Militari moldoveni pentru coaliţiile SUA

Atât comuniştii cât şi liberal-democraţii din Republica Moldova au trimis trupe sub comanda americană, pentru a-şi afirma o politică externă multivectorială. Prin participarea la campaniile din Irak şi Afganistan, Chişinăul urmăreşte obţinerea sprijinului vestic în problema transnistreană sau beneficii economice.

După ce a avut un mic contingent în Irak, Republica Moldova participă, mai nou, şi la operaţiunile internaţionale din Afganistan. Fostul preşedinte Vladimir Voronin spune acum că SUA i-au cerut militari contra unor sume din ajutoarele destinate ţărilor sărace şi îi acuză pe noii guvernanţi moldoveni că fac acelaşi joc, cu referire la ajutorul de 262 de milioane de dolari oferit recent de Washington.

Autorităţile moldovene răspund că participarea la operaţiuni de menţinere a securităţii internaţionale face parte din obligaţiile oricărui stat integrat în sistemul mondial.

În mod tradiţional, relansarea relaţiilor Republicii Moldova cu partenerii occidentali conduce la implicarea în afaceri militare. Ca şi în cazul guvernării comuniste, când militarii moldoveni au fost încadraţi în operaţiuni umanitare şi de reconstrucţie post-conflict în Irak (2003-2008), Alianţa pentru Integrare Europeană a decis antrenarea ţării în operaţiunile de menţinere a păcii în Afganistan.

Iniţiativa guvernării comuniste se înscria în campania internaţională împotriva terorismului aflată sub egida SUA. Pentru Washington, chiar şi atragerea unor state fără greutate regională însemna multiplicarea numărului de aliaţi, ceea ce conferea campaniei legitimitatea necesară.

Atac la neutralitate

Aflată în afara pericolului real al terorismului mondial, dar ghidată de interesul unor legături mai strânse cu liderii comunităţii internaţionale, Moldova lui Voronin a acceptat provocarea de a se alătura SUA deşi conştientiza perfect poziţia ostilă a Rusiei, care s-a opus mereu campaniilor militare purtate de americani şi de aliaţii lor.

Completarea forţelor multinaţionale din Irak cu trupe ale unor state CSI ca Republica Moldova sau Ucraina irita Moscova şi pentru că acestea nu participau la Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă dar acceptau să se afle sub comandamentul american - mai mult, Moldova este, constituţional, ţară neutră. Balansarea între Est şi Vest a fost „cartea de vizită" a fiecărei guvernări de la Chişinău pentru că aduce avantaje, inclusiv de ordin economic.

Indiferent de fluctuaţiile politicii externe moldoveneşti, comuniştii nu au luat în considerare retragerea micului contingent moldovenesc din Irak (circa 100 de genişti de-a lungul perioadei) decât când Bagdadul a dat acest semnal tuturor. Regimul Voronin a cochetat în această manieră cu colosul american nu doar din nevoia afirmării modelului politicii externe multivectoriale, dar şi pentru a căpăta câteva dividende politice concrete - în primul rând, susţinere politică americană în rezolvarea problemei transnistrene.

După comunişti

Guvernarea liberal-democrată a acceptat susţinerea campaniei de menţinere a păcii din Afganistan din raţionamente similare.

Pentru revenirea rapidă la relaţii normale cu Occidentul, mai ales pe fondul unei situaţii economice morbide şi al necesităţii unor împrumuturi financiare, ralierea la acţiunile americanilor este un cost acceptabil.

Alt obiectiv urmărit acum de Chişinău constă în reanimarea imaginii ţării, puternic afectată de evenimentele din aprilie 2009 şi de politicile compromiţătoare ale comuniştilor. Rolul de catalizator în luarea acestei decizii l-au avut interesele unor exponenţi ai actualei formule de guvernare de a cuceri publicul local de orientare euro-atlantică.

Vizita peste Atlantic a premierului Vlad Filat a conturat această tendinţă. Ca urmare, Partidul Liberal-Democrat din Moldova a devenit liderul informal al politicilor euro-atlantice, asigurându-şi acest monopol la nivelul discursului public şi al poziţionării politice în raport cu partenerii de alianţă.

Mai citiţi în ediţia curentă a Foreign Policy românia

Sindromul Carter

Barack Obama ar mai putea încă revoluţiona politica externă a Americii. Dacă aceasta însă eşuează - scufundată în Afganistan sau aiurea - în incoerenţa care a definit viziunea bine intenţionată, dar eronată a lui Jimmy Carter, va fi cu atât mai dificil pentru viitorii preşedinţi să traseze un curs prudent prin apele tulburi din faţa noastră. De Walter Russell Mead

Rusia cu două capete

Când Rusia se clatină pe marginea dintre democraţie şi autocraţie, dintre modernitate și trecutul stalinist, dintre liberalismul şovăielnic al preşedintelui Medvedev şi represiunea întrupată de premierul Putin, un simbol descrie perfect această dublă personalitate: vulturul cu două capete, emblema Rusiei pentru o mare parte a perioadei de după secolul al XV-lea.

Dar vulturul cu două capete, care are scopul de a aminti mereu de glorioasele rădăcini bizantine ale Rusiei, nu este doar un însemn imperial neinspirat, ci un simbol al schizofreniei care caracterizează fiecare aspect al vieţii ruseşti. De Nina L. Hrușceva

123 de trilioane de dolari

În 2040, venitul per capita al Chinei va atinge 85.000 de dolari, mai mult decât dublul prognozei pentru UE. Locuitorul de condiţie medie al unui megacity chinez va trăi de două ori mai bine decât cel francez, atunci când China se va transforma într-o ţară superbogată. Partea chineză din PIB-ul global - 40% - va depăşi cu mult partea SUA (14%). De Robert Fogel