Cei mai puternici adjuncţi ai liderilor lumii

Revista americană "Foreign Policy" a identificat cele mai influente cinci persoane care, de pe poziţia a doua în diferite state sau organizaţii, au un rol determinant în politică Batman

Revista americană "Foreign Policy" a identificat cele mai influente cinci persoane care, de pe poziţia a doua în diferite state sau organizaţii, au un rol determinant în politică

Batman şi Robin. Bush şi Cheney. Şi, mai nou, poate Obama şi Biden? Lista FP arată cum cei mai influenţi adjuncţi ai liderilor conturează politica mondială.

Vladimir Putin

Premierul Rusiei

Şeful: Dmitri Medvedev

La putere din: mai 2008

De ce este puternic: Oficial, premierul rus are mai puţină putere politică decât preşedintele şi are, în principal, atribuţii de politică internă.

Dar, în ciuda speranţelor Occidentului că succesorul său la preşedinţie Dmitri Medvedev ar putea introduce reforme liberale şi ar putea adopta o linie mai conciliantă pe plan extern, este din ce în ce mai clar că durul Vladimir Putin este în continuare cel care controlează totul.

De la plecarea de la Kremlin în mai, Putin a întărit puterea funcţiei de premier, înconjurându-se de mulţi dintre foştii săi colaboratori de la Kremlin. El conduce în continuare şedinţele cabinetului rus, la fel cum făcea când era preşedinte.

Iar când a început războiul, în august, între Georgia şi Osetia de Sud, Putin, şi nu Medvedev, s-a întors în grabă de la Olimpiada de la Beijing pentru a superviza răspunsul militar al Rusiei.

Secretarul de stat american, Condoleezza Rice, a făcut în mod repetat observaţia că, deşi Medvedev a semnat un acord de încetare a focului cu Georgia, el nu a părut a avea autoritate asupra armatei ruse, ceea ce implică faptul că Putin ia deciziile.

Mahmoud Ahmadinejad

Preşedintele Iranului

Şeful: Liderul suprem, Aiatolahul Ali Khamenei

La putere din: iunie 2005

De ce este puternic: Analiştii iranieni susţin că preşedintelui iranian îi lipsesc multe atribuţii importante şi că liderul suprem, aiatolahul Ali Khamenei, ia toate deciziile care contează.

Acest lucru este valabil mai ales în ceea ce priveşte politica externă, totuşi Ahmadinejad a reuşit să dea o tentă radicală politicii iraniene în disputa cu Occidentul pe tema programului nuclear şi a făcut comentarii provocatoare la adresa Israelului, atrăgând condamnarea internaţională.

Aceste lucruri nu par a-l deranja pe Khamenei, care şi-a exprimat recent sprijinul pentru Ahmadinejad înainte de alegerile prezidenţiale din 2009, în ciuda criticilor la adresa felului cum acesta a condus economia.

"Cei care l-au exclus pe Ahmadinejad de la alegerile viitoare au multe de explicat. Este un candidat feroce şi un politician ambiţios care reprezintă o ameninţare la adresa întregii orânduiri postrevoluţionare", a declarat Gary Sick, expert la Universitatea Columbia.

Wen Jiabao

Premier al Consiliului de Stat, cabinetul chinez

Şef: Hu Jintao

La putere din: martie 2003

De ce este puternic: Numit în China "Bunicul Wen" pentru felul cum a relaţionat cu populaţia în urma cutremurului din Sichuan din primăvară, Wen conduce reforma economică a Chinei şi un sistem birocratic de 100 de milioane de oameni.

"Mulţi chinezi au fost copleşiţi de Wen, de sinceritatea, de cinstea şi de umanitatea sa", a declarat analistul Cheng Li de la Brookings pentru "New York Times".

Oficial al treilea în ierarhia Partidului Comunist Chinez, el a fost colaborator al fostului premier Zhao Ziyang, înlăturat după masacrul din Tienanmen, dar a reuşit totuşi să urce în ierarhia partidului. Geolog la origine, Wen este cunoscut pentru faptul că deliberează zile întregi înainte de a lua o decizie.

