FOTO A doua inaugurare a lui Obama

Dimineaţa mea de ieri a început la ora 3:00. Pentru că acum 4 ani, la  prima inaugurare a lui Obama, au venit 1,8 milioane de oameni şi la ora  5:30 nu am mai putut respira în metrou şi a trebuit să mă dau jos. De data asta n-am vrut să risc. La 4:15 eram în metrou, chiar dacă ştiam că  vor veni mai puţini oameni. Prognoza era de 800.000 de oameni şi se pare  că, în mare, cam atâţia au fost. Nu că asta înseamnă puţin.

La inaugurare, mulţimea se adună pe o pajişte foarte lungă, care merge de la est, din faţa Congresului, la vest, până mult dincolo de Casa Albă, şi care se numeşte The Naţional Mall. Între Congres şi Casă Albă, Mall-ul are cam un kilometru şi jumătate. Ele sunt unite de Pennsylvania

Avenue, pe care merg preşedintele şi vice-preşedintele după ceremonia de inaugurare de pe treptele Congresului. După ce ajung la Casă Alba, dintr-un loc special amenajat, admiră diverse trupe de paradă şi orchestre care defilează prin faţa lor.

Pennsylvania Avenue este la nord de Mall şi, din motive de securitate, nu se putea traversa. În plus, toate străzile din jurul acestei zone (de altfel foarte mari) au fost blocate traficului. Cum majoritatea staţiilor sunt la nord de Mall, ca să ajung pe el a trebuit să merg prin spatele Congresului cam 3 km.

Străzile erau relativ goale la 5:00, când am ieşit de la metrou, aşa că am stat în zonă ca să văd ce se întâmpla. În fotografii o să vedeţi străzile goale, blocate de autobuze şi bariere de beton. Securitatea a fost, într-adevăr, impresionată; cred că au adus în jur de 13.000 de poliţişti, plus trupe de armată.

În jur de ora 6:00 a început să se strângă şi lumea la punctele de acces  pentru Pennsylvania Avenue, de unde urmau să admire parada (doar vreo 9 ore mai târziu). Dar pentru asta trebuie să treci prin verificare probabil că la aeroport. O să vedeţi într-una din poze un cort mare, alb; asta era un punct de verificare. Pentru că oricine stătea la coadă putea intra, dar numai un anumit număr de oameni urmau să aibă loc, unii au venit devreme, cu pături, şi s-au aşezat pe jos.   

Eu am preferat să merg şi să fac fotografii pe parcurs. Deşi iniţial am bombănit în sinea mea când am aflat că urma să trebuiască să merg prin spatele Congresului, mi-am dat seama că asta mi-a oferit ocazia de a-l fotografia în lumina dimineţii, lucru pentru care nu ştiu dacă m-aş fi trezit de bună voie aşa de devreme.

Pe drum, atmosfera devenea tot mai festivă. Lume cu steguleţe şi zâmbete pe faţă şi, mai ales, îmbrăcată special pentru ocazie, cu căciuli sau fulare cu numele lui Obama, cu insigne cu poza lui, sau cu cizme în culorile steagului american. Asta e partea care îmi place cel mai mult la festivităţile de genul asta: întotdeauna sunt oameni care se îmbrăca fistichiu pentru a onora ocazia. Pe marginea drumului erau zeci de mici comercianţi care vindeau tot ce-ţi putea trece prin cap cu imaginea sau numele lui Obama, de la sacoşe de cumpărături la insignii, tricouri, sau semne cum e cel cu "I Was There", cu care te puteai fotografia în schimbul a 5-10 dolari (cred, că n-am întrebat).

Dar dincolo de bucurie şi sărbătoare, semnificaţia inaugurării primului  preşedinte negru al Statelor Unite pentru un al doilea mandat (semn că primul n-a fost o întâmplare), a fost potenţată de alte două aniversări deosebite în istoria ţării. În 2013 se fac 150 de ani de la semnarea declaraţiei de emancipare a sclavilor de către Lincoln, al cărui monument este la celălalt capăt al Mall-ului, şi 50 de ani de la "The March on Washington", un marş la care au patricipat 200.000 de negri ca protest împotriva segregării şi discriminării rasiale. (Mai multe informaţii găsiţi aici)

Mişcarea pentru drepturile persoanelor de culoare a dus la Legea Drepturilor Civile din 1964 (care a căutat să pună capat discriminarii şi segregării) şi la Legea Dreptului de Vot din 1965 (care a uşurat dreptul la vot al negrilor; teoretic îl aveau din 1957, dar practic li se ridicau foarte multe obstacole). Numele legilor vorbesc de la sine.

Gândiţi-vă că, fără ele, Obama poate nici n-ar fi avut cum să voteze, darămite să candideze la preşedinţie şi să fie ales. Lucrurile astea încă au o rezonanţă deosebită în societatea americană şi cred că ăsta e principalul motiv pentru care atât de multă lume a venit şi la a doua inaugurare a lui Obama.