Revolta ginerelui egiptean

Tinerii egipteni cheamă la o «grevă a căsătoriilor» de 30 de zile, care să înceapă la 1 martie.

În Egipt, pentru a obţine mâna unei tinere, viitorul soţ este obligat să cumpere absolut totul, de la o locuinţă până la linguriţele de ceai şi antena parabolică. În faţa acestor exigenţe financiare aproape imposibile, mulţi dintre ei se revoltă şi îmbrăţişează ideea celibatului.

Este şi cazul tânărului Haitham din Cairo care, în loc să vorbească despre dragoste şi tandreţe atunci când evocă logodna sa cu Sarah, se gândeşte că vor mai trece mulţi ani până când să-i poată oferi condiţiile de trai pe care le pretinde tatăl acesteia. Fără acordul lui, căsătoria nu poate avea loc.

„Este de neconceput. Acum, ca să mă pot însura, trebuie să cumpăr şi ultimul tip de televizor. Dacă nu eram îndrăgostit, renunţam demult", se plânge Haitham. El nu este singurul egiptean aflat în această situaţie. Mulţi alţi tineri îndrăgostiţi care vor să se însoare se simt „storşi ca o lămâie" din punct de vedere financiar. Furioşi, aceştia au creat un grup pe Facebook, iar sloganul lor este „Lăsaţi-o să rămână fată bătrână!", adresat, fireşte, viitorilor socri prea exigenţi.

„Nimeni nu ne va mai obliga să intrăm în datorii pentru a ne putea căsători", mai anunţă pe Facebook tinerii egipteni care riscă să rămână la stadiul de „logodnici" toată viaţa. Iar numărul acestora creşte pe zi ce trece.

Inspirându-se dintr-o campanie lansată în Arabia Saudită, ei cheamă la o „grevă a căsătoriilor" de 30 de zile, care să înceapă la 1 martie. „Vrem să schimbăm vechile şi proastele obiceiuri care duc la inflaţia costurilor de căsătorie şi o transformă într-o afacere unde câştigă cel ce oferă mai mult", spun ei pe Facebook.

Logica materialistă a familiilor care au fete de măritat se reprecutează negativ în statisticile guvernamentale despre situaţia celibatarilor, care constituie o adevărată bombă demografică al cărei efect se va întinde în timp. Dacă unii părinţi nu ar fi ascultat de vocea raţiunii şi a bunului simţ, în Egipt s-ar fi întemeiat mult mai puţine familii.

Mulţi au renunţat la tradiţii costisitoare, cum ar fi o nuntă cu invitaţi numeroşi care trebuie cazaţi şi hrăniţi timp de trei zile cel puţin înainte de ceremonie. Evident, toate cheltuielile revenind mirilor. În schimb, obligaţia ca aceştia să-i cumpere miresei parura din ziua nunţii (accesoriu foarte scump, care arată, simbolic, că viitorul soţ are posibilităţile materiale să achiziţioneze o locuinţă) rămâne valabilă şi-n ziua de azi.