Transformarea regimului comunist din Cuba: De la un exportator de revoluţii la un mediator de vază pe scena internaţională

Raul Castro FOTO CNN

Cuba, o ţară aflată timp îndelungat sub focul criticilor majorităţii actorilor internaţionali, se impune astăzi ca mediator pe scena mondială, reuşind succesiv să-şi normalizeze relaţiile cu SUA, după o jumătate de secol, să contribuie la deschiderea dialogului de pace în Columbia şi să găzduiască o întâlnire istorică între Papa Francisc şi Patriarhul Kiril al Rusiei.

Potrivit experţilor, această transformare diplomatică are de-a face cu antecedentele regimului comunist de la Havana, care a tot încercat, după preluarea puterii în 1959, să exporte revoluţia castristă şi să lege relaţii cu ţări şi organizaţii aflate pe lista neagră a Occidentului.

„Dintr-un stat izolat în emisfera vestică şi hotărât să revoluţioneze echilibrul internaţional, Cuba a sfârşit prin a beneficia de imaginea unui stat în proces de transformare care întreţine relaţii de cooperare şi dialog“ cu anumiţi actori, notează pentru AFP Arturo Lopez-Levy, politolog la Universitatea din Texas Rio Grande Valley.

„Guvernul columbian şi Vaticanul vor să profite de intrările de care beneficiază Cuba pe lângă adversarii lor, precum (rebeliunea marxistă) FARC sau Kremlinul“, subliniază expertul cubanez.

Dintr-un inspirator şi aliat al mişcărilor rebele de stânga din anii 1970, regimul castrist de la Havana a ajuns un mediator al negocierilor de pace dintre Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC) şi Guvernul conservator de la Bogota, pe care le găzduieşte de trei ani. Aceste negocieri ar urma să se încheie cu un acord în următoarele săptămâni, ceea ce ar erija regimul condus de Raul Castro într-un garant al păcii asemeni Norvegiei, o ţară recunoscută pentru calitatea diplomaţiei sale, comentează AFP.

Vineri seară, Havana a mai adăugat un punct la noua sa imagine, oferind un teren neutru de dialog Papei Francisc şi Patriarhului Kiril al Rusiei, care au consfinţit prima întâlnire dintre un şef al Bisericii Catolice şi unul al celei mai mari Biserici Ortodoxe de la Marea Schismă din 1054. Întâlnirea a fost intermediată de Raul Castro, un ateu.

„Cuba este teatrul a două evenimente de o importanţă enormă. Acest fapt va legitima probabil şi mai mult rolul lui Raul Castro de intermediar în chestiunile internaţionale“, afirmă Brian Fonseca, analist şi director al Institutului Jack Gordon, cu sediul în Florida.

Capitala unităţii

După adoptarea unor reforme economice, Raul Castro, alături de preşedintele Barack Obama, a fost artizanul unei spectaculoase apropieri a Cubei de Statele Unite, doi vechi inamici încă din perioada Războiului Rece.

Însă una dintre cele mai notabile schimbări a fost reînnoirea dialogului între regimul comunist şi Biserică, după ani îndelungaţi marcaţi de conflicte deschise.

Acesta este „unul dintre cele mai bine păzite secrete în ceea ce priveşte schimbarea din Cuba. Această ţară nu mai este la fel nu doar economic, ci şi politic (faţă de Biserică, n. red.). Această deschidere i-a permis să primească trei papi, pe patriarhul ortodox rus, lideri protestanţi şi musulmani şi chiar pe Marele Rabin al Israelului“, relevă Lopez-Levy.

„Dacă va continua în acelaşi ritm, Cuba va deveni capitala unităţii“, a exclamat însuşi Suveranul Pontif în cursul escalei sale de vineri de la Havana.

Reformele lui Raul Castro au generat mai mult entuziasm în străinătate decât pe insulă, unde deschiderea politică se face aşteptată în timp ce nivelul de trai al majorităţii stagnează, în principal din cauza embargoului impus în 1962 şi menţinut încă de Statele Unite.

Deşi reuşitele diplomatice ameliorează imaginea ţării, ele ar putea avea, totuşi, un efect indezirabil pentru cei care aspiră la schimbări interne, semnalează Sebastian Arcos, de la Institutul Cubanez, situat la Florida.

Din „ceea ce am văzut anul trecut, Havana este în măsură să obţină succese diplomatice, în schimb reformele interne sunt suspendate“, subliniază expertul pentru AFP.