Va parafa Chişinăul în toamnă Acordul de Asociere?

Summitul de la Vilnius ar putea fi un semieşec pentru Chişinău dacă acesta nu va îndeplini condiţia de securizare a frontierei

Europarlamentara română Monica Macovei speră ca Acordul de Asociere a Republicii Moldova la UE şi cel privitor la liberalizarea vizelor să intre în vigoare începând cu anul 2014.

O parte însemnată a cetăţenilor din Moldova (63,1%) îşi doresc ca ţara lor să facă parte din Uniunea Europeană (vezi Barometrul GeoPOL 2012) şi,implicit, şi-ar dori ca „povestea de succes” a Chişinăului să se materializeze la summitul de la Vilnius. „Când vine clipa să ne bucurăm şi să culegem roadele, cineva se găseşte să <<bage câte o strâmbă>>, ca să nu fie mărul roşu şi frumos”, declara europarlamentara Macovei cu referire la parcursul european al Moldovei, în cadrul unui Tiraspolul ameninţă să amplaseze posturi vamale de-a lungul Nistrului dacă nu se anulează regimul de vize pentru cetăţenii ruşi şi ucraineni rezidenţi în Transnistria.

Strategia Chişinăului a vizat atingerea acestui obiectiv urmând principiul complementarităţii a două segmente: pe de-o parte frontiera moldo-ucraineană pe segmentul transnistrean este asigurată de Republica Moldova şi Ucraina cu sprijinul Misiunii Uniunii Europene de Asistenţă la Frontieră (EUBAM), desfăşurându-şi activitatea încă din 2005, iar pe de altă parte cele şase puncte de control interne, unde înregistrarea cetăţenilor străini, ai Republicii Moldova sau apatrizi care trec regiunea transnistreană, va fi una opţională.

„Conform legislaţiei, cetăţenii străini, odată intraţi în Moldova, au 72 de ore ca să meargă la Biroul de Migraţie şi să se înregistreze, e o practică internaţională”, declara ministrul Afacerilor Interne de la Chişinău, Dorin Recean.

Aşadar, Chişinăul consideră că şi-a făcut datoria, iar frontiera va fi astfel securizată (prin înregistrări opţionale). Problema e că aceste măsuri nu sunt suficiente, iar Uniunea Europeană nu a confirmat încă îndeplinirea condiţiilor de către Chişinău pentru parafarea Acordului de Asociere. Or, negocierile de până acum ale guvernului Leancă cu Comisia Europeană s-au purtat în culisele diplomatice. Nici pe Agenţia Informaţională de Stat „Moldpres” şi nici pe site-urile guvernamentale nu se găsesc referiri la acest aspect. Singurul succes evident al Chişinăului a avut loc în timpul rundei de nogocieri în formatul 5+2 de la Viena, unde s-a discutat despre problema liberei circulaţii, probleme de mediu şi economice. Potrivit unui comunicat al OSCE, la runda de negocieri a fost convenită şi semnată o decizie protocol privind un proiect de plan comun de acţiuni pentru probleme de mediu şi utilizarea durabilă a resurselor naturale. Totodată, şi-a reluat activitatea Comisiua Unificată de Control pentru a veghea asupra situaţiei din Zona de Securitate dintre cele două maluri ale Nistrului. Astfel, obiectivul de securizare a frontierei Republicii Moldova este îndeplinit 50%. Cam acestea sunt şi şansele Chişinăului de a obţine regimul liberalizat de vize cu UE.

„Decizia politică, formal, se ia la Vilnius, dar din punctul meu de vedere, ea este deja luată: s-au încheiat negocierile şi numai o catastrofă să se întâmple până atunci ca să nu se parafeze aceste documente”, punctează europarlamentara Monica Macovei.

Desigur că această „catastrofă” reprezintă incapacitatea guvernului de la Chişinău de a-şi optimiza îndeplinirea standardelor europene, mizând mai mult pe obţinerea bunăvoinţei Tiraspolului de a renunţa la instalarea propriilor posturi de control vamal. Cu alte cuvinte, „buturuga mică a răsturnat carul mare”.