Dick Cheney

Vicepreşedinte al SUA

Şef: George W. Bush

La putere din: ianuarie 2001

De ce este puternic: John Nance Garner, vicepreşedinte în timpul mandatului lui Franklin Delano Roosevelt, a spus că vicepreşedinţia "nu face nici doi bani". După Dick Cheney, nimeni nu va mai descrie funcţia în acest fel.

Agresivul ex-congresman de Wyoming şi fost secretar de stat al apărării este de departe cel mai puternic vicepreşedinte din istoria Americii, acumulând în tăcere puteri neoficiale şi ţinându-se departe de supravegherea congresului.

În 2007, Barton Gellman şi Jo Becker de la "The Washington Post" au scris că Cheney nu este nicidecum un vicepreşedinte tipic, fiind implicat în multe aspecte, de la numirile la Curtea Supremă la politica interogărilor şi la drepturile privind alimentarea cu apă în Oregon. În ultimii ani, influenţa lui Cheney în cadrul administraţiei Bush s-a mai diminuat.

Ayman al-Zawahiri

Numărul doi al Al-Qaida

Şef: Osama bin Laden

La putere din: 1998, când Jihadul Islamic Egiptean s-a alăturat Al-Qaida

De ce este puternic: Deşi nu are charisma malignă a lui Bin Laden, unii analişti cred că Zawahiri este adevăratul creier operaţional al Al‑Qaida şi iniţiatorul strategiei de lansare a atacurilor teroriste împotriva SUA. Fostul chirurg oftalmolog egiptean a dat publicităţii zeci de benzi video şi audio începând din septembrie 2001 şi a răspuns unor întrebări ale internauţilor care îl susţin.

Unele organizaţii mass-media au afirmat că Zawahiri ar fi fost ucis sau rănit în nord-vestul Pakistanului în iulie, dar aripa media a Al-Qaida a negat rapid zvonurile. Cu o engleză fluentă datorată pregătirii sale medicale, Zawahiri a dat publicităţii o nouă înregistrare pe 10 august în care i-a îndemnat pe pakistanezi să sprijine jihadul împotriva "opresiunii americane".

Visul lui Putin: Rusia, superputere mondială

"Putin, dictatorul oficios al Rusiei, a făcut tot posibilul pentru a-şi ascunde personalitatea şi intenţiile.
Anii petrecuţi în KGB l-au învăţat să afişeze docilitate şi să-şi ascundă intenţiile", notează Richard Pipes - fost consul al SUA în Georgia şi consilier pe probleme de securitate al lui Ronald Reagan - într-un editorial din ziarul "La Razon", preluat de Agerpres.

Autorul consideră că, mai presus de toate, Putin este o fire războinică. "Mărunt din punct de vedere fizic şi cu o înălţime medie comparativ cu majoritatea şefilor de stat occidentali, el pare să sufere de nevoia imperioasă de a se impune, evidenţiată şi prin pasiunea sa pentru karate", scrie Pipes.

Declaraţii agresive

El observă că agresivitatea lui Putin devine şi mai evidentă în declaraţiile sale. Exemplul cel mai recent este încercarea sa de a învinovăţi SUA pentru invazia Georgiei de către Rusia, afirmând că Washingtonul a instigat conflictul în avantajul lui McCain.

Putin vede Rusia sub ameninţarea puterilor străine, decise să o asedieze pe toate fronturile şi este hotărât să împiedice acest lucru.

Este incapabil să uite că Rusia era până de curând superputerea globală, respectată şi temută, şi că acum dorinţele sale sunt ignorate, cum s-a văzut în cazul Kosovo, sau prin încheierea de acorduri între SUA şi Polonia, sau SUA şi Cehia privind scutul antirachetă.

Tragedia este că, judecând după sondaje, majoritatea ruşilor îi împărtăşesc viziunea. Se simte o nostalgie după fosta URSS şi se doreşte ca Rusia să redevină superputere.

"Rusia are nevoie să-şi facă ordine în casă. Nu are nevoie de un Putin, ci de cineva ca Deng Xiaoping, succesorul lui Mao, care, deşi a menţinut dictatura comunistă, a împins China spre recunoaşterea proprietăţii private şi cooperarea internaţională", conchide autorul.