Serbia o rupe cu trecutul

Uniunea Europeană ar trebui să-şi onoreze promisiunea şi să întindă o mână de ajutor Balcanilor Luna aceasta a fost una agitată pentru Balcani. Europa a constatat că Serbia putea

Uniunea Europeană ar trebui să-şi onoreze promisiunea şi să întindă o mână de ajutor Balcanilor

Luna aceasta a fost una agitată pentru Balcani. Europa a constatat că Serbia putea să încapă din nou pe mâinile naţionaliştilor, dar şi că foştii adversari într-un război fratricid, bosniacii şi croaţii, au acordat maximum de puncte reprezentantei acestei ţări la Eurovision. S-a putut vedea, încă odată, că graniţa dintre iubire şi ură este foarte îngustă în regiune. Şi albanezii, şi sârbii sunt iuţi la mânie, violenţele interetnice putând să se declanşeze oricând.

Chiar dacă pe ultima sută de metri parlamentul sârb a învestit un nou guvern compus din reprezentanţi ai partidelor proeuropene, condus de Vojislav Kostunica, iar liderul ultranaţionalist Tomislav Nicolici a fost nevoit să demisioneze din postul de preşedinte al parlamentului în care s-a aflat doar cinci zile, analiştii sârbi consideră că temerea Europei privind alunecarea treptată a Serbiei spre vremurile lui Slobodan Milosevici nu
s-a adeverit. Întoarcerea cu 180 de grade pe scena politică sârbă s-a produs în aceeaşi zi în care reprezentanta Belgradului la Eurovision, Maria Serifovici, câştiga concursul. Când deputaţilor Skupstiniei (parlamentul), care se adunaseră în sesiune, li s-a spus că singurul punct de pe ordinea de zi este schimbarea preşedintelui Legislativului, acestora nu le-a venit să creadă. Doar cu cinci zile în urmă, ei îl votaseră în această funcţie pe Tomislav Nicolici, adjunctul liderului Partidului Radical Sârb, Vojislav Seseli, care se află din 2003 la închisoarea TPI, de la Haga, pentru crime de război. Serbia părea că a decis să schimbe liderul ultraradical al parlamentului şi să se întoarcă în Europa, sub impresiile victoriei la Eurovision. În realitate, înţelegerile-cheie care au schimbat radical distribuirea forţelor politice fuseseră luate cu câteva zile înainte, când democraţii sârbi au reuşit, pentru prima oară în ultimele trei luni, să continue negocierile pentru împărţirea fotoliilor de ministru. Piatra de încercare a fost poziţia inflexibilă a actualului premier, Vojislav Kostunica, care a cerut nu doar să fie păstrat în funcţia de prim-ministru, ci să şi deţină controlul asupra Ministerului de Interne şi serviciilor de securitate. Pretenţiile lui Kostunica nu erau agreate de Partidul Democrat al preşedintelui Boris Tadici, care, la alegerile parlamentare din ianuarie, a obţinut mai multe voturi decât coaliţia premierului sârb. Atunci când negocierile au intrat pe linie moartă, Kostunica a susţinut candidatura liderului ultranaţionalist la funcţia de preşedinte al parlamentului.

Această mişcare a forţat mâna lui Tadici, dar a şi lăsat Europa cu gura căscată. După înţelegerea dintre premier şi preşedinte, Tomislav Nikolici nu a mai aşteptat să fie demis de parlament, ci şi-a depus de bunăvoie demisia. "Dumnezeu a creat lumea în şase zile, eu am reuşit să o zgudui doar în două", a declarat, patetic, liderul ultranaţionalist, făcând aluzie la reacţia trezită pe plan internaţional de numirea sa în funcţia de preşedinte al Legislativului sârb. Politician abil, Kostunica şi-a păstrat funcţia de premier, iar cea de viceprim-ministru, responsabil cu integrarea europeană, i-a revenit Partidului Democrat, care l-a desemnat pe Bojidar Djelici. Democraţii au mai primit portofoliile Externelor şi Apărării, iar Internele şi Serviciile Secrete au fost încredinţate adepţilor lui Kostunica, dar sunt coordonate de Consiliul Securităţii, condus de preşedintele Boris Tadici.

Principalii membri ai noului guvern sârb

VoJIslav Kostunica: lider al Partidului Democratic din Serbia (DSS) a fost şeful guvernului, începând din 2004. Oponent categoric al ideii unui Kosovo independent, el pledează pentru o amplă autonomie. Jurist, specializat în drept constituţional, Kostunica, în vârstă de 63 de ani, a fost unul dintre liderii opoziţiei din perioada lui Miloşevici, pe care l-a învins, în anul 2000, la prezidenţiale. Criticii săi spun că el şi-a pierdut creditul de care se bucura în Occident din cauza retoricii naţionaliste în ceea ce priveşte Kosovo şi a faptului că a sprijinit un ultranaţionalist la şefia parlamentului.

