Ce interese are Rusia în Mediterană

Acţiunile lui Vladimir Putin din Siria vizează mai puţin salvarea lui Bashar al-Assad şi mai mult restaurarea rolului Moscovei în punctele-cheie din estul Mediteranei, notează Foreign Policy într-o analiză despre adevăratele intenţii ale Rusiei.

Acţiunea militară rusă în Siria a început, formal, cu misiuni contrateroriste, lansând bombe asupra tuturor, numai a teroriştilor nu. Însă detaşarea navelor de război şi a avioanelor de luptă în Siria nu ţine neapărat de ajutarea unui aliat, adică pe liderul sirian Bashar al-Assad, ci mai degrabă reprezintă ultima exprimare a dorinţelor geopolitice care sunt îngropate în ADN-ul rusesc: stabilirea unui avanpost în estul Mediteranei, potrivit „Foreign Policy“.

Putin vrea un loc la masa tratativelor unde se decide viitorul Siriei

Intervenţia Rusiei nu a avut loc doar pentru a-l ajuta pe Al-Assad, ci este şi un mod de a asigura Moscovei un loc la masa tratativelor unde se decide viitorul Siriei. Cu alte cuvinte, ţinta lui Putin nu este palatul prezidenţial din Damasc, ci este situată la aproximativ 160 de kilometri spre nord, la portul recent renovat Tartus, singura bază navală rusă pe teritoriu străin şi una care, întâmplător, se află chiar lângă flancul sudic al NATO.

„Nu le pasă dacă Assad rămâne sau este înlăturat. Vor doar să-şi întărească interesele şi vor, cu siguranţă, să păstreze accesul la Mediterană“, spune Sijbren de Jong, analist pentru Centrul de Studii Strategice din Haga.

„Începe să se acorde o atenţie din ce în ce mai mare în estul Mediteranei, unde Rusia are oportunităţi strategice“, spune şi Jeff Mankoff, director executiv al programului Rusia şi Eurasia din cadrul Centrului de Studii Strategice. „Există percepţia că Statele Unite se retrag şi, dată fiind poziţionarea preexistentă a Rusiei în Siria, poate face mai multe pentru a obţine putere în regiune“, adaugă specialistul.

Aventura mediterană a Rusiei a început în urmă cu secole şi a continuat pe vremea ţarilor, a tovarăşilor şi pe când războaiele mai erau şi reci, nu doar fierbinţi, scrie „Foreign Policy“.

Rusia lui Putin are multe în jocul prin care încearcă să recâştige fosta glorie sovietică, de la o prezenţă intensivă în Arctic, până la Uniunea Economică Eurasiatică, nemaivorbind de anexarea peninsulei ucrainene Crimeea. Însă de-a lungul acestor „aventuri“, Putin a făcut din estul Mediteranei un scop pentru Rusia modernă. 

Şi, în timp ce estul Mediteranei a fost un traseu important al unor cantităţi mari de petrol din Orientul Mijlociu către Europa, astăzi regiunea devine şi mai importantă ca sursă energetică de sine stătătoare, cu Siria, Liban, Cipru, Israel şi Egipt înghesuindu-se să profite de rezervele masive de gaze naturale din largul mării.

Aventura siriană a Rusiei şi câştigarea influenţei în Mediterană nu sunt neapărat acţiuni menite să distragă lumea de la implicarea rusă în Ucraina şi de la anexarea Crimeei. 

Odată cu Crimeea, în mâinile ruşilor s-a întors şi portul Sevastopol, o bază cheie la Marea Neagră pentru flota sovietică, dar care în ultimii 20 de ani a fost în mâinile unui Kiev independent. Însă dominaţia navală a Mării Negre este doar un mijloc, nu un scop. Marea Neagră are ieşire în Mediterană prin Bosfor şi Dradanele, făcând din prezenţa acolo un lucru vital.

Rusia s-a apropiat şi de alte ţări de la Mediterană

Raza de acţiune a Rusiei nu a fost limitată la Siria, pentru care livrează arme de patru decenii. În ultimii ani, Rusia s-a apropiat şi de alte ţări din colţul estic al Mediteranei, căutând să le smulgă de sub influenţa occidentală şi să-şi asigure accesul navelor şi avioanelor.

Putin a curtat fervent liderul de stânga al Greciei, promiţând proiecte energetice de miliarde de dolari şi câştigând un prieten care e în NATO şi în Uniunea Europeană.

Mai devreme în acest an, Rusia a prescris, cu generozitate, miliarde de dolari datorie care au ajutat la schiţarea unui nou acord cu Cipru. La finalul anului trecut, Putin a anunţat un „parteneriat strategic“ cu Turcia, ţară cu care Moscova încearcă să finalizeze un proiect energetic controversat. Putin s-a întâlnit şi cu liderul Egiptului, Abdel Fattah al-Sisi, de trei ori, iar anul trecut cele două ţări au semnat un acord pentru arme în valoare de 3,5 miliarde de dolari.

Rusia chiar şi-a asigurat legături mai calde cu Israelul, aliatul american în regiune. Putin şi premierul israelian Banjamin Netanyahu au discutat operaţiunile din Siria, într-o întâlnire ce a avut loc la Moscova. Oficialii israelieni recunosc cu durere că adevăratul interes al Rusiei în regiune nu este supravieţuirea regimului Al-Assad, ci supravieţuirea portului Tartus, notează „Foreign Policy“.

Nave de război ruse în Mediterană, pentru a proteja luptătorii rusi din Siria

Potrivit presei ruse, navele din Marea Neagră care şi-au făcut drum în estul Mării Mediterane, cu scuza că fac exerciţii în regiune, ar oferi apărare luptătorilor ruşi care lovesc ţinte din Siria.

În ultimele trei săptămâni, câteva nave combatante au plecat din portul Sevastopol din Marea Neagră, în Mediterană, pentru o serie de exerciţii. Atunci, Ministerul Apărării din Rusia a negat că exerciţiile ar avea vreo legătură cu turul de forţe din Siria, dar agenţia rusă de ştiri Interfax a citat o sursă militară care declara că exerciţiile sunt menite „să testeze eficienţa sistemului de protejare a bazei aeriene de lângă Latakia de loviturile aeriene“.

O sursă separată a declarat pentru „Daily Mail“ că „navele Marinei ruse conduse de crucişătorul Moskva şi detaşate în estul Mediteranei au început să ia măsuri pentru a asigura apărarea aeriană a bazei de lângă Latakia“. Pe lângă navele de suprafaţă, Marina rusă a detaşat în regiune şi o navă de supraveghere şi câteva amfibii. 

„Prin aducerea acestor nave, Rusia trimite un mesaj clar americanilor că, dacă vor să atace avioanele de la Latakia, va exista un răspuns“, a declarat Igor Sutiaghin, de la Institutul Regal pentru Servicii Unite, pentru „Daily Mail“.