă pe Lockett, astfel încât să nu simtă durerea cauzată de cel de-al doilea şi al treilea medicament.

Medicul a examinat pupilele lui Lockett la 18.30. Şi-a apăsat mâna pe pieptul lui şi l-a scuturat încet. „Nu este inconştient“, a decretat doctorul. „Nu, nu sunt“, a spus şi Lockett foarte clar.

Spre deosebire de medicamentele care se foloseau înainte, midazolamul nu este un anestezic. Este menit să sedeze pacientul şi să-l aducă într-o stare semi-conştientă. Medicii îl folosesc la chirurgia stomatologică sau la colonoscopii. Nimeni nu ştia ce doză de midazalom l-ar face inconştient pe Lockett.

Medicul l-a verificat din nou pe Lockett la 18.33. „E inconştient“, a spus el. Lockett nu mai vorbea.

Cel de-al doilea medicament, clorura de potasiu, este folosit deseori pentru eutanasierea animalelor, cauzând oprirea inimii. Însă fără o sedare puternică înainte, produce o senzaţie de arsură din interior.

La ora 18.34, dintr-o dată, Lockett s-a mişcat. A lovit cu piciorul şi şi-a întors capul pe o parte, corpul său contorsionându-se. A mormăit şi a gemut apoi a ţipat dintr-o dată: „Omule!“ şi „Ceva nu e în ordine!“. Faţa sa s-a schimonosit în agonie. A înjurat, dar orice încerca să spună nu se înţelegea. Şi-a ridicat capul şi umerii de câteva ori, ca şi cum încerca să se ridice.

Clayton Lockett FOTO presstv.ir

La 56 de minute execuţia a fost oprită

Corpul lui Lockett se contorsiona pe targă de şase minute. Abia la 18.40 medicul a ridicat cearşaful care îi acoperea zonele intime şi a văzut că locul unde intra acul se umflase ca un balon, „mai mic decât o minge de tenis, dar mai mare decât una de golf“, se arată în raportul investigatorilor.

Acul fie nu intrase în vena lui Lockett, fie o spărsese. În loc ca anestezicul şi serurile letale să-i ajungă în fluxul sanguin, i-au ajuns în ţesut unde au acţionat mai încet. În acest moment, se punea întrebarea dacă substanţele îl pot încă omorî. Membrii echipei de execuţie erau contrariaţi. „Vom coborî jaluzelele temporar“, a anunţat gardianul închisorii la 18.42.

Raportul comisiei de investigaţie anunţă ce s-a întâmplat cu Lockett după ce s-au lăsat jaluzelele. Medicul a încercat să-i pună o nouă perfuzie pentru a injecta restul de medicamente mortale, de data aceasta tot în vintre, însă în partea opusă. A încercat să străpungă pielea o dată sau de două ori, apoi a renunţat. 

S-a luat legătura cu directorul închisorii, care apoi a încercat să vorbească cu guvernatorul, fără de care nu se putea lua nicio hotărâre. Abia la 18.56 s-a anunţat că execuţia a fost oprită.

Nu a fost clar pentru oamenii din cameră dacă acest lucru însemna o amânare a execuţiei. Potrivit protocolului, acest lucru înseamnă că imediat se iau măsuri de salvare a vieţii condamnatului. Pe măsură ce pulsul lui Lockett devenea mai slab, membrii echipei aşteptau instrucţiuni mai clare. Medicul l-a declarat mort pe Lockett la ora 19.06.

Experţii consideră că salvarea vieţii lui Lockett încă ar fi fost posibilă. Raportul comisiei recomandă prezentarea unor instrucţiuni mai clare în cazul execuţiilor viitoare şi că termenii „stop“, „aşteaptă“ şi „stai“ să fie mai clar definiţi.

Cursă pentru menţinerea pedepsei cu moartea

Execuţia lui Charles Warner, cel programat să moară la două ore după Lockett, a fost amânată. Acum el are o nouă dată de execuţie, pe 13 noiembrie. O echipă de avocaţi se luptă prin tribunale pentru Warner şi pentru alţi 49 de deţinuţi care îşi aşteaptă moartea în Oklahoma. Citează execuţia lui Lockett ca dovadă că injecţia letală reprezintă „o pedeapsă crudă şi neobişnuită“, interzisă de Constituţie. Chiar şi preşedintele american Barack Obama a spus că execuţia lui Lockett a fost „extrem de deranjantă“ şi că a arătat probleme din sistemul pedepsei cu moartea care trebuie luate în serios.

„Nu m-ar deranja dacă ar suferi ore întregi pe targa aceea“, spune reprezentativul republican al statului Oklahoma, Mike Christian. Când a auzit în primăvară că Curtea Supremă din Oklahoma vrea să oprească execuţia lui Lockett, el a ameninţat judecătorii cu proceduri de audiere. Ameninţarea lui Christian a fost motivul pentru care Curtea a renunţat la amânarea execuţiei, potrivit „Der Spiegel“.

„Ca tată, nu-mi pasă cum sunt omorâte animalele astea, dacă prin injecţie letală, ghilotină sau dacă sunt daţi ca hrană la lei“, spunea Christian.

Totuşi, Christian a realizat că execuţia lui Lockett s-a reflectat urât asupra statului său. „Nu vreau ca jurnaliştii de peste tot din lume să vină în Oklahoma şi să scrie despre noi că suntem un stat barbar“, spune el.

De aceea, Christian s-a întâlnit cu Mike Copeland, un profesor asistent la o universitate de acolo. „Am băut o bere şi ne-a venit brusc o idee: moartea prin nitrogen“, declară el.

„Dacă inhalezi nitrogen pur, îţi pierzi cunoştinţa foarte repede şi mori imediat. Nitrogenul este cel mai uman mod de a muri. Pur şi simplu stai acolo, respiri şi un minut mai târziu eşti mort“, adaugă el pentru „Der Spiegel“.

Există trei avantaje la folosirea nitrogenului, explică Christian. Primul, nu există probleme cu stocurile. „Poţi cumpăra nitrogen din orice feronerie“. Al doilea, este o metodă ieftină pentru că, pe lângă gaz, ai nevoie doar de o pungă de plastic pe care să o pui pe capul criminalului. Şi în al treilea rând, nu ai nevoie de un medic să găsească o venă.

Christian vrea să promoveze ideea asta. Este convins că poate obţine o majoritate în consiliu. De fapt, adaugă el, Oklahoma ar trebui să-i fie recunoscătoare lui Lockett. „Execuţia lui ne-a făcut să ne gândim de două ori. Şi acum am găsit, în sfârşit, metoda perfectă“, explică Mike Christian.

Pe 13 mai, la două săptămâni după execuţia şi autopsia lui Lockett, statul Oklahoma a predat cadavrul familiei sale, care l-a ars imediat. Autorităţile au păstrat un singur organ, pentru mai multe studii: inima lui Lockett, conchide „Der Spiegel“.