Bojidar Djelici: vicepremier pentru integrarea europeană, în vârstă de 42 de ani, membru al Partidului Democrat (DS). Economist educat în Occident, el a revenit în Serbia după răsturnarea de la putere a lui Miloşevici, în anul 2000. A fost ministru de finanţe în guvernul lui Djindjici, apoi a intrat în afaceri. El a fost iniţial candidatul propus de partidul lui Tadici pentru funcţia de premier şi a promis că va repune Serbia pe calea spre aderarea la UE.

Mladjan Dinkici: ministrul economiei, în vârstă de 42 de ani, este liderul Partidului G 17 Plus. A fost ministru de finanţe în primul Cabinet Kostunica şi se defineşte mai degrabă ca un expert decât ca un politician. Criticii îl acuză că nu şi-a ţinut promisiunile de prosperitate şi că a risipit banii publici pe un ambiţios program naţional de investiţii, care nu a avut rezultate până în prezent.

Vuk Jeremici: ministru de externe, în vârstă de 32 ani, membru DS. Educat la Cambridge şi Harvard, el a fost consilier al conducerii DS din anul 2000, inclusiv al preşedintelui Boris Tadici, din 2003. Este considerat prea tânăr pentru o funcţie atât de importantă, dar Tadici îl creditează pentru că a inclus Serbia în Parteneriatul NATO pentru Pace.

Noul guvern şi marile proiecte energetice

Premierul Kostunica a spus că programul său de guvernare se bazează pe cinci principii fundamentale: Kosovo, aderarea la UE, cooperarea cu TPI, politica socială şi economică, lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate. El a mai spus că Serbia speră să atragă trei miliarde de euro din investiţii în sectorul energetic, în următorii patru ani. "Guvernul Serbiei intenţionează să obţină cel puţin trei miliarde de euro, în următorii trei ani, mai ales în sectorul petrolului şi al gazelor naturale. Va construi o conductă de 400 km de gaze naturale, în valoare de un miliard de euro." Noul premier sârb şi-a propus privatizarea, pe etape, a monopolului petrolier Nis. Firmele care şi-au exprimat până în prezent interesul pentru cumpărarea companiei Nis sunt: Rompetrol, Mol, OMV, PKN Orlen din Polonia, Hellenic Petroleum din Grecia şi companiile ruseşti Luk Oil şi Gazprom Neft. Serbia este unul dinte statele participante la construcţia oleoductului paneuropean Constanţa - Trieste.

Kosovo, o rană deschisă

Noul guvern sârb are un minister care se va ocupa doar de dosarul Kosovo şi este condus de Slobodan Samardzici, care a fost unul dintre negociatorii pentru statutul provinciei. Consiliul de Securitate al ONU este aşteptat să se pronunţe în curând asupra statutului Kosovo în baza propunerilor mediatorului ONU, Martti Ahtisaari, care preconizează o independenţă sub supraveghere internaţională.

Premierul Kostunica a declarat, în faţa parlamentului reunit care a aprobat noul Cabinet, că orice programare unilaterală a independenţei Kosovo va fi considerată "absolut nulă şi nu va produce nicio schimbare de ordin constituţional şi juridic în ţară". El a transmis un mesaj sârbilor din Kosovo în care spune că "o astfel de proclamare nu trebuie să vă provoace teamă şi să vă determine să vă abandonaţi căminele din provincia noastră", a spus Kostunica. Potrivit International Crisis Group, Occidentul ar tebui să ia în considerare un moratoriu de doi ani, cu privire la o viitoare calitate de membru ONU pentru Kosovo.

Instituţia cu sediul la Bruxelles a sugerat că numirea unui trimis special pentru minoritatea sârbă din Kosovo ar putea, de asemenea, convinge Moscova să accepte textul de rezoluţie propus de Ahtisaari. Rusia a avertizat că ar putea folosi dreptul de veto în cazul unei rezoluţii propuse de Occident, în Consiliul de Securitate al ONU, în baza planului mediatorului Martti Ahtisaari, care oferă provinciei o independenţă sub supraveghere internaţională. ICG recomandă mici revizuiri ale planului, pentru a se demonstra deschiderea către cererile Rusiei, în special trimiterea unui însărcinat pentru minorităţi şi un moratoriu de doi ani înainte ca provincia Kosovo să aplice pentru calitatea de membru al ONU.

Adjunctul lui Ahtisaari a avertizat cu privire la orice revizuire fundamentală a planului, despre care mediatorii spun că instituie un echilibru delicat între aspiraţia albanezilor şi îngrijorările Serbiei. "Fiecare cuvânt a fost cântărit de 10 ori" , a declarat Albert Rohan. "A repune planul în dezbatere înseamnă să deschidem cutia Pandorei", a spus el. Rohan a cerut mai multe negocieri până când ambele părţi ajung la un acord. "Nu există nicio soluţie ideală care să le permită celor două părţi să ajungă la un acord, sârbii şi kosovarii sunt rigizi", a declarat oficialul. ICG i-a avertizat pe liderii kosovari cu privire la orice declaraţie unilaterală referitoare la independenţă, în condiţiile în care Rezoluţia ONU 1244 este încă în vigoare. "Avertismentul SUA că ar putea recunoaşte unilateral Kosovo, cu Rezoluţia 1244, încă în vigoare, ar putea plasa UE într-o dilemă, ar putea să o dezbine şi să o blocheze. Unii membri ai Uniunii ar putea recunoaşte independenţa Kosovo, mulţi, nu", potrivit ICG.

