Funcţiile importante în UE aparţin, încă, bărbaţilor

Femeile rămân slab reprezentate în cercurile puterii europene În Uniunea Europeană a fost instituit Anul Egalităţii Oportunităţilor pentru Toţi şi ieri, cu prilejul Zilei

Femeile rămân slab reprezentate în cercurile puterii europene

În Uniunea Europeană a fost instituit Anul Egalităţii Oportunităţilor pentru Toţi şi ieri, cu prilejul Zilei Internaţionale a Femeii, BBC a făcut o analiză asupra poziţiei femeii ca factor de decizie. Dincolo de zâmbete şi bune intenţii, iată că numai în proporţie de 30% femeile sunt membre ale Parlamenului European (236 din 784) şi comisari europeni (8 din 27).

Anne-Marie Goetz, de la agenţia ONU Unifem - Fondul de dezvoltare al Naţiunilor Unite pentru Femei - apreciază totuşi că este o bună performanţă la standardele internaţionale, ceea ce plasează UE pe linia ţintei lansate de Conferinţa Mondială a Femeilor care a avut loc la Beijing în 1995. "Este o realizare, dar trebuie văzută ca un punct de pornire", a spus ea. 30% este considerat un număr critic, ca nivel de la care femeile au posibilitatea să acţioneze împreună pentru a promova legislaţia, pentru a apăra egalitatea sexelor şi drepturile femeilor. Parlamentul European a adoptat de-a lungul anilor rezoluţii privitoare la egalitatea reprezentării bărbaţilor şi femeilor, dar acest lucru nu s-a realizat.

În timp ce o formă de reprezentare proporţională este utilizată la alegerile europene din fiecare ţară, procesul de selecţie a candidaţilor este hotărât de fiecare partid politic. Acest fapt duce la mari discrepanţe.

Circa 46% din parlamentarii europeni olandezi sunt femei, de exemplu, în timp ce în rândul britanicilor, femeile sunt 20%, iar al italienilor, sub 20%.

Pentru o autentică democraţie, egalitate de sexe

În cazul Marii Britanii, de exemplu, structura în funcţie de partide arată astfel: 58% din liberal-democraţi sunt femei, 42% din laburişti sunt femei şi o singură femeie între cei 27 de parlamentari europeni conservatori, UKIP (United Kingdom Independence Party) are 12 europarlamentari numai bărbaţi, în timp ce Verzii britanici sunt numai femei. "Situaţia este foarte stranie, ei nu se pot fotografia în grup fără mine, fiindcă ar arăta ca un grup de politicieni din anii 1930", glumeşte Caroline Jackson, singurul europarlamentar-femeie din rândul conservatorilor din Marea Britanie. Problema este, explică ea, că selecţia candidaţilor se face pe baza voturilor membrilor de partid care au preferinţe pentru bărbaţi.

Portugheza Anna Gomez, membră a Parlamentului European, argumentează că UE poate elimina subreprezentarea femeilor în acest for printr-o legislaţie care să introducă o cotă minimă a candidatelor femei. "Nu există o democraţie autentică, dacă cele două sexe nu sunt egal reprezentate", subliniază ea. Gomez mai spune că numărul femeilor-comisar nu reflectă numărul total al angajatelor din Comisia Europeană.

"Foloseşti o armată de femei pentru funcţii care sunt cruciale în pregătirea deciziilor, dar nu le oferi cele mai înalte funcţii de luare a deciziilor", adaugă ea.

Femeile secolului XXI au o altă concepţie faţă de putere

Femeile la putere în secolul XXI se deosebesc de generaţiile precedente, scrie "Le Monde". Ele se înfăţişează exact aşa cum sunt, îşi afişează feminitatea, fac din moştenirea lor culturală un atu mai degrabă decât un handicap. Un exemplu în acest sens este dat de ucraineanca Iulia Timoşenko, fost premier, care şi-a impus fără să ezite prezenţa feminină cu coadele blonde împletite sub formă de coroană şi tocuri înalte. "Puternicele" de astăzi se definesc ca mame, atunci când sunt mame sau bunice, dacă au deja nepoţi, în SUA. Caută să facă loc altor femei, spre deosebire de cele din generaţiile trecute, care se înconjurau mai ales de bărbaţi, ca de exemplu Golda Meir - fost prim-ministru israelian - sau Margaret Thatcher - fost premier britanic. Totuşi, nici astăzi, femeile ajunse la putere nu consideră o prioritate să lărgească cercul feminin. Au destule de făcut pentru a se impune ele însele. Michelle Bachelet - preşedintă a statului Chile - a format un guvern paritar cu zece femei, Segolène Royal - candidată la preşedinţia Franţei - are o echipă mixtă. Femeile la putere sunt mai puţin personale, preferă să se consulte, să solicite, să asculte, înainte de a decide.