Comunismul contemporan, Ep. 2

Cubanezii trăiesc cu, pentru şi prin muzică şi dans. La 7 dimineaţă deja mişună bicitaxiurile pe străzi, mai toate fiind dotate cu o baterie de maşină şi 2 boxe sub scaune. De regulă zbârnâie reggaeton, dar le plac mult pop-ul, rap-ul şi R&B-ul modern şi mare mi-a fost mirarea să aud "Ich Will" de la unul dintre ei.

La fel şi taxiurile, au casetofoanele pregătite pentru orice gust, iar când circulă fără clienţi dau cu bassul şi toba mare de sar oglinzile.

Fiecare terasă mai spălată are o mică trupă care face show live şi ocazional câte un cuplu de dansatori care după ce îşi face numărul merge printre mese şi scoate clienţii la dans: salsa, bachata, cha cha, etc. Nu mai zic de hoteluri, unde în fiecare seară se ţin spectacole de dans, concerte ori show-uri de iluzionism.

Cei mai mulţi căntăreţi şi dansatori fac asta cu o plăcere şi o pasiune vizibile pe chipurile lor, pe care le transmit şi spectatorilor, care de cele mai multe ori se lasă atraşi pe ringul de dans şi se pun în mişcare cu stângăcie.

La hotelul la care am stat în Varadero aveau o trupă de 4 băieţi şi 4 fete care dansau de rupeau, într-o recuzită jalnică. Ciorapii fetelor erau mai mult petice şi aţă decât dantelă, pantofii erau scofâlciţi, iar ei se schimbau în toaleta localului, grăbiţi şi emoţionaţi pentru că venea numărul următor. Dansau cu suflet, cu pasiune, cu gura până la urechi.

În fiecare oraş se găseşte cel puţin o "Casa de la Musica", local ori spaţiu public unde se cântă şi se dansează. Vin artişti locali pe scenă, iar spectatorii se adună pe marginea piaţetei, pe borduri ori la terasele dimprejur şi ascultă sau ies la dans. Printre spectatori se numără mereu şi localnici, ei fiind şi cei mai curajoşi şi talentaţi dintre dansatori.

În Havana se ţin în fiecare seară 1-2 spectacole ale Buena Vista Social Club, la care sunt afiliaţi zeci de artişti, care cântă în diferite localuri. Sunt ca o mare familie, se cunosc toţi între ei şi fac un show de zile mari. La cel la care am fost noi a venit şi o solistă de 80 de ani, îmbrăcată sclipitor şi cu mărgele roşii la gât. Abia mergea, dar zbiera la microfon mai ceva ca Fidel în zilele lui tumultuoase.

Autorul acestor rânduri este Ovidiu Neacşu, economist, a absolvit Finanţe şi Bănci la ASE Bucureşti. Antreprenor de 9 ani, pasionat de economie politică. A participat la seminarii pe teme economice, politice şi juridice în Franţa, Bulgaria, SUA şi Georgia şi este vicepreşedintele think-tank-ului libertarian SoLib - Societatea pentru Libertate Individuală.