Nu există un plan B pentru provincie

Albert Rohan, adjunctul mediatorului ONU, Martti Ahtisaari, susţine că nu există "un plan B pentru Kosovo", în cazul respingerii unui text de rezoluţie care vizează acordarea unei independenţe sub supraveghere pentru provincie. "Misiunea noastră este terminată, este rândul SUA şi al UE să se implice. În cazul unei blocări în Consiliul de Securitate, misiunea ONU prezentă în Kosovo, din 1999, va rămâne acolo, dar ea nu va putea să funcţioneze ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat", a declarat el.

Garda ultranaţionaliştilor

Un grup de veterani şi ultranaţionalişti sârbi au anunţat că vor forma "o gardă voluntară şi că vor lupta pentru a păstra provincia separatistă Kosovo, căreia Occidentul vrea să-i acorde independenţă", scrie Reuters. Veteranii, a căror iniţiativă aminteşte de paramilitarii sârbi care au acţionat în Croaţia, Bosnia şi Kosovo timp de un deceniu, comiţând o serie de atrocităţi, şi-au luat numele de "Garda prinţului Lazăr". Coordonatorul grupării, Hadzi Andrej Milici, declara: "Unii cred că pot lua pământul sfânt al Serbiei, ştergându-l de pe hartă. În clipa în care cineva încearcă să smulgă Kosovo şi să-l declare independent, ne vom începe acţiunile. Eu şi unităţile mele nu vom ceda niciodată", a declarat Milici într-o conferinţă de presă organizată la Belgrad. Liderul Mişcării Veteranilor Sârbi, Zeljko Vasiljevici, a subliniat că gruparea nu intenţionează să acţioneze "în afara instituţiilor statului". "Tot ceea ce vrem este să ne punem la dispoziţia lor, a armatei şi a poliţiei, în cazul în care Kosovo îşi declară independenţa", a explicat el. (Viorica Marin)

Perspective economice

În urma alegerii unui ultranaţionalist în fruntea parlamentului, pieţele financiare din Serbia au reacţionat negativ, stabilizându-se apoi după demisia acestuia. Analiştii financiari declară însă că acest an este ratat în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor de creştere economică. Experţii Institutului Economic din Belgrad sunt şi mai îngrijoraţi de faptul că Serbia nu a avut un guvern timp de şase luni. După ce coaliţia anterioară a primului-ministru Vojislav Kostunica s-a dizolvat, în noiembrie, guvernul a fost nevoit să opereze fără buget. Trezoreria statului a adunat venituri şi a achitat cheltuieli sub aşa-numita finanţare temporară, care a fost prelungită, contrar legii, după termenul de trei luni, scrie Georgi Mitev-Shantek în "Southest European Times". Noul guvern se va confrunta acum cu problema convingerii investitorilor străini că instabilitatea politică a luat sfârşit, iar Serbia este din nou pe calea către aderarea la UE. Nu va fi o misiune uşoară, a declarat directorul Agenţiei de Stat pentru Investiţii Străine, Jasna Matici. Kostunica trebuie acum să iniţieze un buget restrictiv, în conformitate cu recomandările FMI şi Băncii Mondiale.

Şansele integrării în UE

Formarea noului guvern sârb se datorează şi insistenţelor Occidentului. Comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, a declarat că UE va relansa "foarte curând" negocierile de asociere cu Serbia, dacă Belgradul demonstrează progrese în privinţa arestării persoanelor căutate pentru crime de război. Declaraţiile sale au dezamăgit, însă, Belgradul, care se aştepta la o reluare imediată a discuţiilor. "De ce ar cheltui bani pe biletul de avion? Ca să vină la Belgrad, pentru a spune aceleaşi lucruri", s-a întrebat un apropiat al coaliţiei de guvernare. Negocierile pentru un acord de stabilizare şi asociere, primul pas spre o aderare la UE, au fost suspendate în mai 2006, din cauza eşecului autorităţilor sârbe de a-l aresta şi extrăda pe Ratko Mladici, inculpat de TPI. Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, declara, la Zagreb, la Reuniunea procesului de cooperare în Europa de Sud-Est (SEE-CP), că regiunea balcanică rămâne "membrul lipsă al Europei" şi i-a îndemnat pe liderii regionali să se concentreze asupra reformelor necesare pentru a adera la UE. Interesant este faptul că populaţia din Kosovo doreşte în proporţie de 96%, integrarea în UE, iar croaţii, care sunt mai aproape de Uniune, nu îşi mai doresc integrarea atât de mult.