La ce bun ambasadele Uniunii Europene ?

La Paris sau Bucureşti, ministerelor de Externe li s-au redus bugetele. UE tocmai lansează însă un serviciu paralel cu diplomaţiile celor 27. Ar putea serviciul extern european sa creeze veritabile Ambasade UE, comune statelor membre? FP România a cerut opinia unei specialiste în politici europene.

Nu este posibil în acest moment, pentru simplul fapt că statele membre nu sunt pregătite să renunţe la propria lor diplomaţie, la propria lor politică externă şi, prin urmare, nu sunt pregătite să renunţe la propriile ambasade. Dar, înlocuirea rămâne o posibilitate teoretică pentru viitor. Deocamdată, Serviciul European de Acţiune Externă (European External Action Service - EEAS) începe să se contureze ca şi concept, urmând ca la sfârşitul acestei luni Parlamentul European să „parafeze" varianta finală de organizare şi regulile de funcţionare ale EEAS.

Din toamnă (octombrie sau noiembrie) urmează să se contureze Ambasadele UE în multe ţări ale lumii. Ele vor răspunde în faţa Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate a Uniunii, Catherine Ashton, şi a cabinetului său, alcătuit dintr-un fel de „secretari de stat" cu însărcinări regionale, o serie de consilieri ş.a.m.d.

Minister internaţional

Împreună, ambasadele şi cabinetul complex al dnei Ashton vor alcătui un fel de minister al afacerilor externe al Uniunii - EEAS. Spun, „un fel de" pentru că situaţia este mai complicată.

EEAS nu va fi un minister în sensul pe care-l cunoaştem: o birocraţie cu rol de implementare a politicii externe a unui stat. UE nu este un stat, nici cel puţin o federaţie, iar atribuţiile executive au fost şi rămân împărţite între câteva instituţii fundamentale. Comisia Europeană este cea care a avut şi pretinde în continuare rol executiv, dar şi de concepţie, de iniţiativă şi de planificare. Comisia are comisari pentru Dezvoltare, Extindere şi Politica de Vecinătate, iar atribuţiile acestora se suprapuneau peste atribuţiile prevăzute pentru EEAS.

EEAS va avea în jur de 8.000 de diplomaţi, din care doar 40% vor proveni din rândul diplomaţilor statelor membre, şi propriul său buget administrativ, cheltuirea sa fiind monitorizată de Parlamenul European (PE). Pentru 2010 bugetul EEAS va fi în jur de 9,5 milioane euro. Comisia va menţine controlul asupra cheltuielilor operaţionale. PE va trebui să fie consultat în ce priveşte numirile de ambasadori UE.

Ambasadele UE nu vor fi înfiinţate de la zero. Ele se vor construi pornind de la vechile Delegaţii deschise de Comisia Europeană în capitalele a peste 130 de state ale lumii, de-a lungul ultimelor decenii. Nu vor exista Ambasade ale UE (deci o reprezentare din partea EEAS) în statele membre. În aceste state funcţionează deja Reprezentanţe ale Comisiei, care sunt un fel de „prefecturi" ale UE.

Bătălii regionale

Acum se duc lupte acerbe pentru posturile de şef de misiune UE în diferitele ambasade pe care UE le va avea în diferite capitale. De precizat că aceste Ambasade vor fi deschise doar în capitale din afara UE. De pildă, Irlanda îşi doreşte ca un diplomat senior irlandez să obţină postul de şef de misiune la Beijing. Capitala unei ţări cu mare putere economică şi cu o economie în plin avânt este subiectul unor lupte intestine europene, pentru că ocuparea postului de Ambasador al UE la Beijing va fi un post de mare prestigiu şi de mare putere.

Adesea, statele mai slabe, mai mici, mai puţin proeminente din UE se folosesc de prestigiul şi puterea UE pentru a-şi mări propriul impact de politică externă într-o parte sau alta a lumii. Fostul ministru de externe român, actualmente ambasador, dl Lazăr Comănescu, vorbea despre modul în care apartenenţa României la UE a crescut prestigiul şi „acţiunile" României în terţe ţări, din Asia sau din alte părţi ale lumii.

Şi alcătuirea „ministerului" de la Bruxelles este subiect de controverse, lupte şi lobby puternic. Polonia, de pildă, a reuşit să obţină postul de agent al serviciului secret al EEAS - cel care va fi arhitectul principal al sistemului de securitate internă al EEAS.

Dr. Liliana Popescu este conferenţiar universitar la SNSPA