FOTO Reportaj din Mariupol. „Ne-am săturat să trimitem bani la Kiev şi să nu primim nimic în schimb“

Mariupol, estul Ucrainei. Centrul oraşului arată ca după un asediu. Filtre militare, în totalitate ucrainene, patrule de poliţie şi foarte puţini oameni pe străzile unui oraş aflat în pragul sărbătorilor pascale.

Cu două nopţi în urmă, baza militară ucraineană, aflată la câteva minute de clădirea primăriei, a fost luată cu asalt de circa 500 de protestatari, fluturând steagul Rusiei. Incidentul s-a soldat cu cel puţin o persoană decedată din partea demonstranţilor şi câteva zeci rănite sau arestate.

În ciuda declaraţiilor de la Geneva, unde minştrii de externe ai Statelor Unite şi Rusiei şi Ucrainei au decis aplanarea conflictului şi dezarmarea tuturor miliţiilor paramilitare, clădirile principale din Mariupol erau şi în această dimineaţă ocupate de protestatari.

„Nu avem nicio intenţie să părăsim aceste clădiri până ce revendicările noastre nu vor fi duse la capăt. Ne dorim alipirea la Rusia, Dacă nu, cel puţin autonomie sau federalizare. Ne-am săturat să trimitem bani la Kiev şi să nu primim nimic în schimb” , a mărturisit Alexei, 31.

Într-o regiune puternic industrializată, cu o populaţie rusofonă considerabilă, aceste cereri au devenit populare în rândul populaţiei civile relativ repede. Câteva zeci de persoane erau prezente şi în această dimineaţă în faţa clădirilor ocupate, pentru „a sprijini mişcarea populară”.

Clădirea primăriei adăposteşte centrul de comandă al acestei ocupaţii. Înăuntru, într-o atmosferă relativ calmă, printre saci de dormit şi saltele, mai mulţi activşti organizează conferinţele de presă, asigură paza, gătesc în cantina ocupată şi plănuiesc următorii paşi.

„Lavrov ne-a dezamăgit, oarecum. Rusia a sprijinit Crimeea mult mai mult. Dar până la urmă noi suntem aici pentru a obţine o mai mare autonomie. Cu sau fără sprijinul Moscovei”, a declarat Anastasia, 33.

La câţiva paşi de centrul de comandă al ocupaţiei se află o bază militară ucraineană. În curtea unităţii, câţiva soldaţi repară cu sârg un camion. „Au fost cele mai lungi zile din viaţa mea. Nu mi-a fost frică de protestatari, ci de faptul că vor muri oameni nevinovaţi”, a declarat un soldat ucrainean ce nu a dorit să fie numit.

Urmele de gloanţe pe clădirile vecine confirmă spusele militarului. La fel şi cei câţiva locatari ai blocurilor vecine ce au fost martorii incidentelor.

„Prima dată a venit o delegaţie de femei, localnice. Au cerut să ne predăm şi să ne alaturăm lor. Evident am refuzat. Apoi au sosit indivizi înarmaţi, ce au incendiat clădirea de la intrare şi au reuşit să dărâme poarta principală. Iniţial am tras focuri de avertisment dar apoi am primit ordin să deschidem focul”, a declarat acelaşi soldat.

Cu o populaţie de circa jumătate de milion, Mariupol este unul din cele mai importante centre industriale din oblastul Doneţk. Populaţia, deşi vorbitoare de rusă, râmâne oarecum divizată şi egal împărţită în acest conflict. Liniile de comandă şi serviciile de securitate par să rămână în continuare în control şi loaile Kievului, în oraşul de la malul Mării Azov, la doar câţiva zeci de kilometri de graniţa cu Federaţia Rusă.

Cu un cer gri, puternic afectat de fabricile de prelucrare a oţelului, Mariopol rămâne un oraş cu o intensă dorinţă de autonomie, cu păreri diferite, uneori exprimate violent, cu privire la viitorul acestei comunităţi.