Toamna acestui an este una decisivă pentru Chişinău în parcursul său spre integrarea europeană şi reglementarea conflictului transnistrean. Ceea ce aşteaptă Chişinăul este ca oamenii de afaceri din Transnistria să facă presiuni asupra regimului de la Tiraspol spre îmbunătăţirea relaţiilor cu Chişinăul şi Uniunea Europeană. O poziţie naivă, în condiţiile în care această strategie poate fi aplicată în ţările democratice, nu şi în cele autoritare, mai ales în regiuni secesioniste. Or, mediul de afaceri din Transnistria este puternic intersectat cu cel politic filorus şi pro-asiatic. La Tiraspol nu există nici un politician, nici un partid sau mişcare politică care ar promova ideea integrării europene. Uniunea Vamală Rusia, Belarus şi Kazahstan şi Uniunea Eurasiatică sunt cele două modele integraţioniste amintite de „strategia de politică externă a Transnistriei”. Mai mult decât atât, conform datelor unui sondaj realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) în Transnistria (martie 2012), doar 16,7% dintre respondenţi se pronunţă în favoarea relaţiilor cu UE.

Una dintre aşteptările Chişinăului vis-à-vis de summitul de la Vilnius este semnarea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (ZCLAC), ca parte a Acordului de Asociere, urmând să primească concesiuni comerciale din partea Uniunii Europene. Riscul principal, derivă din faptul că implementarea efectivă, universală şi uniformă a Acordului este imposibilă pe teritoriul controlat de autorităţile transnitrene. Care ari fi totuşi impactul semnării ZCLAC asupra Transnistriei? Centrul Analitic Independent „Expert-Group” a realizat un studiu aprofundat referitor la acest subiect, identificând următoarele influenţe:

• Îmbunătăţirea condiţiilor comerciale. Dat fiind faptul că regiunea transnistreană este dependentă de comerţul extern, ZCLAC va permite regiunii să exporte către UE fără taxe (însemnând preţuri mai mari pentru producători).
• Pierderea, pe termen scurt, a unei mici părţi din veniturile bugetare ale regiunii. Anularea tarifelor vamale la importul mărfurilor din UE şi Turcia ar duce la pierderea a 10-15% din veniturile vamale, dar impactul total asupra bugetului regiunii ar fi neglijabil (minus 0,9-1% din veniturile bugetare).
• Creşterea ofertei pentru consumatori. Introducerea ZLSAC în mod garantat va duce la o diversitate mai mare de produse disponibile pe piaţă. De asemenea, teoretic, reducerea tarifelor vamale la importuri ar putea rezulta în scăderea preţurilor la bunurile de import din UE, ceea ce va spori utilitatea consumatorilor din regiune.
• Valorificarea potenţialului agricol şi al industriei alimentare a regiunii. Liberalizarea exporturilor spre UE oferă regiunii şansa de a-şi creşte exporturile în acest sector.
• Creşterea investiţiilor de capital. Capacităţile investiţionale în Transnistria ar putea creşte fie din contul Rusiei, fie din contul noilor investiţii din Republica Moldova şi UE.
• Normalizarea relaţiilor comerciale cu agenţii din dreapta Nistrului. Economia regiunii transnistrene este strâns legată de cea din dreapta Nistrului. Comerţul cu agenţii din dreapta Nistrului reprezintă circa 12-13% din rulajul „comerţului” regiunii, iar în cazul exporturilor – 30%. Însă legăturile comerciale nu pot derula normal din cauza barierelor comerciale instituite de regiune. ZLSAC este de aşteptat să acţioneze ca un factor catalitic.
• Normalizarea vieţii economice a regiunii. Din cauza operării într-o regiune nerecunoscută la nivel internaţional, companiile transnistrene se confruntă cu deficultăţi. Instituirea ZCLAC va permite ieşirea mediului de afaceri din „ilegalitate”. Evident dacă aceasta îşi doresc autorităţile de la Tiraspol.

În concluzie, odată cu neîndeplinirea condiţiilor de securizare a frontierei de est (fie pe Nistru, fie pe segmentul moldo-transnitrean), summitul de la Vilnius ar putea fi un semieşec pentru Chişinău prin parafarea parţială a Acordului de Asociere. În cazul în care scenariul devine real, deşi Chişinăul se va alege cu ZCLAC, la nivelul barometrelor de opinie, s-ar putea identifica o creştere a „euroscepticismului” în rândul cetăţenilor moldoveni, mai ales că în prezent sunt aşteptări mult prea mari în ceea ce priveşte „liberalizarea regimului de vize”. Iar de aici nu e decât un pas pentru schimbarea peisajului politic de la Chişinău, mai ales că Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a venit deja cu oferta "integrării în Uniunea Eurasiatică".

Ţîbrigan Nicolae – absolvent al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, expert Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN).