FOTO Cum se trăieşte în cea mai nouă capitală a lumii
0Referendumul pentru separarea Sudanului de Sud va duce, cel mai probabil, la crearea unui nou stat şi la impunerea pe harta lumii a unei noi capitale. Juba, centrul adminstrativ al Sudului, seamănă, mai degrabă, cu un imens centru de refugiaţi, în condiţiile în care jumătate de milion de oameni trăiesc în barăci, câştigând mai puţin de un dolar pe zi.
UPDATE Peste 60% din sudanezii din sud s-au prezentat la urme pentru a vota despinderea de Nord, fiind depăşit astfel pragul recesar pentru ca referendumul să fie valid.
"A fost atins pragul de 60%, acum cerem ca separarea faţă de nord să fie susţinută de 100% din populaţie", a declarat Anne Itto, membră a Mişcării pentru Libertatea Poporului, partid care a guvernat în regiunea de sud a Sudanului după pacea încheiată în 2005.
Rezultatele finale privind referendumul din Sudanul de Sud vor fi făcute publice, în mod oficial, la începutul lunii februarie.
Dacă rezultatele referendumului vor fi cele anticipate, de separare de nordul islamic, Sudanul de Sud va deveni cel de-al 54-lea stat african.
Într-o ţară puternic măcinată de conflicte armate, separarea Sudului, preponderent creştin, de Nordul islamic este văzută ca o nouă şansă pentru pace. Organizarea acestui referendum face parte din tratatul încheiat în 2005, care punea punct unui război civil care dura de mai bine de două decenii.
Patru milioane de sudanezi au stat la coadă pentru a vota desprinderea regiunii de sud de nordul controlat de partidul islamist condus de Omar al-Bashir, dorit în boxa acuzaţilor de Tribunalul Internaţional pentru crimele din Darfur. Votul pentru independenţă nu a fost unul lipsit de incidente. Circa 30 de persoane şi-au pierdut viaţa în confruntări armate în regiunea Abyei, situată la graniţa dintre Nord şi Sud şi revendicată de ambele părţi.
Sudanul de Sud, a cărei suprafaţă reprezintă mai mult decât teritoriul statelor Burundi, Kenya, Rwanda şi Uganda la un loc, adăposteşte circa zece milioane de suflete şi se deosebeşte mult de Nordul arid, având bogate resuse de apă şi petrol.
Foto: Reuters
De altfel, câmpurile petroliere aflate în regiunea de sud a Sudanului au fost motivul sângerosului război civil care a curmat peste două milioane de vieţi şi care s-a întins pe două decenii.
Ce va aduce independenţa pentru sudanezii din sud?
Anul trecut, Dennis Blair, la vremea aceea directorul serviciilor de informaţii americane, atrăgea atenţia, în faţa unei comisii a Senatului, că, în ciuda aşteptărilor de pace, posibilitatea ca în următorii cinci ani în Sudanul de Sud să se petreacă adevărate genocide nu este una de neglijat. Genocidul nu este ceva neobişnuit pentru acest stat african, în care peste două milioane de oameni şi-au pierdut viaţa în două decenii de război civil, dintre care peste 300.000 au fost ucişi în masă în Darfur.
Totul depinde de cum va fi gestionată problema petrolului şi cum vor fi împărţiţi banii, pentru că deşi petrolul este extras în sud, el este exportat prin portul Sudan, situat în nord.
Secesiunea Sudului va reprezenta o lovitură dură pentru guvernul condus de Omar al-Bashir şi pentru partea de nord a ţării. Potrivit Global Witness, petrodolarii reprezentau jumătate din veniturile Sudanului şi însumau 93% din exporturile statului african.
Foto: BBC News
Singura soluţie pentru ca pacea să se aştearnă peste această regiune africană este ca veniturile obţinute din exploatarea câmpurilor petroliere să fie împărţite, în continuare, în mod egal, aşa cum s-a decis în acordul de pace semnat în 2005.
Potrivit BBC, din 2005 şi până în prezent, Sudul a încasat circa 10 miliarde de dolari din exploatarea câmpurilor petroliere. Totuşi, sudul Sudanului rămâne una dintre cele mai sărace regiuni de pe glob. La Akabo este polul foametei la nivel global, potrivit organizaţiilor umanitare. Acolo unul din şapte copii moare de foame înainte să împlinească cinci ani.
Dacă petrolul va înceta să curgă, foametea ameninţă să curme şi mai multe vieţi. Potrivit unor estimări făcute publice de Joint Donor Team, fără descoperirea altor rezerve de petrol, Sudanul va mai putea profita de pe urma actalelor câmpuri petroliere pentru cel mult 20-30 de ani.
Cum se trăieşte în Juba
Juba, cea mai nouă capitală a lumii, oglindeşte perfect viaţa în cea mai săracă, needucată şi slab dezvoltată regiune a lumii. Într-un oraş în care nu există un sistem de alimentare cu apă, nici canalizare, iar munţii de gunoaie inundă pieţele publice nu este de mirare că au fost asfaltaţi doar 17 kilometri de drumuri.
Potrivit unui reportaj realizat de revista Foreign Policy, puţine vile se ridică printre barăcile care alcătuiesc noua capitală a lumii.
De altfel, potrivit unui raport făcut public de Southern Sudan Centre for Census, Statistics and Evaluation (SSCCSE), pe 14 decembrie 2010, peste jumătate din populaţia Sudanului de Sud trăieşte sub limita sărăciei, şi mai puţin de o treime ştie să scrie sau să citească.
Din cauza speranţei scăzute de viaţă, circa 42 de ani, potrivit datelor ONU, peste jumătate din populaţie are mai puţin de 18 ani. Numărul celor care nu au împlinit 30 de ani reprezintă 72% din populaţie. Potrivit aceleiaşi surse, în acestă regiune funcţionează doar 7.333 de afaceri, dintre care o treime în Juba. Magazinele şi restaurantele reprezintă 84% din aceste afaceri.
Date statistice:
- 51% din populaţie are sub 18 ani
- 83% din populaţie trăieşte în mediul rural
- 51% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei
- doar 37% din populaţia peste şase ani a fost la şcoală
- 80% din populaţie nu are acces la instalaţii sanitare
- 38% din populaţie trebuie să meargă mai mult de o jumătate de oră pentru a face rost de apă potabilă
- 27% dintre populaţie nu are nicio sursă de iluminat
- 96% din populaţie foloseşte lemnul sau cărbunele pentru a prepara mâncarea
- 15% dintre gospodării au instalat un telefon
- 1% dintre gospodării au deschis un cont la bancă
- 12% din populaţia activă lucrează şi este remunerată pentru munca depusă
Sursa: Southern Sudan Centre for Census, Statistics and Evaluation (SSCCSE) - 14 dec 2010
Foto: Foreign Policy
Sudanul de Sud, un precedent periculos pentru Africa?
Mare parte dintre graniţele statelor africane au fost trasate de puterile europene în anii 1880, atunci când lupta pentru Africa era în toi.
Împărţirea Africii în colonii ale marilor state europene s-a făcut fără a ţine cont de grupurile etnice, de religie sau de limba vorbită. După ce aceste state au devenit independente, în anii '60, liderii africani au decis să accepte aceste graniţe, deoarece redesenarea lor ar fi însemnat un război total.
Referendumul din Sudan pentru secesiune ar putea crea un precedent periculos pentru Africa. Sudanul ar fi primul stat care s-ar dezintegra după ce statele africane şi-au câştigat independenţa, în anii '60, potrivit BBC.
Sigur, a mai fost separarea Eritreei de Etiopia în 1993. Totuşi, trebuie avut în vedere că situaţia a fost cu totul alta în cazul eritreenilor.
Eritrea putea susţine că a fost un stat de sine stătător sub conducerea italienilor şi să împăratul Haile Selassie a încălcat o rezoluţie a ONU când a decis ca Eritrea să fie anexată Etiopiei, în 1962.
Altfel spus, eritreenii nu au încălcat înţelegerea dintre liderii africani privind sacralitatea graniţelor stabilite în anii '60.
Odată cu desprinderea sudului de Sudan, alte regiuni africane ar putea susţine că au motive pentru a cere independenţa. Printre acestea se numără Somaliland, regiune care a fost independentă de Somalia pentru trei zile în anii '60. Grupări separatiste cer şi o mai mare autonomie în regiunea Casamance, din Senagal, în regiunea Cabinda din Angola şi în regiunea Katanga, din Congo. Nu trebuie uitată nici intervenţia liderului libian Muammar Gadaffi pentru dezmembrarea Nigeriei.
Mult trâmbiţatul slogan al Uniunii Africane, organul reprezentativ al continentului, "Africa trebuie să fie unită", ar putea deveni curând istorie.
Foto: BBC News
Se încarcă comentariile...
